Ce spun medicii infecţionişti din Ploieşti la un an de la primul caz de COVID-19: „Încă bâjbâim“
0
Pe 27 februarie 2021 se împlineşte un an de la primul suspect de COVID-19 internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti. Am ajuns între timp la 56.000 de cazuri doar în Prahova şi la aproape 800.000 la nivel naţional.
Cum a evoluat boala, cum au învăţat medicii să se descurce în faţa acestei viroze tinere, cu toate protocoalele de tratament, care s-au schimbat aproape de la o lună la alta, cât de eficiente sunt acum medicamentele administrate bolnavilor de COVID-19 şi care sunt cele mai mari temeri la un an de la apariţia bolii şi în România ne-au vorbit dr. Victoria Nicuţari, şef secţie Boli Infecţioase adulţi şi dr. Ramona Vasile, şef secţie Infecţioase copii din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti.
Pe scurt, misterele bolii au rămas aceleaşi. Medicii încă bâjbâie, nu pot garanta nici acum că o anumită schemă de tratament va funcţiona cu siguranţă în cazul tuturor pacienţilor infectaţi. Sunt în continuare pacienţi a căror stare de sănătate se degradează în câteva ore şi nu răspund la tratamentul care a dat rezultate spectaculoase în cazul altora. Experienţa de un an în lupta cu această boală parşivă îşi spune cuvântul acum, pentru că medicii ştiu la ce să se aştepte şi nu mai sunt luaţi prin surprindere atunci când un pacient ”desaturează”, cum spun specialiştii.
Sursa arhiva personală
”Fiind boală virală, unii răspund la tratament, alţii nu. Nu e ca la o boală bacteriană, la care ştii că i-ai dat antibiotic şi l-ai vindiecat. La bolile virale, câtă vreme nu avem un tratament strict etiologic, bâjbâim încă. Nu doar noi, ci în toată lumea. Noi facem tot ce putem, dar din ce am văzut eu până acum cu boala asta nu există decât două variante, dacă e să scapi, scapi, dacă e să mori, mori, în ciuda tratamentului. La doi bolnavi cu acelaşi tratament, cu acelaşi grad de severitate al bolii, unul merge foarte bine şi pleacă vindecat, altul, din păcate pleacă, dar pe lumea cealaltă”, spune medicul Victoria Nicuţari.
Izoleta, teroarea românilor
Debutul bolii în România a venit cu restricţii fără precedent pentru noi toţi, dar mai ales pentru cei infectaţi. Au fost luni de zile când bolnavii nu se puteau externa decât dacă aveau două teste consecutiv negative, iar internarea era obligatorie. Nu existau alte variante. S-a întâmplat ca unii dintre pacienţii ghinionişti să rămână în spital şi două luni de zile, deşi starea lor de sănătate era bună.
Sursa arhiva personală
”Am avut pacienţi care au stat cu săptămânile în spital. A fost unul, săracul, care a stat în jur de şase săptmâni, până a avut cele două teste nedetectabile. Se plictisise şi el, că era cu o stare generală foarte bună şi ne plictisiserăm şi noi. Am trăit şi vremurile acestea. Din fericire, lucrurile s-au schimbat”, îşi aminteşte dr. Nicuţari. Acesta a fost totuşi unul dintre pacienţii norocoşi pentru că a scăpat.
A fost dramatic şi pentru noi şi pentru rude care aflau că singurul loc liber la terapie intensivă este la celălalt capăt de ţară. Pe la Medgidia, de exemplu, sau pe la Sighetul Marmaţiei am trimis pacienţi Dr. Ramona Vasile
Cele mai mari emoţii le-au trăit medicii în vârful pandemiei. Imediat după vacanţa de vară, din septembrie începând, secţia de Infecţioase s-a umplut brusc, de la o zi la alta, şi a durat până aproape de Crăciun.
”A fost o perioadă nebună!”
”A fost o perioadă nebună. Pur şi simplu nu mai aveam locuri în spital. Noi internam adulţi pe pătuţuri pentru copii. La ATI nu mai erau paturi libere absolut deloc. A fost dramatic şi pentru noi şi pentru rude care aflau că singurul loc liber la terapie intensivă este la celălalt capăt de ţară. Pe la Medgidia, de exemplu, sau pe la Sighetul Marmaţiei am trimis pacienţi, pentru că acolo găseam, cu greu, locuri libere la terapie”, îşi aminteşte medicul infecţionist Ramona Vasile.
Din a doua jumătate a lunii septembrie, apoi în octombrie şi noiembrie, mai bine de jumătate dintre pacienţii internaţi erau dependenţi de oxigen. Secţia Infecţioase de la Judeţean Ploieşti nu era dotată cu linie de oxigen, la început de toamnă.
Nevoia a determinat autorităţile să facă ceea ce nu făcuseră până atunci, să scoată bani şi să doteze spitalul. Aproape peste noapte, toate paturile de la Infecţioase puteau trata bolnavii dependenţi de oxigen. Acum, fiecare dintre cele 60 de paturi poate asigura oxigenul pentru bolnavii care au nevoie de aşa ceva.
Sursa arhiva personală
”Atunci am avut cele mai mari emoţii. Asta se întâmpla în septembrie. Am zis: <Doamne, ce se întâmplă?> Eram cu secţia plină şi mai mult de jumătate erau dependenţi de oxigen, cu forme de la moderate la severe. Au fost mulţi pe care am reuşit să-i scoatem noi fără să ajungă în terapie, ne-am chinuit, dar lucrurile din fericire au mers bine. Am avut din nefericire şi mulţi pacienţi pe care i-am transferat la ATI şi s-a întâmplat ce nu trebuia să se întâmple”, spune dr. Nicuţari.
”Undeva am greşit”
Ceea ce era de neevitat s-a întâmplat de Sf. Parascheva. Şefa secţiei Infecţioase Ploieşti a început să aibă simptomele de care ne feream cu toţii. Mai întâi o stare de rău, apoi pierderea mirosului şi a gustului. A fost internată la ”Matei Balş” în Bucureşti. Cei de acolo i-au spus că a avut o formă medie, ea îi contrazice.
”Era inevitabil. Vă daţi seama că noi în fiecare zi intram în contact cu pacienţi infectaţi. Ceva, undeva am greşit. Poate am pus mână pe o ştampilă, poate pe un pix, poate pe ochelari. Mi-a fost teamă, pentru că în general la personalul medical boala merge altfel decât la restul poplaţiei şi nu mă refer doar la COVID. Nu ştiu de ce, parcă ar fi o regulă nescrisă. Mi-a fost frică. Dar a fost totul OK. Din punctul meu de vedere a fost o formă uşoară de boală. Am primit acelaşi tratament ca al lui Trump, cu anticorpi monoclonali. Mi-am recăpătat cam greu gustul şi mirosul, dar spre deosebire de ce puteam să pătimesc, asta a fost parfum, n-a avut motive să mă plâng. Dar nu toată lumea este atât de norocoasă”, explică dr. Nicuţari.
Sursa arhiva personală
Revenind la întrebarea de unde am plecat şi unde am ajuns, răspunsul este, deocamdată, unul singur, este părerea comună a celor două doctoriţe care au dus greul pandemiei în Prahova. ”Boala alege pe cine vrea ea, rămâi totuşi cu senzaţia asta ciudată că deşi ai toate medicamentele care se folosesc acum în toată lumea pentru a combate această boală, pierzi pacienţi tineri care pur şi simplu nu răspund la tratament. Am avut pacienţi de 90 de ani, cărora le-am ţinut lumânarea şi am dat cu mir, iar a doua zi s-au ridicat din pat şi au cerut să plece acasă pentru că aveau de făcut ţuică şi pacienţi tineri pe care nu i-am putut vindeca”, spune dr. Ramona Vasile.
”Nu mă aşteptam să dureze atât de mult”
În plus, rămâne încă incertitudinea. Nimeni nu ştie cât va mai dura, dacă va mai veni valul al treilea sau dacă vom scăpa în primăvară.
”Vă spun sincer că eu nu mă aşteptam să dureze atât de mult această pandeie. Au mai fost şi alte pandemii, vă aduceţi aminte, gripa aviară şi câte altele. Durau câteva luni, iar acum... Ne aşteptam şi noi ca toată lumea ca în vara anului trecut să scăpăm. Uite că n-a fost să fie aşa. Oricum noi suntem pregătiţi pentru un nou val, deşi nu ni-l dorim deloc”, a concluzionat dr. Ramona Vasile.
Sursa arhiva personală
În prezent, în Prahova, numărul pacienţilor infectaţi cu COVID-19 a scăzut spectaculos. La secţia de boli infecţioase sunt internaţi doar 20 de adulţi şi doi copii cu forme medii şi uşoare. Se pune problema ca unele dintre spitale sau secţii suport COVID-19, acum cu paturile goale, să redevină la ceea ce au fost odată. Nu s-a luat încă o decizie în acest sens. Este aşteptat valul al treilea.
”Este o linişte ciudată acum la noi. Ne uităm şi noi în alte ţări şi vedem că acolo medicii se confruntă cu valul al treilea. Oare virusul se opreşte la graniţa noastră? ”, se întreabă, deloc ironic, dr. Ramona Vasile.
Citeşte şi:
VIDEO Cum a fost transferată o pacientă cu Covid-19 de la Infecţioase la „Matei Balş“: Am primit o lenjerie jerpelită
Drama unei mame, medic infecţionist, care n-a mai ajuns acasă de 45 de zile: „Nu ştiu când mă voi mai întoarce la copiii mei, iar asta pe mine mă omoară“
Se încarcă comentariile...
