Primele semne care ne trimit cu copilul la psiholog. Agresivitatea şi tendinţa de izolare, printre cele mai mari probleme

Dificultăţile de adaptare, întârzierile în dezvoltare, tulburările de somn, lipsa de concentrare, tristeţea excesivă sau agresivitatea manifestate de un copil sunt semne care ar trebui să alarmeze orice părinte. De multe ori, mama şi tata sesizează aceste probleme, însă de aici şi până a se adresa unui psiholog e cale lungă. Specialiştii explică de ce este nevoie de prezentarea copilului la un consult.

E greu pentru un părinte să accepte că fiul sau fiica lui are o problemă de ordin psihic, însă observarea, recunoaşterea atitudinilor anormale şi căutarea unor răspunsuri pentru comportamentele nefireşti sunt primii paşi în ajutarea copilului care manifestă diverse tulburări.  

Când trebuie să ne alarmăm

“Fiecare părinte trebuie sa fie atent şi să sesizeze când copilul reacţionează nefiresc sau are stări contradictorii. Există o serie de situaţii în care evaluarea şi intervenţia psihologului ar trebui să devină o prioritate. În special, atunci când observă întârzieri în dezvoltarea limbajului şi în formarea unor deprinderi specifice vârstei, etc. Când copilul manifestă dificultăţi de adaptare sau performanţă, probleme de învăţare sau atenţie, scădere semnificativă a rezultatelor la şcoală, absenţe sau refuzul de a merge la cursuri, dar şi atunci când copilul manifestă probleme comportamentale precum tendinţe de izolare şi retragere socială, furie excesivă, agresivitate”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan, care mai adaugă în cuprinsul situaţiilor în care copilul ar trebui consultat de un psigolog o listă lungă evenimente.

Separarea părinţilor, decesul unui membru al familiei sau prieten, o boală gravă care afectează pe cineva din familie, pierderea unui animal de companie, plecarea unui părinte pentru o anumită perioadă de timp, schimbarea repetată a şcolii sau mutarea în alt oraş, îi pot cauza copilului probleme pe care, uneori, doar un psiholog le mai poate repara. 
 

“Abuzul fizic, emoţional sau sexual sunt, evident, şi ele situaţii în care copilul are absolută nevoie de intervenţie psihologică”, mai spune cunoscutul psiholog.

Lipsa de reacţie a părinţilor agravează problemele copiilor
 

În multe din aceste situaţii, parinţii acceptă cu greu că micuţul lor are o problemă psihologică şi duc, în primul rând, copilul la medic pentru ca, abia ulterior, la recomandarea acestuia din urmă, să ajungă cu el şi la un cabinet psihologic. Depăşirea prejudecăţilor potrivit cărora dacă ajungi cu cel mic la psiholog i se pune eticheta de ”bolnav cu capul” şi înţelegerea faptului că psihologul ajută nu doar copilul în depăşirea problemelor cu care se confruntă, ci şi părintele să inteleagă comportamentele copilului, să-şi îmbunătăţească modul de comunicare cu el, să îi orienteze constructiv imaginaţia si creativitatea, sunt esenţiale pentru rezolvarea unor stări contradictorii ale copilului şi adoptarea de către acesta a unor atitudini fireşti. 

“Multe din problemele enunţate anterior sunt generate de contextul familial şi educaţional în care copilul se dezvoltă şi din această perspectivă, soluţiile trebuie identificate şi puse în practică împreună cu părinţii sau persoanele responsabile pentru creşterea şi educarea copiilor. Lipsa de reacţie sau ignorarea acestor situaţii afectează în timp viaţa de relaţie, performanţa socială şi profesională a viitorului adult. Consilirea psihologică şi psihoterapia ajută copiii să-şi identifice propriile resurse, să dezvolte abilităţi şi comportamante adaptabile, să depăşească cu success situaţiile de conflict sau criză”, mai spune psihologul Ionuţ Ghiugan.