EXCLUSIV Interviu cu fiul lui Pablo Escobar: „Aş fi putut fi Pablo Escobar 2.0, dar nu aş fi ales niciodată acest drum“

EXCLUSIV Interviu cu fiul lui Pablo Escobar: „Aş
fi putut fi Pablo Escobar 2.0, dar nu aş fi ales niciodată acest drum“

Sebastian Marroquin este un apreciat arhitect şi scriitor FOTO: Claudio Esses

Fiul lui Pablo Escobar, cel mai cunoscut traficant de droguri din lume, Sebastian Marroquin (41 de ani) – născut Juan Pablo Escobar, a acordat în exclusivitate un interviu pentru „Weekend Adevărul“, în care vorbeşte despre amintirile legate de tatăl său, dar şi despre viitorul drogurilor.

În acest an, pe 2 decembrie, se vor împlini 25 de ani de la asasinarea lui Pablo Escobar, celebrul baron columbian al drogurilor, care la apogeul carierei sale deţinea 80% din traficul de cocaină din SUA. Supranumit „Regele cocainei“, acesta a fost cel mai bogat traficant de droguri din istorie, cu o avere netă cunoscută estimată la 30 de miliarde de dolari (în anii 1990).

Născut pe 24 februarie 1977, Sebastian Marroquin, fiul lui Escobar, a trebuit să plece din Columbia împreună cu mama şi cu sora sa, după ce tatăl său a fost ucis pe 2 decembrie 1993. Au aterizat mai întâi în Mozambic, iar după doar cinci zile, au ajuns în Argentina, unde trăiesc şi în prezent. Mama sa a stat o perioadă în închisoare în Argentina.

Arhitect şi scriitor de succes, Juan Pablo Escobar şi-a ales numele Sebastián Marroquín din cartea de telefoane şi a luat noul nume deoarece avea nevoie de o nouă identitate, considerând că numele său original fusese blestemat de un preot voodoo pe care îl întâlnise în Mozambic. Licenţiat în arhitectură, Sebastian Marroquin trăieşte acum în Buenos Aires cu soţia şi cu fiul său. S-a întâlnit de mai multe ori cu o parte dintre victimele tatălui său, iar în 2009 a realizat pe această temă documentarul „Păcatele tatălui meu“.

Sebastian Marroquin s-a întors în Columbia doar de două ori: o dată pentru a merge la mormântul tatălui său şi a doua oară pentru premiera documentarului. Nu i s-a permis să intre pe Hacienda Napoles, domeniul de 20 de kilometri pătraţi aflat la 180 de km de Medellin, care i-a aparţinut tatălui său şi care a fost confiscat de către Guvernul columbian după moartea lui Pablo Escobar şi transformat în parc public şi muzeu.

În documentarul „Păcatele tatălui meu“, Sebastian Marroquin a promovat reconcilierea şi şi-a cerut scuze faţă de rudele victimelor tatălui său. Folosindu-şi numele de naştere, adică Juan Pablo Escobar, Sebastian Marroquin a scris în 2014 biografia „Pablo Escobar: Tatăl meu“, care a devenit în scurt timp un bestseller, fiind vândută în zeci de ţări. La începutul lui 2017, a scris a doua carte, intitulată „Pablo Escobar: Ceea ce tatăl meu nu mi-a povestit niciodată“. Marroquin deţine şi o companie ce produce linia de haine cu sigla „Escobar Henao“, care se inspiră din stilul vestimentar al tatălui său.

Weekend Adevărul: Care sunt cele mai speciale amintiri legate de tatăl dumneavoastră?

Sebastian Marroquin: Dragostea şi valorile umane cu care m-a crescut, indiferent ce a făcut el în afara casei.

Care este ultima amintire legată de el?

Acele clipe teribile ale despărţirii, în care l-am văzut plângând şi îmbrăţişând toată familia.

De ce ultimele 72 de ore din viaţa tatălui dumneavoastră au avut un impact atât de mare asupra dumneavoastră?

Pentru că am înţeles că în acele momente, tatăl meu era decis să termine cu viaţa sa pentru a ne elibera pe noi din condiţia noastră de ostatici ai statului columbian.

Sebastian Marroquin şi tatăl său, Pablo Escobar FOTO: arhivă familie Marroquin Santos

Când aţi descoperit că tatăl dumneavoastră făcea afaceri cu droguri şi care a fost reacţia sa?

Când am împlinit 7 ani, tata mi-a spus: „Fiule, eu sunt un bandit şi m-am dedicat acestei activităţi“.

A doua carte pe care aţi scris-o, intitulată „Pablo Escobar: Ceea ce tatăl meu nu mi-a povestit niciodată“, se bucură de succes în toată lumea. Care a fost motivul cel mai important pentru care aţi scris această carte?

Am scris această carte pentru a-i putea întâlni pe duşmanii cei mai feroce ai tatălui meu şi i-am convins să vorbească, să-mi povestească mie şi, de fapt, să spună lumii întregi lucrurile pe care tatăl meu nu mi le-a dezvăluit niciodată. Cred că cel mai bun lucru legat de această carte nu este faptul că am povestit lucruri neştiute legate de tatăl meu, ci că am vorbit despre persoanele şi victimele care l-au urât cel mai mult pe tatăl meu.

După moartea tatălui dumneavoastră în 1993, aţi fi putut fi succesorul său. De ce nu aţi ales acelaşi drum ca Pablo Escobar?

Aş fi putut fi Pablo Escobar 2.0, dar nu aş fi ales niciodată acest drum. Mulţi gândesc că povestea tatălui meu este una de succes, dar eu am trăit-o foarte diferit. Traficul de droguri a adus familiei mele numai moarte, foame, insecuritate, nelinişte şi persecuţie interminabilă care continuă. Nu voi îndrăzni să repet această poveste a tatălui meu şi nu îi voi lăsa fiului meu vreodată o moştenire legată de violenţă. Sunt un om al păcii şi voi muri aşa şi nu voi permite ca fiul meu să fie persecutat pentru „delictul“ de a fi nepotul lui Pablo Escobar.

Aţi primit oferte sau propuneri pentru a fi şeful cartelului de la Medellin?

Asta nu se oferă. Asta se ia prin forţă. Dar nu m-a interesat niciodată să fiu şeful cartelului de la Medellin. Nu cunosc baroni ai drogurilor care să fi ajuns la pensie. Toţi pierd la final.

 

DESPRE UMILINŢA DE A CERE IERTARE

Sebastian Marroquin alături de tatăl său în faţa Casei Albe la Washington

 

Aţi ales să urmaţi un drum al arhitecturii, al păcii şi să căutaţi reconcilierea şi iertarea de la toate acele persoane cu care tatăl dumneavoastră a avut conflicte. De ce aţi ales acest drum?

Pentru că este singurul viabil şi demn pentru toţi. Nu văd alt drum pentru mine. Vezi tu cumva alt drum?

Aţi ales o viaţă ce vă diferenţiază 100% de tatăl dumneavoastră, cât v-a costat ca oamenii să vă şi creadă?

Umilinţa de a cere iertare pentru crimele atroce ale tatălui meu este ceva ce nu poate fi falsificat. Au trecut peste 24 de ani de când a murit tatăl meu şi eu niciodată nu am făcut ceva rău. Şi dacă aceste 8.760 de zile nu sunt suficiente pentru a-mi arăta atitudinea faţă de viaţă, nu ştiu cum aş putea să mă comport mai bine.

Ce relaţie a avut tatăl dumneavoastră cu Frank Sinatra?

Niciuna. Unul dintre asociaţii tatălui meu a avut relaţii cu Frank Sinatra pentru distribuţia drogurilor în Statele Unite.

Care a fost cea mai mare dovadă de iubire a lui Pablo Escobar faţă de dumneavoastră?

Faptul că şi-a dat viaţa pentru mine şi pentru toată familia sa.

De ce a scăzut puterea tatălui dumneavoastră când a intenţionat să candideze pentru a fi preşedintele Columbiei?

Pentru că politica este mafia cea mai periculoasă dintre toate.

Pablo Escobar (dreapta) alături de fiul său

 

A fost moartea violentă a tatălui dumneavoastră un destin asumat?

Tatăl meu a ales să părăsească această viaţă pentru a-şi elibera familia.

Cum aţi dori ca oamenii să-şi amintească de tatăl dumneavoastră?

Cu toate bunele şi relele lui. Tatălui meu trebuie să îi mulţumim pentru că ne-a arătat drumul pe care nu trebuie să îl urmăm.

 

„ESTE TIMPUL SĂ DECLARĂM PACE DROGURILOR“

Pablo Escobar cu soţia şi fiul la un meci de fotbal

 

În 1988, tatăl dumneavoastră a spus într-un interviu că în viitor drogurile ilicite vor tinde „spre legalizare“. Împărtăşiţi aceeaşi opinie?

Da. Prohibiţia garantează război, violenţă, morţi, corupţie instituţională, vânzarea de arme şi multe alte delicte. Singura soluţie realistă la această problemă a drogurilor nu este să declarăm război drogurilor, tot facem asta de aproape un secol, iar rezultatele nu ar putea fi mai rele. Este timpul să declarăm pace drogurilor, să învăţăm să convieţuim cu această problemă pentru a o înfrunta cu singurul instrument capabil să o înfrunte: educaţia. Prohibiţia este o mare afacere, şi nu doar pentru droguri, ci este mai lucrativă pentru cei despre care se presupune că sunt persecutaţi.

Sebastian Marroquin, născut Juan Pablo Escobar, dând autograf celebrului Rafael Nadal

 

Ce viitor vedeţi  pentru comerţul cu droguri în lume?

În comerţul cu droguri nu este nimic ce ar putea fi descris ca „viitor“, pentru că nimeni nu supravieţuieşte acestei afaceri. Singurul viitor este moartea. Nu cunosc baroni ai drogurilor în favoarea legalizării, pentru că asta ar însemna sfârşitul afacerii şi puterii lor.

Vă gândiţi să traduceţi cea de-a doua carte în română?

M-ar încânta ca a doua mea carte să fie tradusă în română şi sunt disponibil pentru asta. 

 

S-a sinucis sau nu Pablo Escobar?

Pablo Escobar s-a născut pe 1 decembrie 1949 în Rionegro, Antioquia, Columbia, fiind al treilea din cei şapte copii ai lui Abel de Jesús Dari Escobar, un fermier, şi Hermilda Gavíria, profesoară la şcoala primară. El şi-a făcut studiile o scurtă perioadă la Universidad Autónoma Latinoamericana din Medellín.

La inceputul anilor 1970, a făcut rapid o avere de 100.000 dolari pe răpirea şi răscumpărarea unui executiv din Medellín, înainte de intrarea în traficul de droguri. Următorul său pas a fost să devină milionar lucrând pentru contrabandistul Alvaro Prieto. În martie 1976 la vârsta de 26 de ani, Escobar se căsătoreşte cu Maria Victoria care avea 15 ani. Împreună au avut 2 copii: Juan Pablo şi Manuela. Escobar a locuit în proprietatea Hacienda Nápoles şi planifica să construiască o citadelă în stil grec lângă el. Construcţia citadelei a început, dar nu a fost finalizată niciodată.

În 1975, Escobar a început să-şi dezvolte afacerile cu cocaină. Chiar el a condus şi un avion de mai multe ori între Columbia şi Panama pentru a transporta drogurile spre Statele Unite. Mai târziu el a cumpărat 15 avioane şi şase elicoptere noi. Iniţial, contrabanda de cocaină o realizau prin ascunderea ei în anvelope vechi de avion şi un pilot putea câştiga până la 500.000 de dolari per zbor, în dependenţă de cât de multe droguri reuşea să transporte.

 

UN ROBIN HOOD MODERN

 

Pe parcursul anilor ’80, Pablo Escobar devine cunoscut internaţional datorită extinderii traficului cu droguri în ţări precum SUA, Mexic, Puerto Rico şi Republica Dominicană. Datorită influenţei dobândite, Escobar avea susţinerea oficialilor guvernamentali, judecătorilor şi politicienilor, cărora obişnuia să le aplice ultimatumul sau acceptă mită sau vor fi asasinaţi. Cea mai cunoscută aplicare a acestui procedeu a avut loc în campania electorală din 1989, când a ordonat asasinarea a trei din cei cinci canditaţi la Preşedinţie. Alte acţiuni sângeroase atribuite lui Escobar sunt: bombardarea zborului Avianca 203 şi a unei clădiri din Bogota, dar şi luarea cu asalt a Tribunalului Suprem Columbian, rezultată în uciderea a mai mult de jumătate din judecători.

După ce a devenit cel mai puternic traficant de droguri din lume, în 1989 revista americană „Forbes“ îi atribuia un profit de 3 miliarde dolari, în timp ce cartelul lui Escobar deţinea controlul a 80% din piaţa mondială de cocaină. Datorită banilor, el îşi clădeşte o imagine de Robin Hood modern, ajutând săracii, cărora le-a construit case şi biserici şi implicându-se activ în dezvoltarea fotbalului columbian.

În 1991, ca urmare a declanşării unui război „murdar“ în capitala Columbiei şi în Medelin, Escobar forţează mâna preşedintelui şi reuşeşte să cadă la înţelegere cu autorităţile columbiene. În schimbul a cinci ani de interdicţie de a ieşi din casă şi refuzul extrădării în SUA, el a fost de acord să renunţe la traficul de droguri. Însă în 1992, cum Pablo Escobar nu s-a ţinut de promisiuni, guvernul columbian a ordonat mutarea sa într-o închisoare de maximă siguranţă. În ziua în care armata columbiană a luat cu asalt fortăreaţa acestuia, Escobar a dispărut. Datorită unei tehnologii sofisticate aduse din SUA, oficialii columbieni l-au localizat într-o casă din sudul Medellinului. Războiul împotriva lui Escobar s-a încheiat pe 2 decembrie 1993, odata cu uciderea sa.

 

200 DE POLIŢIŞTI ŞI 600 DE CIVILI UCIŞI

 

În cei aproape 18 ani in care a condus cel mai mare imperiu al drogurilor, numele de Pablo Escobar este asociat cu uciderea a peste 200 de politişti şi 600 de civili. În jur de 25.000 de oameni au fost prezenţi la ceremonia funerară a lui Pablo Escobar.

Nici acum nu se ştie cine a tras focul de armă în urechea sa, dacă a fost parte a luptelor sau o execuţie, existând multe speculaţii pe tema asta. Unele dintre rudele sale cred că el s-a sinucis. Cei doi fraţi ai săi, Roberto Escobar şi Fernando Sánchez Arellano, cred că s-a împuscat singur în ureche. Vorbind despre asta, cei doi au afirmat că Pablo „s-a sinucis, n-a fost omorât. În toţi acei ani în care a fost vânat de ucigaşi, el îmi spunea în fiecare zi că, dacă va fi încolţit fără putinţă de scăpare, «se va împuşca prin ureche»“.

 

A scris două cărţi despre tatăl său

Numele: Sebastian Marroquin, pe numele real Juan Pablo Escobar

Data şi locul naşterii: 24 februarie 1977, Medellin, Columbia

Studiile şi cariera:

Este licenţiat în Arhitectură la Universitatea Palermo din Buenos Aires, Argentina.

În 2009 a realizat documentarul „Păcatele tatălui meu“, în care şi-a cerut iertare faţă de rudele victimelor tatălui său.

Folosindu-şi numele de naştere, Juan Pablo Escobar, Sebastian Marroquin a scris două cărţi despre tatăl său: „Pablo Escobar: Tatăl meu“ (2014)  şi „Pablo Escobar: Ceea ce tatăl meu nu mi-a povestit niciodată“ (2017).

Deţine o companie care produce haine inspirate de stilul vestimentar al lui Pablo Escobar.

Locuieşte în: Buenos Aires, Argentina

EXCLUSIV Juan Martin Guevara, fratele lui Che Guevara: „Uzinele marilor puteri doresc ca Che să fie doar o imagine pe o cămaşă“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: