Spovedania lui Arsenie Boca. Lecţiile de smerenie oferite de călugăr celor care îşi mărturiseau păcatele

Spovedania lui Arsenie Boca. Lecţiile de smerenie oferite de călugăr celor care îşi mărturiseau păcatele

Mormântul duhovnicului Arsenie Boca. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.

Cei care ajung în faţa preotului pentru a-şi mărturisi păcatele erau îndrumaţi de Arsenie Boca să nu fie reci şi indiferenţi, să se ferească de a oferi o mulţime de amănunte şi să nu vorbească decât despre faptele lor. Duhovnicul a oferit propria mărturisire despre marile păcate ce trebuie amintite la spovedanie.

Arsenie Boca a oferit în lucrările sale o serie de sfaturi celor care se spovedesc. Oamenii nu trebuie să spună păcatele de care s-au căit mai înainte, altfel ar însemna că nu au încredere în puterea tainei săvârşite prin spovedanie, afirma fostul stareţ al mănăstirii Prislop.

Nu trebuie să-şi amintească de persoanele cu care au fost în clipa săvârşirii păcatului, ci să se osândească numai pe sine, completa duhovnicul. Mulţi dintre cei care se spovedesc înşiră preotului toate mărunţişurile, scăpând din vedere ceea ce este mai important, iar alţii sunt reci şi indiferenţi în mărturisirea lor, scria Arsenie Boca.

Într-un mod plastic, duhovnicul a relatat propria experienţă în mărturisirea păcatelor:

„Întorcându-mi privirea cu toată atenţia asupra sufletului meu şi observând mersul lăuntric al stării mele m-am încredinţat din experienţă, că nu-l iubesc pe Dumnezeu, nu am dragoste către aproapele, nu cred în nimic din cele ce ştiu despre religie (credinţă) şi sunt plin de mândrie şi de iubire de sine. Toate acestea se găsesc într-adevăr în mine (descoperindu-le) printr-o cercetare amănunţită săvârşită asupra simţurilor şi faptelor acolo unde sunt.

Eu nu-L iubesc pe Dumnezeu - căci dacă L-aş fi iubit, m-aş fi gândit mereu la El cu o bucurie pornită din adâncul inimii. Orice gând despre Dumnezeu mi-ar fi adus în suflet o plăcere deosebită. Dimpotrivă, eu mă gândesc mai mult şi cu mai multă plăcere la cele pământeşti, iar gândurile despre Dumnezeu constituie o greutate, o urâciune şi o uscăciune. Eu însă în 24 de ore, abia dacă jertfesc o oră ca să mă cufund în adâncurile gândirii despre Dumnezeu, ca să mă înflăcărez cu dragostea Lui, iar restul de 23 de ore, le pun cu plăcere şi cu toată râvna pe altarul atâtor mii de patimi.

Nu am dragoste către aproapele. Că departe de a mă hotărî să-mi pun, potrivit Evangheliei, sufletul meu pentru binele aproapelui, eu nu jertfesc nici măcar cinstea, fericirea şi liniştea mea pentru binele aproapelui. Dacă l-aş fi iubit potrivit poruncii Evangheliei, ca pe mine însumi, atunci nenorocirea lui m-ar durea şi pe mine, iar fericirea lui m-ar umple de fericire şi pe mine, pe câtă vreme eu care ascult cu mai multă curiozitate povestirile privitoare la nenorocirile aproapelui, nu mă interesează, sau ceea ce este o crimă şi mai mare, parcă găsesc o plăcere în toate acestea. Eu nu acopăr cu dragostea faptele cele rele ale fratelui meu, ci le răspândesc. Văzându-i bunăstarea, cinstea şi fericirea lui nu mă bucur ca şi cum ar fi şi ale mele proprii, ci ca şi orice lucru străin de mine, nu trezesc în sufletul meu nici un simţământ de bucurie, ci dimpotrivă, stârnesc în inima mea un fel de invidie şi dispreţ.

Nu cred în nimic din cele ce ţin de religie, nici în nemurire, nici în Evanghelie. Dacă eu aş fi fost bine încredinţat că fără nici o îndoială dincolo de mormânt este o viaţă veşnică, şi răsplată pentru faptele pământeşti, atunci fără încetare m-aş fi gândit la toate acestea.

Sunt plin de iubire şi de mândrie de sine. Tot faptele mele afirmă următorul lucru: văzând în mine ceva bun, doresc să-l scot la iveală, sau să mă proslăvesc în faţa altora, sau să mă îndulcesc înlăuntrul meu, deşi în afară arăt o oarecare smerenie, totuşi le atribui propriilor mele puteri şi mă socotesc în faţa altora cel mai desăvârşit, sau cel puţin nu mai rău decât el. Dacă observ la mine un neajuns, caut să-l acopăr cu aparenţe - cu necesitate sau cu nevinovăţie; mă supăr pe cei ce nu mă respectă, pe care-i consider drept nişte nepricepuţi care nu ştiu să preţuiască oamenii; mă laud cu binefacerile mele, înfrângerile în întreprinderile mele le socotesc jignitoare pentru mine, cârtesc şi mă bucur de nenorocirea vrăjmaşilor mei. Chiar dacă-mi dau silinţa spre ceva bun, am drept scop sau lauda sau folosul meu sau mângâierea ce vine de la lume. Într-un cuvânt, eu fac din mine un ideal în faţa căruia săvârşesc o neîntreruptă slujbă, căutând în toate fie plăcere pentru simţuri, fie o hrană pentru patimile şi poftele mele doritoare de desfătări. Din toate cele înşirate aici, mă văd mândru, lipsit de credinţă, neiubitor de Dumnezeu şi urâtor de aproapele. Ce stare mai păcătoasă decât aceasta?”, scria călugărul.


Vă recomandăm şi:

Maicile de la Prislop, în ipostaze inedite. Ce fac călugăriţele la plecarea pelerinilor de la mormântul lui Arsenie Boca

Mănăstirea Prislop atrage zilnic mii de pelerini care vin din toate zonele ţării pentru a se ruga în faţa mormântului părintelui Arsenie Boca. La orele serii, după plecarea ultimilor vizitatori, călugăriţele de la Prislop îşi continuă munca, având grijă ca a doua zi aşezământul să îi primească pe credincioşi la fel de îngrijit.

Chinezii au vrut să copieze Mănăstirea Prislop, în Beijing. Un fost baron local le-a dat ideea, inspirat de Arsenie Boca

Mihail Rudeanu susţine că oficialităţile din China au fost de acord cu propunerea sa de a construi replica mănăstirii Prislop, în Beijing, însă pentru că statul român nu a finanţat iniţiativa lui, fostul şef al Consiliului Judeţean Hunedoara, din vremea guvernării Năstase, s-a mulţumit să ducă în Parcul Lumii din Beijing o troiţă de trei metri.

Cinci locuri de vis din Hunedoara care au transformat judeţul într-o destinaţie de top. Recordurile Castelului Corvinilor şi ale Mănăstirii Prislop

Peste 10.000 de oameni au vizitat Castelul Corvinilor din Hunedoara de la începutul anului 2016. Administratorii monumentului istoric estimează că în acest an la castel vor ajunge peste 330.000 de turişti, mai mulţi în anul precedent. Hunedoara oferă turiştilor mai multe atracţii turistice de top. Cinci monumente istorice au făcut din judeţul Hunedoara una dintre principalele zone cu atracţii turistice din România.


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: