Cum facem diferenţa între psiholog şi psihiatru: „Confuzia e menţinută de lipsa de educaţie privind sănătatea mintală“

Cum facem diferenţa între psiholog şi psihiatru: „Confuzia e menţinută de lipsa de educaţie privind sănătatea mintală“

Pacient la psiholog FOTO Adevărul

Când apelăm la psiholog şi când este nevoie să cerem ajutorul psihiatrului? Este întrebarea pe care multă lume şi-o pune atunci când simte că ar avea nevoie de sprijin pentru depăşirea unor suferinţe emoţionale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Psihologul este un specialist în comunicare şi comportament uman în timp ce psihiatrul este un medic specializat în tratamentul tulburărilor psihice.
 
Când avem nevoie de psiholog şi când trebuie să intervină psihiatrul
 
Cel mai simplu răspuns la întrebarea ce alegem este că, în situaţiile în care persoana  suferindă este mai degrabă nefuncţională, are nevoie de ajutorul unui psihiatru, care să-i prescrie un tratament medicamentos pentru diminuarea simptomelor până la dispariţia acestora. Dacă persoana este funcţională, atunci suferindul are nevoie de serviciile unui psiholog – specialistul care-l va ajuta să înţeleagă de unde au apărut problemele şi cum poate scăpa de ele. 
 
“Cele două profesii au un obiectiv comun, legat de menţinerea sănătăţii mintale şi echilibrului psihic al populaţiei. Formarea, metodele şi tehnicile de tratament sunt diferite pentru fiecare profesie, precum şi situaţiile în care aceştia pot să intervină. Psihiatrul este un medic specializat în tratamentul tulburărilor psihice prin intermediul medicamentelor care acţionează asupra psihicului. Acesta intervine atunci când persoana percepe deformat realitatea, experimentează halucinaţii auditive sau vizuale, are convingeri sau comportamente bizare, idei delirante, atunci când funcţionarea proceselor cognitive este modificată patologic, când persoana trăieşte intens stări de anxietate sau depresie. Psihologul este un specialist în comunicare şi comportament uman – un absolvent al facultăţii de Psihologie, care ulterior şi-a obţinut atestatul de liberă practică într-o specialitate a psihologiei aplicate (psihologie clinică şi psihoterapie, psihologie educaţională, psihologia muncii şi organizaţională). Acesta evaluează funcţionarea persoanei în plan cognitiv, afectiv sau comportamantal prin intermediul tehnicilor şi metodelor specific psihologiei (observaţia, interviul clinic, testul psihometric, etc.)”, explică, pentru „Adevărul“, psihologul Ionuţ Ghiugan. 
 
Ce-i face diferiţi pe cei doi specialişti este că psihologul acţionează asupra cauzelor problemelor pacientului, în timp ce psihiatrul intervine asupra simptomelor. 
 
"Confuzia de rol dintre cele două profesii este menţinută în principal de lipsa de educaţie a populaţiei privind sănătatea mintală"
 
Prin consiliere psihologică sau psihoterapie, psihologul îl ajută pe individ să-şi îmbunătăţească relaţia cu el însuşi şi cu ceilalţi, să-şi optimizeze performanţa şi randamentul, să depăşească situaţiile de criză ale existenţei, să se dezvolte şi maturizeze emoţional. Nefiind medic, psihologul nu poate prescrie medicamente şi nu pune un diagnostic medical, sarcina lui fiind să identifice anumite probleme în funcţionarea persoanei şi să intervină pentru îmbunătăţirea performanţelor individuale sau pentru depăşirea unor momente de impas sau criză. Psihiatrul însă, îl tratează medicamentos. 
 
“Confuzia de rol dintre cele două profesii este menţinută în principal de lipsa de educaţie a populaţiei privind sănătatea mintală şi regulile generale de igienă psihică. Pe acest fond de lipsă de informaţie, diferite credinţe iraţionale sau mistice sunt menţinute şi promovate în rândul populaţiei, iar tratamentele «alternative» pentru problemele de natură psihică sau psihologică sunt considerate în mod fals soluţii adecvate. De exemplu, este inacceptabil pentru anul 2015 să continuăm să tratăm depresia prin tratamente energetice, divine sau printr-o infuzie de plante. Astfel de abordări nu fac decât să menţină problema, până în situaţia în care aceasta nu mai poate fi controlată şi tratată decât la nivel medical şi instituţionalizat”, mai spune psihologul Ionuţ Ghiugan. 
 
Sunt situaţii în care, suferindul poate avea nevoie şi de psiholog şi de psihiatru
 
Pacientul care beneficiază de ajutorul unui psihiatru poate avea nevoie, ulterior tratamentului, după ce redevine cât de cât funcţional, şi de ajutorul unui psiholog, pentru că medicamentele nu pot schimba ce se întâmplă în mintea suferindului, iar dacă acesta nu înţelege de unde au apărut simptomele ce le întreţine şi cum scapă de ele, ar putea să ajungă din nou la psihiatru. Practic, sunt situaţii în care, suferindul poate avea nevoie şi de psiholog şi de psihiatru. Important este să ceară ajutor! 
 
“Atunci când se modifică o constantă psiho-somatică sau apar dificultăţi în funcţionarea profesională sau socială (durere sau disconfort, scăderea capacităţii de concentrare sau de efort, oboseală persistentă, lipsa interesului sau plăcerii pentru activităţi obişnuite, cotidiene, dificultăţi legate de somn sau emoţii negative intense, etc.) pasul obligatoriu este să apelăm la ajutor de specialitate. Ignorarea problemelor de natură psihologică sau tratamentul neadecvat, creşte riscul ca acestea să se cronicizeze sau să se transforme sub forma unor tulburări psihice foarte serioase, care vor afecta semnificativ funcţionarea persoanei şi capacitatea de adaptare”, explică renumitul psiholog.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: