Îngerii, în credinţele românilor. Cum se înmulţesc, ce misiune au de îndeplinit la miezul nopţii şi când au totală libertate

Ceata de îngeri în scena Scara virtuţilor (frescă exterioară Mănăstirea Suceviţa)

Aşa cum reiese din credinţa populară, îngerii au un rol bine definit pe tot parcursul vieţii, dar şi după moartea omului.

În studiul „Mitologie românească“ (1916), folcloristul Tudor Pamfile tratează în volumul I („Duşmani şi prieteni ai omului“) o serie de credinţe populare despre îngeri. Născut în 1883 în comuna Ţepu (fostul judeţ Tecuci, în prezent judeţul Galaţi) Tudor Pamfile a fost scriitor, etnolog si folclorist, laureat al premiul „Neuschotz” al Academiei Române în anul 1909.  

„Îngerul - la Macedo-Români: anghelu, <de-a dreptul> din greceşte, la Megleno-Români anghil, <trimis ceresc întâiu>, în latinitatea creştină, ca şi ebraicul malah, <trimisul regelui>, se bucură de cea mai mare cinste la Românii de pretutindeni“, spune autorul în debutul capitolului. 

Vă prezentăm alăturat câteva din credinţele şi superstiţiile românilor din diverse zone ale ţării despre îngeri, aşa cum le-a cules şi publicat în lucrarea sa Tudor Pamfile: 

- „Cetele îngereşti, rămase în cer, se înmulţesc necontenit; într’adevăr, după credinţile întregului nostru neam, copiii mici cari mor îndată după botez, şi câte odată chiar şi cei ce n’au împlinit şapte ani, deci cari se socotesc fără nici un păcat, se prefac după moarte în Îngeri cari vor sta pe lângă Dumnezeu, slujindu-l sau rugându-se pentru sufletele părinţilor lor. Ei vor scoborî şi în iad unde aceşti părinţi, poate, se vor chinui în focul cel veşnic, şi acolo le vor face vânt cu aripioarele lor, ca să-i mai răcorească“

- „Pentru ca îngerii să făcuţi din copiii mici să poată sbura, li se despică cămaşa, de sus până jos“

- „După unele credinţi, în cerul lui Dumnezeu sunt trei rânduri de Îngeri: mai pe sus, mai pe la mijloc şi mai pe jos, puse sub conducerea <Sfinţilor întâi între Îngeri>, Arhanghelii Mihail şi Gavril. Cu toţii fac slujba de noapte a cerului, toacă şi poartă făcliile, dănţuind împrejurul scaunului dumnezeiesc, îmbrăcaţi în stima îngerească“

Îngerul (Arhanghelul Mihail) cântăreşte, după lumea sufletului faptele răposatului (după Bianu şi Hodoş, Bibliografia românească veche I)

- „După unele credinţi, la miezul nopţii, Îngerii mătură pământul de Duhurile necurate: atunci cântă cocoşii“

Îngerii umblă liberi în noaptea de Bobotează

- „Îngerii se împărtăşesc sâmbăta; prin urmare, dimineaţa, în cinstea Îngerilor, oamenii nu trebuie să mănânce“    

- „Din cuvântul lui Dumnezeu, îngerii nu ies niciodată, dar în noaptea de către Iordan, îi sloboade pe toţi şi le zice: <Noaptea asta-i a voastră; faceţi-vă şi voi odată cheful> (Ion Creangă)...Îngerul păzitor spune câte odată de-a dreptul celor păziţi câte una din tainele viitorului. Astfel, la Bobotează, când cerul se deschide, unii flăcăi sau fete ce-şi aşteaptă căsătoria, află de la îngerii lor, partea ce vor avea-o după nuntă“ 

- „Îngerii sunt cu trup omenesc, însă au aripi. Ei nu se văd decât rare ori“

- „Prin Bucovina se crede că <îngerul e cât o păpuşică>.  Tot prin Bucovina se spune că să nu te răsteşti (să nu ameninţi, n.n.) niciodată cu cuţitul, căci Îngerul se depărtează trei paşi de tine“  

- „De cum se naşte un prunc, Dumnezeu îi trimite îndată Îngerul său păzitor, care se şi apropie de casă, dacă nu află sare pe fereastră, dacă nu găseşte ferestrele închise, sau nu vede pe cei din lăuntru ascultând pe la geamuri...Îngerul păzitor, ca o slugă a lui Dumnezeu, este trimis pe lângă copil numai după botez, deci după creştinare, ceea ce lasă să se înţeleagă că numai creştinul se bucură de acest nepreţuit sprijin al lui Dumnezeu“ 

Unde e locul îngerului păzitor

- „După botez, Îngerul se apropie statornic de copil, şi, obişnuit, nu se mai desparte de el până la moarte. El stă de-a dreapta omului, sau pe umărul lui cel drept, în timp ce Diavolul s’aşează în partea stângă a omului, sau pe umărul lui cel stâng. <Necuratul stă la om pe mâna stângă şi pe picioprul stâng; acele-s ale lui. Să nu dai în cineva cu mâna stângă, că de se întâmplă…, pe loc îl omori>… Sunt oameni stângaci, cei ce fac toate treburile cu mâna stângă. Aceia sunt ai Diavolului“    

„- De ce cu mâna dreaptă poţi face cruce, şi cu stânga nu? 

- Fiindcă-i Îngerul în dreapta!“

- „Numai când merge omul în crâşmă Îngerul nu merge cu dânsul, ci stă pe prag“