Lecţia superbă de ambiţie a studentului orb care învaţă italiana şi spaniola la Universitatea „Al. I. Cuza“: „De la 16 ani nu am mai văzut deloc“

Lecţia superbă de ambiţie a studentului orb care învaţă italiana şi spaniola la Universitatea „Al. I. Cuza“: „De la 16 ani nu am mai văzut deloc“

Alexandru Obadă FOTO Facebook Alexandru Obadă

Alexandru Obadă studiază italiană-spaniolă la Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi. De la 16 ani nu mai vede, dar şi-a propus să depăşească această provocare a vieţii şi să studieze limba lui Dante în cea mai veche universitate din România.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pe Alexandru Obadă îl cunosc mai toţi studenţii de la Facultatea de Litere din Iaşi. În spatele unor ochelari de soare, tânărul cu un uşor accent italian şi vorba molcomă vine mereu la cursuri ghidat de mama sa. Alexandru, un tânăr cu deficienţe de vedere, a terminat anul al doilea la specializarea Italiană-Spaniolă a Facultăţii de Litere.

A ajuns să studieze limbi stăine la Iaşi, după ce familia sa, care a locuit în Roma mai bine de un deceniu, a decis să se întoarcă acasă. „Cei de la Asociaţia de Nevăzători m-au sfătuit să urmez facultatea la Iaşi. A trebuit să aleg între mai multe limbi, dar am optat pentru italiană, pentru că deja o ştiam, şi spaniolă, care mi se pare frumoasă“, explică tânărul. 
 
Pentru a putea aprofunda materia, tânărul înregistrează cursurile, iar acasă ascultă din nou prelegerile şi îşi notează pe calculator informaţiile cele mai importante. „Câteodată am mai luat laptopul la facultate şi am scris direct, dar e mult mai greu aşa. Cele mai multe examene le-am susţinut oral, au mai fost şi examene scrise sau unde am făcut referate, dar depinde de materie şi de profesor. Oricum, nu există nicio diferenţă, dau aceleaşi examene ca şi ceilalţi studenţi de la specializarea mea“, a povestit Alexandru. În ceea ce priveşte relaţia cu ceilalţi colegi de facultate, tânărul susţine că a primit sprijin necondiţionat din partea lor: „Până acum m-au sprijinit tot timpul. Când a fost nevoie m-au ajutat cu notiţe şi cursuri“. Tot timpul este însoţit spre şi de la şcoală de mama lui, iar uneori aceasta stă cu el în sala de curs. 
 
A ORBIT TOTAL ÎN ADOLESCENŢĂ

De altfel, legătura cu mama sa este una foarte puternică. Alexandru a locuit cu familia în Italia, unde părinţii au plecat pentru a le oferi o viaţă mai bună celor doi copii. Treptat, toată familia s-a mutat la Roma. „La început a plecat mama, apoi am mers şi eu cu tatăl şi sora mea. Legat de studiu, la început mi-a fost greu până am învăţat limba, dar m-am obişnuit. Am ajuns acolo de pe la 10 ani şi am făcut şi liceul în Italia. Am fost într-o şcoală normală, pentru că nu m-am născut orb, treptat am început să am probleme cu vederea, iar de la 16 ani nu am mai văzut deloc“, povesteşte Alexandru, care spune că a învăţat atât de bine noua limbă, „că atunci când m-am întors în Iaşi ştiam mai bine italiana decât româna“. Trăind atâţia ani în capitala Peninsulei Italice, tânărul poate face o comparaţie între cele două sisteme de sprijin pentru persoane cu deficienţe de vedere. 
 
„În privinţa sprijinului pentru persoanele cu un astfel de handicap, Italia este mult mai dezvoltată decât România. Eu acolo, sincer, am avut mult mai multe posibilităţi faţă de aici. Spre exemplu, în Italia aveam asigurată asistenţă, o persoană care mă ducea şi mă aducea de la liceu, iar după ore mă ajuta la făcut temele. Acolo aveam mai multe posibilităţi, pe când aici, când am fost la Asociaţia Nevăzătorilor şi am întrebat de un asemenea asistent, mi-au spus clar că nu există aşa ceva“, explică întristat Alexandru. 
 
Însă nu doar sistemul de sprijinire pentru nevăzători reprezintă o problemă în viaţa de zi cu zi a studentului ieşean. Practic, pentru acesta, simpla plimbare prin oraş poate deveni o aventură nu tocmai fericită: „Aici este foarte greu pentru persoanele nevăzătoare. Ar fi foarte util să fie semafoare acustice, aşa am şti şi noi când să traversăm strada. O altă problemă pentru noi o reprezintă maşinile parcate pe trotuar“.
 
VA FI PRIMUL IEŞEAN  CU CÂINE GHID 
Pentru a nu mai depinde atât de mult de familia sa ca să ajungă la şcoală, Alexandru îşi doreşte un alt fel de „prieten“, un câine ghid, care i-ar oferi o mai mare independenţă. „Cu acest câine ghid aş putea să mă mişc singur în oraş, fără să mai depind foarte mult de cei din jur“, explică Alexandru. 
 
Alexandru Obadă FOTO Facebook Alexandru Obadă 
 
Pentru ca visul lui Alex să devină realitate, tânărul a luat legătura cu Fundaţia Light into Europe, o asociaţie care creşte şi formează astfel de câini-ghizi. „Prin Asociaţia de Nevăzători de la Iaşi am aflat că la Liceul de la Târgu Frumos vor veni cei de la Fundaţia Light into Europe, care au căţei ghizi, şi m-au întrebat dacă sunt dispus să mă întâlnesc cu ei, pentru că ştiau că îmi doresc un astfel de companion“, povesteşte Alexandru, care a ajuns astfel pe lista celor de la Light into Europe, iar acum este într-un program de formare: „Va trebui să fac nişte exerciţii cu bastonul şi sper să fie în regulă cu câinele însoţitor. Am vorbit şi la facultate şi nu vor fi probleme să vină cu mine în clădire. O să fie mai dificil să merg de la o clădire la alta“.
 
Practic, pentru a primi câinele ghid, Alexandru trebuie să înveţe să circule cu ajutorul bastonului şi să parcurgă mai multe trasee prin oraş. Câinele, un Golden Retriever sau un Labrador, va începe acomodarea cu Alex din toamnă. Perioada de acomodare poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni. Practic, noul însoţitor al lui Alex îl va ajuta să se mişte mai uşor prin oraş. Un astfel de câine ghid este dresat să evite obstacolele de la nivelul solului, poate identifica semafoare, treceri de pietoni, bănci şi îl direcţionează pe nevăzător pe traseele învăţate dinainte cu instructorul autorizat. 
 
PLANURI DE VIITOR 
După cei 11 ani petrecuţi în Italia, tânărul nu este decis unde îi este mai bine. Deşi studiază şi are planuri pentru o viaţă în Iaşi alături de viitorul său câine ghid, gândurile sale tot spre străinătate merg frecvent, mai ales din cauza condiţiilor oferite celor cu deficienţe ca a sa. „După terminarea facultăţii aş vrea să-mi găsesc un loc de muncă. Sper să găsesc ceva care să aibă legătură cu ceea ce fac acum, poate traducător sau interpret. Oricum, după ce termin studiile, mă gândesc să plec din nou în afară, ori în Italia, ori în altă ţară, dar mi-ar fi mai uşor în Italia, pentru că ştiu limba“, spune Alex.
 
citeste totul despre: