Refugiul secret de la Bicaz al preşedintelui polonez Moscicki. Cum a sfidat România Germania nazistă în septembrie 1939

Refugiul secret de la Bicaz al preşedintelui polonez Moscicki. Cum a sfidat România Germania nazistă în septembrie 1939

Ignacy Moscicki, cel mai longeviv preşedinte al Poloniei, a fost refugiat la Bicaz 47 de zile

Sub ameninţarea Germaniei naziste care invadase Polonia la 1 septembrie 1939, preşedintele Ignacy Moscicki a decis să plece în exil. Deşi nemţii avertizaseră România să nu deschidă graniţele, Guvernul condus de Armand Călinescu a permis intrarea în ţară pentru 100.000 de refugiaţi polonezi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Înfrântă în primul Război Mondial, Germania condusă de Adolf Hitler a demarat în primăvara anului 1939 acţiunile expansioniste, odată cu ocuparea zonei  demilitarizată a Rinului şi continuând cu Cehoslovacia. În acelaşi an, la 1 septembrie, Germania nazistă, pretextând că a fost atacat un post de radio de la frontiera cu Polonia, a declanşat agresiunea asupra acestei ţări.  
 
„La vremea respectivă, România avea graniţă comună cu Polonia şi, mai mult, noi am avut relaţii amicale, dat fiind că şi România îşi desăvârşise unitatea după primul Război Mondial, iar Polonia apăruse pe harta Europei şi aveam şi un tratat de bună vecinătate cu statul polonez”, spune profesorul de istorie Dumitru Oprea. 
 

România a deschis graniţa pentru 100.000 de refugiaţi  polonezi

 
Profesorul Oprea spune că, deşi Germania avertizase România să nu deschidă sub nicio formă graniţa cu Polonia, Guvernul condus de premierul Armand Călinescu a permis deschiderea frontierei cu statul vecin. În acest sens, s-a emis un comunicat oficial în care se motiva decizia prin faptul că Polonia trăieşte o adevărată tragedie naţională.
 
„Aşa se face că aproape 100.000 de civili şi militari polonezi din înalta societate au început să tranziteze teritoriul României. În acelaşi context, tezaurul naţional al Poloniei, care după informaţiile mele era de 1290 de lăzi cu lingouri de aur, aşa numitul <Tren de aur>, a venit pe teritoriul României. Parţial acest tezaur a fost pus în subsolurile Băncii Naţionale a României, mare parte a mers în străinătate. La sfârşitul războiului, pe bază de proces verbal, România a cedat integral statului polonez partea de tezaur adăpostită la BNR”, mai spune Dumitru Oprea.
 
Sub ameninţarea ocupaţiei naziste, preşedintele Ignacy Moscicki, împreună cu familia, a fost nevoit să-şi părăsească ţara. Altfel, risca să fie luat în captivitate sau să fie suprimat, aşa cum se întâmplase cu cancelarul Austriei. 
 
Ignacy Moscicki, preşedintele Poloniei (1926-1939) Foto: wikipedia.org
 
„Familia prezidenţială poloneză a intrat pe teritoriul României pe 19 septembrie şi a poposit la Bicaz, unde se afla cel mai apropiat domeniu al Coroanei Regale. România a fost practic singurul stat european care şi-a asumat acest risc extraordinar. Dovadă este şi faptul că, doar la două zile după ce preşedintele Poloniei a ajuns la Bicaz, valorosul prim ministru Armand Călinescu a fost asasinat în plin centrul Bucureştiului de un comando pregătit în Germania. Astfel, practic, stâlpul cel mai puternic al regimului carlist, al lui Carol al II-lea, dispărea din viaţa politică a României”, adaugă profesorul de istorie.
 

Exilul de la Bicaz, subiect de scenetă istorică

 
Sosirea preşedintelui polonez Ignacy Moscicki la Bicaz, la reşedinţa Domeniului Coroanei, şi perioada celor 47 de zile petrecută aici au făcut obiectul scenetei „Exilul polonez la Bicaz” prezentate în noiembrie 2014, în oraşul de sub baraj. Sceneta face parte dintr-un proiect-eveniment realizat de Asociaţia Cultural Social Economică „Christiana”, manager fiind Ana Darie, iar asistent manager Cristina Demetercă.
 
Pentru a marca 75 de ani de la evenimentul istoric, elevii voluntari ai asociaţiei, coordonaţi de profesorul de limba română Irina Gângă, au pus în scenă contextul în care a avut loc exilul familiei prezidenţiale la Bicaz. Documentarea realizată de profesorul de istorie Dumitru Oprea, Gheorghe Radu (fost şef al Arhivelor Naţionale Neamţ), Ion Asavei (bibliotecar), Mihaela Ploscaru şi Alina Ferenţ, a ajutat la crearea unei imagini complete a cadrului istoric. 
 
Astfel, în scena I, Stoica Hagi, comisar regal în timpul domniei lui Carol al II-lea, îl informează pe data de 11 septembrie 1939 pe Grigore Gafencu, ministrul de externe, că regele a trimis vorbă şi s-a pregătit la Bicaz casa de pe domeniul de vânătoare pentru sosirea preşedintelui polonez şi a familiei sale. 
 
Palatul regal din Bicaz, actualul sediu al primăriei
 
„Se vrea discreţie maximă, să nu tulburăm inutil apele, e rugămintea Majestăţii sale şi a persoanei în cauză …sunt destul de agitate şi aşa”, spune comisarul regal Stoica Hagi. 
 
„Ştiu că situaţia politică e tensionată, iar România va trebui să fie discretă în această situaţie. După precizarea expresă a Germaniei de a nu deschide graniţele României niciunui refugiat polonez, dacă se află ceva despre aceat lucru…vom avea mari probleme”, este răspunsul ministrului de externe care încerca să asigure neutralitatea României prinsă între Germania şi Uniunea Sovietică.
 
Într-o altă scenă, domnul  Lovinescu, administratorul domeniului regal de la Bicaz, îi spune Elenei Branişte, menajera domeniului, că urmează să ajungă „oaspeţi de seamă ai Majestăţii Sale” şi că „nu e treaba noastră cine sunt şi cum îi cheamă. Trebuie primiţi omeneşte”. 
 
„E gata totul ! Aşternuturi curate în camere, bucate proaspete şi pâine aburindă, gata de scos din cuptor”, îl asigură Elena Branişte pe administrator. „Doamnă, îţi mai spun încă o dată… nu trebuie să se ştie în târg de prezenţa lor aici, bine??? Oamenii trebuie să aibă linişte, să nu fie deranjaţi de vorbe deşarte ale oamenilor. Mizez pe discreţia dumitale…”, îi mai cere Lovinescu menajerei domeniului.
 

De la Bicaz, Moscincki a predat preşedinţia Poloniei 

O altă scenă relevantă realizată pe baza documentării este cea în care, în octombrie 1939, preşedintele Moscicki semnează la Bicaz actele prin care predă preşedinţia lui Wladislaw Siroski şi noului guvern polonez. 
 
„Ştii cât îmi e de greu să fac asta, dar în condiţiile date, pentru binele Poloniei şi al României, chiar pentru binele personal, sunt gata să renunţ la statutul de preşedinte al Poloniei”, îi spune Ignacy Mosicki ambasadorului Poloniei la Bucureşti Roger Racinsky, cel care i-a adus vestea. 
 
După perioada celor 47 de zile petrecute la Bicaz, Ignacy Moscicki a plecat la Craiova, iar de aici a luat calea Occidentului, continuându-şi exilul în Elveţia, unde a şi murit pe 2 octombrie 1946, la vârsta de 79 de ani. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările