Alexandra Kollontai, „mâncătoarea de bărbaţi“ care promova sexul fără limite în dauna familiei, bolşevica aflată la originea sărbătorii de 8 Martie

Alexandra Kollontai, femeia aflată la originea zilei de 8 Martie FOTO cabalinkabul.wordpress.com

Celebrarea Zilei Internaţionale a Femeii pe data de 8 martie a fost instituită de Vladimir Ilici Lenin în 1917, la sugestia uneia dintre cele mai influente personaje din Partidul Bolşevic, Alexandra Kollontai.

Alexandra Kollontai (1872-1952) a rămas în istorie drept cea care l-a convins pe liderul comunist Vladimir Ilici Lenin să instituie, imediat după preluarea puterii, în 1917, data de 8 Martie pentru celebrarea Zilei Internaţionale a Femeii. S-a întâmplat după o grevă susţinută de femeile din Sankt Petersburg, care cereau încheierea Primului Război Mondial, sfârşitul raţionalizării alimentelor şi abolirea dinastiei ţariste.

Kollontai s-a remarcat cu mult timp înainte drept o membră implicată a partidului şi a reuşit să intre în graţiile lui Lenin, pe care l-a influenţat cu ideile sale legate de revoluţia sexuală a femeilor.

Alexandra Kollontai este autoarea unei teorii celebre, intitulate a "paharului de apă", expusă într-o povestioară scrisă de ea cu titlul "Iubirile a trei generaţii". Esenţa teoriei este că satisfacerea dorinţei sexuale trebuie să fie la fel de simplă precum a bea un pahar cu apă. Personajul principal al eseului, Zhenya, o tânără de 18 ani membră a Komsomolului (Uniunea Tineretului Comunist) şi reprezentantă a curentului "noua femeie", răspândit printre tinerele comuniste, crede că sexul nu trebuie să aibă nicio legătură cu iubirea. Zhenya trăieşte cu doi bărbaţi, rămâne însărcinată cu unul dintre ei, dar nu o interesează cu care.

"O mâncătoare de bărbaţi (aproape literalmente)"

Potrivit unor cercetători, Alexandra Kollontai poate fi suspectată de nimfomanie. "Lenin încurajase revoluţia sexuală promovată de Aleksandra Kollontai, o mâncătoare de bărbaţi (aproape literalemente), scriitoare şi prima femeie-ambasador, care prona amorul liber şi sexul fără limită pentru a distruge bazele familiei, odioasă instituţie burgheză. (O simplă privire de-a Aleksandrei Kollontai putea muia genunchii unui bărbat mai eficace decât o vizită a NKVD-ului.)", susţine scriitorul şi publicistul ieşean Dan Alexe pe blogul personal cabalinkabul.wordpress.com.

Alexe aduce în discuţie un roman scris în stilul realismului socialist, care reflectă schimbările aduse de revoluţia sexuală promovată de Lenin şi Kollontai: "Orgiile prin fabrici s-au încheiat după moartea lui Lenin şi preluarea puterii de către pudicul ascet alcoolic şi fost seminarist Stalin, mai interesat de alcool şi torturi decât de femei. Abia în acest context poate fi inţeles halucinantul roman al lui Gladkov Cimentul (1925), romanul perfect al realismului socialist, unde personajul Gleb Ciumalov vine de pe front şi descoperă că nevastă-sa, in loc să i se arunce in braţe, are idei de egalitate sexuală. Nu doar egalitate intre sexe, dar se sugerează că femeia vrea mult sex, cu oricine, acolo la fabrică, unde nimeni nu prea mai pofteşte să muncească".

După ce bolşevicii au preluat puterea în Rusia, în 1917, Alexandra Kollontai a fost numită Comisar al Poporului pentru Bunăstarea Socială. A fost cea mai influentă femeie din Sovietul Suprem până la începutul deceniului al treilea, când a criticat făţiş acţiuni ale Partidului Comunist. Din acest motiv, Lenin a decis s-o treacă pe linie moartă, cu un post de ambasador în Norvegia, ocupat începând cu 1923. A mai servit apoi ca ambasador în Mexic şi Suedia.

Ziua Internaţională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima dată în 1909, la date din calendar care au variat până în 1917.