Ana Jignea, consilier vocaţional: „Este nevoie ca sistemul educaţional să pună accent pe abilităţile elevilor“

Ana Jignea, consilier vocaţional: „Este nevoie ca sistemul educaţional să pună accent pe abilităţile elevilor“

Ana Jignea, consilier vocaţional  FOTO Arhiva personală

Pentru conturarea unui viitor concret şi alegerea unei meserii potrivite, Ana Jignea, expert în consilierea vocaţională, consideră că un cuvânt important îl au profesorii, care ar trebui să fie la curent atât cu dorinţele elevilor, cât şi cu cerinţele actuale ale pieţei muncii.

Cererile angajatorilor şi aşteptările viitorilor angajaţi sunt departe de a crea un echilibru, spun specialiştii. De multe ori, tinerii intră pe piaţa muncii cu anumite prejudecăţi, iar angajatorii cer mai mult decât pot oferi tinerii.
 
Consilierul vocaţional Ana Jignea explică pentru „Weekend Adevărul“ nevoile pe care le are generaţia tânără în alegerea facultăţii, a domeniului în care vor să profeseze, dar şi faptul că în privinţa alegerilor pe termen lung, de cele mai multe ori, contează discuţiile cu persoane neutre. 
 
Originară din Republica Moldova, Ana Jignea a făcut o comparaţie între nevoia pe care a simţit că o au elevii din Moldova şi lipsurile tinerilor din România. 
 
„Weekend Adevărul“: Care este nevoia pe care o simte un consilier vocaţional în secolul XXI?
 
Ana Jignea: Nevoia este foarte simplă: de a crea o punte între elevi, studenţi şi piaţa muncii. Exact asta este ceea ce le poate crea un mediu de siguranţă astfel încât elevii să poată să facă acest pas major în viaţa lor. Ei, la vârsta aceasta, se confruntă cu multă nesiguranţă în ceea ce priveşte viitorul lor. Aşadar, aceasta este misiunea noastră: să creăm această legătură astfel încât transferul de la a studia la a munci, a fi angajat să fie mai uşor. 
 
- Ce înseamnă această consiliere vocaţională sau profesională?
 
Consilierea vocaţională înseamnă să evaluez şi să verific împreună cu beneficiarii (elevii şi studenţii) anumite aspecte ce ţin de viitorul lor profesional. Analizăm împreună aptitudinile, competenţele, trăsăturile de personalitate, preferinţele lor, pasiunile. Şi pe baza acestor aspecte pe care eu le evaluez prin diferite instrumente, creăm un profil vocaţional în care să le ofer anumite direcţii profesionale care sunt compatibile cu ceea ce sunt ei.
 
- O misiune grea, având în vedere preconcepţiile din societate, nu? 
 
Este clar că mai ales tinerii se confruntă cu această nesiguranţă şi oscilează între ce vor ei şi ce vor cei din jurul lor. Influenţa parentală este foarte mare şi, de obicei, părinţii au o dorinţă clasică: copilul să se facă medic sau avocat. Foarte puţini părinţi sunt racordaţi la nevoile pieţei muncii de astăzi şi la felul în care se petrec lucrurile în sfera aceasta, şi atunci, îndeamnă copiii să meargă înspre o zonă de siguranţă, cum ar fi cele două exemple pe care le-am dat.
 
Însă, cu siguranţă că piaţa muncii este mult mai ofertantă acum şi poţi face performanţă în foarte multe domenii, atât timp cât te dedici şi atât timp cât există, poate, cineva dintr-o sferă neutră, cum este consilierul vocaţional, care să-ţi ofere o viziune pe termen lung, răspunzând la întrebarea: ce s-ar întâmpla cu tine dacă ai alege această direcţie? Pentru că, practic, ei se confruntă cu nesiguranţa şi cu frica aceasta de necunoscut şi atunci este clar că sunt mult mai uşor influenţaţi, deşi nu rezonează neapărat cu ceea ce spun părinţii, însă aleg această direcţie pentru că le oferă cumva o siguranţă din partea celor care i-au crescut. 
 

Sistemul educaţional şi dorinţele elevilor

 
- Pe lângă implicarea părinţilor, este nevoie de o mai mare deschidere şi din partea sistemului educaţional spre nevoile şi dorinţele elevilor?
 
Da, cu siguranţă. Este mare nevoie ca sistemul educaţional să pună accent pe preferinţele elevilor şi pe abilităţile lor, dar şi pe câteva alte aspecte importante. Pe ideea această de a-i învăţa pe copii să-şi creeze o viziune. Este foarte importantă viziunea pe termen lung, la foarte mulţi dintre noi, şi la adulţi, şi la tineri. În contextul acesta, este cumva normal ca elevii, tinerii să se confrunte cu foarte multă nesiguranţă şi frică, mai ales din lipsa suportului. Este important ca sistemul educaţional să vină să ajute elevii să-şi creeze o astfel de viziune pe termen lung şi să încurajeze, practic, potenţialul acela personal, acele abilităţi unice. Astfel încât copiii să înceapă de mici să valorizeze ceea ce au, pentru că mulţi dintre ei sunt talentaţi, însă, la un moment dat, renunţă, pentru că nu li s-a spus că sunt valoroase abilităţile pe care le au. 
 
- Generaţiile se schimbă şi vin cu provocări noi de fiecare dată. Ce sfat le daţi profesorilor? Cum să se adapteze?
 
Da, cu siguranţă că şi profesorii, aşa cum ar trebui să facem cu toţii, trebuie să se adapteze şi să rămână flexibili şi deschişi la lucrurile care se întâmplă în jur, pentru că în felul acesta se produce evoluţia. În momentul în care un profesor sau un învăţător nu se adaptează şi nu se actualizează la noile cerinţe ale pieţei muncii, la dinamicile care se produc în piaţa muncii şi, în general, în societate, rămân cumva într-o zonă rigidă şi construiesc copii cu mai multe limitări, când de fapt piaţa este foarte ofertantă şi se pot dezvolta foarte multe lucruri inovative. 
 

Comunicarea cu adulţii, esenţială

- Viitorul este şi despre trecut? Despre mediul în care a crescut copilul?
 
Mediul are o influenţă foarte mare de când ne naştem – pe tot parcursul vieţii, deci. Mediul în care creştem este cel care ne poate crea nişte realităţi, nişte aşteptări. Ne poate crea nişte perspective care sunt bune sau nu, depinde. 
 
- În contextul acesta, comunicarea dumneavoastră cu părinţii cum arată? Este mai dificilă decât comunicarea cu tinerii?
 
Este importantă modalitatea de comunicare cu adulţii. Părinţilor trebuie să le prezinţi nişte lucruri despre dinamica socială, să le dai nişte exemple de persoane care s-au realizat în diferite domenii şi să le expui şi lor, ca şi tânărului, o viziune despre ce se întâmplă şi cum s-ar putea derula lucrurile. Abia atunci părinţii se liniştesc. Până la urmă, dorinţa lor de a-şi vedea copiii fericiţi este puternică, iar atunci este că şi ei se pot adapta. Mulţi dintre ei deja au devenit deschişi în privinţa preferinţelor copiilor şi aud de la tinerii cu care lucrez că părinţii îi încurajează să aleagă ceea ce vor ei. 
 

Cu sau fără facultate 

- Dincolo de familie, cred că un rol important îl are şi societatea. Cum putem gestiona valul de presiune care vine din societate?
 
Este important, cred eu, să fii foarte conştient de abilităţile tale, pentru că te poţi dezvolta făcând o facultate, însă te poţi dezvolta şi alegând o profesie care nu necesită neapărat studii universitare. Cu toate acestea, încurajez absolvirea unei facultăţi pentru că ne ajută să ne dezvoltăm nişte abilităţi fundamentale, cum ar fi gestionarea timpului, să ne organizăm, să ne disciplinăm. Adică mai profund decât ceea ce învăţăm exact în specializarea pe care am ales-o.
 
Facultatea ne ajută să ne construim nişte aspecte care ţin de gestionarea vieţii de zi cu zi. Acesta este un aspect foarte important, adică aducem în haosul emoţional puţin echilibru. Învăţăm să relaţionăm, învăţăm să creăm relaţii, învăţăm să facem parte din comunitate. Aşadar, nu este neapărat ceva pozitiv sau negativ, ci este ceva care îţi poate construi un fundament pe care să poţi să clădeşti mai departe altceva, poate te răzgândeşti şi vrei să activezi în alt domeniu, dar ai acea bază. 
 
Este clar că mai ales tinerii se confruntă cu această nesiguranţă şi oscilează între ce vor ei şi ce vor cei din jurul lor. Influenţa parentală este foarte mare şi, de obicei, părinţii au o dorinţă clasică: copilul să se facă medic sau avocat.

„Nevoia elevilor este de a avea exactitatea direcţiei profesionale“

- Ştiu că sunteţi consilier vocaţional în cadrul proiectului „Lanţ valoric integrat pentru îmbunătăţirea pieţei muncii“, proiect care cuprinde beneficiari din România şi din Republica Moldova. Aţi început consilierile profesionale cu elevii din Republica Moldova, din clasele X-XII. Din ce aţi observat până acum, care este nevoia cea mai mare pe care o au aceşti elevi?
 
Nevoia comună este că elevii vor să fie siguri că aleg ceva potrivit pentru ei, să aibă exactitatea direcţiei profesionale şi, de asemenea, au nevoia de a vorbi cu cineva neutru, care să nu fie părinte, prieten, profesor sau apropiat. Dacă discută cu un expert, le prinde foarte bine, pentru că ei se pot deschide şi pot vorbi cu mai multă claritate, cu mai multă siguranţă despre aptitudinile şi nevoile lor, fără să simtă presiunea că sunt evaluaţi sau că trebuie să prezinte o anumită imagine de copil cuminte, iubitor şi ascultător. Aceasta este o nevoie importantă şi, de asemenea, că li se oferă o viziune pe termen lung. Eu le explic pe scurt paşii pe care ar putea să-i întâmpine în momentul în care aleg o direcţie profesională. E ca şi cum ar avea un schelet a ceea ce urmează. 
 
- Pe lângă discuţiile pe care le purtaţi acum cu elevii din Republica Moldova, ştiu că aveţi experienţe şi cu adolescenţii din România. Putem să facem o comparaţie?
 
Nevoia de a avea o viziune probabil că este aceeaşi. Cred că diferenţa este în ceea ce priveşte influenţele parentale. Aici subliniez faptul că elevii din Moldova tind să aparţină mai mult autorităţii, adică părinţilor. Şi, de asemenea, se confruntă un pic cu partea aceasta de neîncredere şi nesiguranţă. Au nevoie să lucreze mai mult la aspectele personale. Ei sunt foarte talentaţi, însă, pentru că sistemul încă este un pic mai autoritar, nu sunt suficient de încrezători în potenţialul şi în abilităţile lor. 
 
 
Ana Jignea, consilier vocaţional  FOTO Arhiva personală

Implicarea în piaţa muncii, încă din studenţie 

- Şi dumneavoastră sunteţi din Republica Moldova. Câtă nevoie credeţi că aveaţi, când eraţi elevă, de o astfel de consiliere vocaţională?
 
Cred că ar fi fost extraordinar să fie cineva care să-mi ofere această consiliere vocaţională şi chiar psihologică. Confruntarea aceasta cu lista unei viziuni de viitor, cu nesiguranţa, cu toate fricile care vin de la părinţi, cu presiunile că trebuie să fii într-un anumit fel au dus, cel puţin în cazul meu, la frică şi la perfecţionism. Pe de o parte, acest perfecţionism ajută, însă, pe de altă parte, poate duce la momente de epuizare sau la indecizie profundă. Mi-ar fi prins foarte bine. Dar am tot avut câte un mentor, câte o persoană de care m-am apropiat, şi în şcoală, şi în liceu. 
 
- Cum găsim un echilibru între ce aşteaptă angajatorii şi ce îşi doresc angajaţii?
 
Aici am un sfat pentru tineri: încă din timpul studiilor să înceapă să se implice în internship-uri, în experienţe de schimb profesional. Să încerce să meargă la companii, pentru că din ce în ce mai multe sunt deschise către a lua studenţi tineri, să-i ajute să-şi creeze o direcţie profesională, prin burse şi susţinere. Deci elevii să caute astfel de oportunităţi, ca să se integreze şi să se adapteze din ce în ce mai repede cu piaţa muncii.
 
Să nu aştepte să finalizeze facultatea, pentru că atunci intră într-o stare de anxietate, de nesiguranţă. Se duc într-o stare de îngheţ, de frică, şi de aceea mulţi dintre ei renunţă sau se pierd. Ca să nu ajungă în vârful acelei anxietăţi, este bine să înceapă din timp, câte puţin.
 

Vă recomandăm să citiţi şi:

Scriitorul Robert Şerban, autorul volumului „Oameni în trening”: „Treningul ne accentuează umanitatea“

Andreea Novac, coregraf şi performer: „Rezidenţele de creaţie trebuie să devină o normalitate în ecosistemul artistic”

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările