Banda de tâlhari care a terorizat ani în şir mănăstirile şi satele din Munţii Stânişoarei. „Au scotocit prin chilii şi-au luat o damigeană cu rachiu“

Banda de tâlhari care a terorizat ani în şir mănăstirile şi satele din Munţii Stânişoarei. „Au scotocit prin chilii şi-au luat o damigeană cu rachiu“

Mănăstirea Neamţ, una dintre ţintele jafurilor bandei. FOTO: altmarius

Ţinutul Neamţului a fost, de-a lungul timpului, adăpostul ideal pentru cei care fugeau de lege, dat fiind relieful cu munţi şi codri nesfârşiţi. Timp de nouă ani, între 1936 şi 1945, aici şi-a avut sălaşul o grupare de jefuitori conduşi de fraţii Baltă, printre membrii acesteia fiind şi dezertori din cel de-al doilea război mondial.

Ştiri pe aceeaşi temă

Despre această bandă de tâlhari condusă de fraţii Negrescu, zişi Baltă, care a acţionat până în luna noiembrie a anului 1945, a scos la lumină amănunte inedite Gheorghe Radu, fost director al Arhivelor Statului Neamţ, în cartea sa „Contribuţii la istoria judeţului Neamţ“.

Într-un istoric întocmit de Legiunea de Jandarmi Neamţ, în noiembrie 1945, se vorbea despre începuturile nelegiuirilor fraţilor care au pus bazele unei grupări ce i-a terorizat ani în şir pe locuitorii mai înstăriţi din zona Neamţului: 

„Între 1936 şi 1937, indivizii Nicolae Negrescu, zis Baltă, şi fratele său Dumitru Negrescu, zis Baltă, din Filioara (sat în comuna Agapia - n.red.) au început să-i jefuiască pe locuitorii mai înstăriţi din zona Târgu Neamţ. Banda de borfaşi va primi prima lovitură în 1938“.

În urma unei „potere“, la care au participat jandarmii Secţiei Bălţăteşti şi Poliţia Târgu Neamţ, ambii fraţi Negrescu sunt prinşi, anchetaţi şi trimişi în judecată la Tribunalul Neamţ, fiind condamnaţi la 2 ani de închisoare. În mod cu totul bizar, în anul 1939 sunt puşi în libertate, cu „condiţiunea că se vor face oameni de treabă“.

Oameni de treabă nu s-au făcut, ci, din contră, au luat iar calea codrului şi au început să desfăşoare o „prodigioasă campanie“ cu jafuri la drumul mare, spargeri, torturarea călugărilor şi călugăriţelor şi jefuirea mănăstirilor. 

Mărturia Părintelui Cleopa

Declaraţie a părintelui Ilie Cleopa, fost stareţ la Sihăstria, în care descrie cum a încercat unul din fraţii Baltă să prade mănăstirea. FOTO Arhivele Naţionale

Despre un astfel de incident povesteşte binecunoscutul părinte Cleopa, de la Mănăstirea Sihăstria. În septembrie 1944, sunt jefuite schiturile Sihla şi Sihstria, fiind maltrataţi călugări şi furate haine, încălţăminte şi bani. 

„La Sfântul Dimitrie, pe la nouă, a intrat un ofiţer cu caschetă şi pistol automat. Era Mitiţă - Dumitru Baltă. A plecat apoi la stăreţie, cerând să fie ospeţit. Au scotocit prin chilii şi au luat o damigeană plină de rachiu, pe care au băut-o. După ce s-au îmbătat, şeful a cerut să fie toţi împuşcaţi, dar unii s-au opus şi astfel au scăpat creştinii din biserică“, arată stareţul Cleopa, într-o declaraţie dată jandarmilor, la acea vreme.

Misiunile forţelor de ordine nu au avut efect până în anul 1942, când în sfârşit a fost prins unul dintre capii lotrilor. „În 1942, în luna mai, jandarmii Secţiei Vânători Neamţ au reuşit să pună mâna pe Nicolae Negrescu, zis Baltă, rămânând în activitate numai Dumitru.

Într-un alt memoriu al  Legiunii de Jandarmi, se consemnează că Dumitru Negrescu a luat în locul lui Nicolae pe fratele Constantin, cu care a continuat jafurile. Numai că, Nicolae, după ce a fost condamnat la 25 ani muncă silnică, a reuşit să evadeze din Penitenciarul Piatra Neamţ, întovărăşindu-se iar cu fraţii.

Lupte armate în Munţii Stânişoarei şi tentativă de jaf la Mănăstirea Neamţ

Pădurile din Munţii Neamţului erau adăpostul ideal pentru lotri FOTO: bistriteanul.ro

Odată evadat, Nicolae întăreşte banda prin cooptarea unor dezertori din timpul celui de-al doilea război mondial, ajungând la circa 30 de membri, plus acoliţi (gazde care-i adăposteau).

Într-un articol publicat în ziarul Telegraful, în anul 1937, Nicolae Baltă povestea ce l-a îndemnat să se apuce de jafuri: „Nu atât pofta de bani, cât o dragoste nenorocită. Prima mea iubită mă părăsise pentru că n-am putut să-i cumpăr o brăţară bătută cu pietre preţioase pe care o văzuse în vitrină la un bijutier. Atunci m-am hotărât să iau calea jafului, singura care mă putea duce şi pe mine la realizarea unor câştiguri sigure. Dar, când am reuşit să cumpăr brăţara dorită, iubita mea fugise cu altul“.

Profesorul Radu spune că urmărirea tâlharilor începe cu mare intensitate în iulie - august 1945, iar în urma unor acţiuni ale jandarmilor, locuitoriilor şi călugărilor jefuiţi, banda va fi anihilată în luna noiembrie a aceluaşi an. 

Pe 23 iulie, poterele dau de răufăcători în zona Schitului Sihla, în Munţii Stânişoarei, schimbul de focuri durând aproximativ trei sferturi de oră, dar tâlharii scapă, retrăgându-se în păduri. Apoi, pe 7 august, tot în zona menţionată, la „Muntele Scaune“, se dă din nou o luptă, timp de o oră, cu una din grupările bandei, cea condusă de Nicolae şi Constantin Negrescu, iar a doua zi, cu cea a lui Dumitru, într-o pădure din apropierea Mănăstirii Agapia. 

„Principalul conducător al bandei, Nicolae Negrescu, a fost împuşcat mortal în pădurile de pe raza Postului de Jandarmi Bălţăteşti, în ziua de 10 august 1945, fără a se preciza clar locul“, scrie profesorul Gheorghe Radu.

Un „contraatac“ al celor urmăriţi are loc în noaptea de 21/22 septembrie 1945, când Dumitru Negrescu, alături de circa zece tovarăşi, încearcă să jefuiască Mănăstirea Neamţ, deşi aceasta poate fi considerată o cetate medievală, având fortificaţii şi ziduri din piatră înalte de câţiva metri. Au participat la apărarea mănăstirii jandarmi de la postul din localitate şi călugări conduşi chiar de părintele arhimandrit Vladimir Muscă. 

Hărţuită încontinuu şi tot mai împuţinată, banda fraţilor Baltă va fi, în cele din urmă, înfrântă. În seara de 28 octombrie 1945, la Sabasa, comuna Borca, este ucis Constantin Negrescu, iar pe 19 noiembrie, aproape de Mănăstirea Secu, este împuşcat mortal şi cel de-al treilea frate, Dumitru. 

„Astfel se încheie epopeea fraţilor Baltă care - tâlhari sau haiduci - au făcut vâlvă pe aceste meleaguri într-o perioadă incertă - pe care, de fapt, o reprezintă“, conchide profesorul Radu.

Pe aceeaşi temă:

 

Siguranţă şi ordine în Neamţ: istorii cu nelegiuiţi din interbelic. „Era de multă vreme poliţai dacă ştia să se linguşească pe lângă puternicii zilei“

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului - Trihiruşa. De cine şi când a fost adusă la Mănăstirea Neamţ

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: