Stareţul care era fie omorât de lotrii dezertori, naşul patriarhului Daniel, este propus spre canonizare

Ilie Cleopa a fost multă vreme stareţul Mănăstirii Sihăstria FOTO Doxologia.ro

Trei cunoscuţi duhovnici au fost propuşi spre canonizare, între ei fiind şi naşul patriarhului Daniel, un stareţ care era să fie ucis de lotrii dezertori din munţi

Fostul stareţ Ilie Cleopa, părintele Paisie Olaru, ambii de la

Mănăstirea Sihăstria Neamţ şi Dionisie cel Orb de la schitul Colciu - Athos au fost propuşi spre canonizare. Anunţul a fost făcut recent de mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei, ridicarea acestora în rândul sfinţilor urmând a avea loc peste patru ani, deoarece canoanele Bisericii Ortodoxe Române impun anumite etape de durată, care trebuie parcurse în acest sens. 

„Nădăjduim, nu în cel mai scurt timp, că nu ardem etapele, să avem încă trei case memoriale legate de părintele Paisie Olaru, de părintele Ilie Cleopa şi de părintele Dionisie cel Orb de la Colciu, trei părinţi care sunt deja propuşi pentru a fi canonizaţi în anul 2025, când se împlinesc 100 de ani de la obţinerea rangului de patriarhie şi cred că 140 de ani de la obţinerea autocefaliei“, a declarat mitropolitul Teofan la Botoşani, zonă din care provin părinţii menţionaţi. 

Dintre ei, mai cunoscut pare a fi Ilie Cleopa, care a avut parte de o viaţă tumultoasă, spunându-i-se, datorită harului său, „Duhovnicul Moldovei“. În perioada anilor 1940, a avut de-a face cu dezertorii din armată deveniţi lotri prin Munţi Neamţului, care se dedau la jafuri, atacând aşezămintele de cult, iar în 1987 i-a devenit naş de călugărie lui Daniel, actualul patriarh al României. 

A fost urmărit de Securitate ani în şir, din acest motiv fiind sihastru prin Munţii Stânişoarei, uneori avându-l ca tovarăş pe ieromonahul Arsenie Papacioc. Fostul mitropolit Bartolomeu Anania spunea despre Cleopa că „a făcut din Sihăstria un Athos al poporului român“, el rămânând celebru cu vorbele cu care îşi întâmpina credincioşii, care veneau să-i ceasră sfat şi povăţuire: „Mânca-v-ar Raiul!“. 

„Sufletul părintelui Cleopa a intrat prin Porţile Împărăteşti ale bisericii strămoşilor noştri din ceruri, unde va începe cealaltă viaţă, pentru bucuria Domnului nostru Isus alături de toţi binecuvântaţii Părintelui Său. Prin moartea părintelui Cleopa, Biserica de pe Pământ a pierdut din mijlocul ei un monah sfânt, un puternic teolog şi un misionar statornic, într-o vreme în care lumea se secularizează şi se adînceşte în confuzie spirituală. Ce este mai de preţ decât să întâlneşti un creştin sfânt trăitor al tradiţiei 

neîntrerupte a bisericii?!“, spunea Daniel, mitropolitul Moldovei, la înmormântarea părintelui, pe 5 decembrie 1988, citind din mesajul Patriarhului Teoctist.

Cum era să fie omorât de banda fraţilor Baltă 

Vrând-nevrând, arhimandritul Ilie Cleopa a avut de-a face cu banda fraţilor Negrescu, Mitiţă sau Mitriţă şi Nicolae, zişi Baltă, la care aderaseră şi dezertori, care a început tâlhăriile în zona Neamţului de prin 1936 şi până în 1946, atacând oameni înstăriţi, dar aşezăminte monahale. În septembrie 1944, sunt jefuite schiturile Sihla şi Sihstria, fiind maltrataţi călugări şi furate haine, încălţăminte şi bani, după cum consemna stareţul Cleopa, într-o declaraţie dată jandarmilor, la acea vreme: 

„La Sfântul Dimitrie, pe la nouă, a intrat un ofiţer cu caschetă şi pistol automat. Era Mitiţă - Dumitru Baltă. A plecat apoi la stăreţie, cerând să fie ospeţit. Au scotocit prin chilii şi au luat o damigeană plină de rachiu, pe care au băut-o. După ce s-au îmbătat, şeful a cerut să fie toţi împuşcaţi, dar unii s-au opus şi astfel au scăpat creştinii. Spre dimineaţă au plecat certându-se spre Sihla. În iarna lui 1944-1945, tâlharii ne-au vizitat de mai multe ori şi au luat tot ce era mai bun“. 

Părintele Cleopa s-a născut la Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei. A urmat şcoala primară în sat, fiind apoi timp de 3 ani ucenicul lui Paisie Olaru, pustnic, pe atunci, la schitul Cazancea. La sfîrşitul anului 1929, la numai 17 ani, intră împreună cu un frate în obştea Schitului Sihăstria Neamţ, după care a efectuat stagiul militar. Pe 2 august 1937 este tuns în monahism şi primeşte numele. În 1945 este numit egumenul schitului, care, în 1947 este ridicat la rang de mănăstire, prilej cu care părintele primeşte treapta de arhimandrit.

După 1948, urmărit de Securitate, se retrage şase luni în munţi, fiind apoi numit stareţ al mănăstirii. Fiind mereu în vizorul organelor de represiune, între 1952-1954 se retrage iar în Munţii Stănişoarei. După doi ani este readus în aşezământ, din ordinul patriarhului Justinian, dar în primăvara lui 1959 se retrage pentru a treia oară în codri, unde va sta vreme de cinci ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964 ca duhovnic al obştii şi povăţuieşte fără întrerupere atât călugări, cât şi mireni.

Vă mai recomandăm să citiţi: 

Atleta Bianca Perie, întoarsă de la Tokyo, a fost premiată de Arhiepiscopie cu cea mai înaltă distincţie acordată unui laic

Jale la înmormântarea celor cinci copii înecaţi în Siret. „Doamne, pe noi să ne fi luat, babele din sat, nu pe aceşti copchilandri“