VIDEO Povestea gării din Hunedoara, emblema oraşului în anii '50. Clădirea a ajuns în pragul ruinării

Gara Hunedoarei, sub lacăt de doi ani

Au trecut doi ani de la închiderea gării din Hunedoara. Timpul şi oamenii şi-au lăsat amprenta pe clădirea veche din anii ’50.

Ştiri pe aceeaşi temă

De doi ani, niciun tren nu a mai plecat la drum din gara Hunedoarei.

GALERIE FOTO

Clădiriea construită în anii ’50 a fost închisă din februarie 2018, în aşteptarea unor vremuri mai bune. Acestea însă nu au ma venit. În schimb, zidurile staţiei CFR au fost mâzgălite de grafitti, geamurile sălilor au fost sparte, iar localnici i-au transformat ungherele în wc-uri publice. Până în urmă cu trei ani, trei trenuri de călători circulau dus-întors pe ruta de 18 kilometri dintre Hunedoara şi Simeria. Acum peroanele din Hunedoara sunt ocupate doar de câini vagabonzi şi, uneori, de trecători.

Calea ferată a Hunedoarei a fost inaugurată în 1884, în anul în care au luat fiinţă şi Uzinele de fier. În deceniile următoare, datorită dezvoltării oraşului şi a metalurgiei, calea ferată a devenit tot mai importantă pentru comunitate.

 

 

În 1984, linia CFR Hunedoara – Simeria a fost electrificată. Gara Hunedoarei a fost construită în anii 1950, iar clădirea ei adăposteşte două fresce unice, zugrăvite în aceeaşi perioadă, în stilul realist-socialist.

„Una dintre cele mai interesante astfel de clădiri a fost gara din oraş, proiectată în 1951 şi finalizată în 1953. Preluând într-o formă foarte apropiată o serie de „citate” compoziţionale realist-socialiste, precum linia acoperişului sau secvenţele decorative ale faţadelor, clădirea a devenit, la scurt timp după finalizarea ei, o emblemă a oraşului, chiar dacă niciunul dintre arhitecţii implicaţi în proiectare, Titu Dan Elian şi Dan Virgil Marinescu, nu au fost nume sonore în profesie. Planurilor realizate de cei doi li s-a adăugat contribuţia pictorului Paul Miracovici, a cărui frescă pictată în holul central al clădirii a preluat la rândul său influenţa sovietică, prin reprezentarea idilică a muncii în tunătorie şi a vieţii zilnice”, scrie Mara Mărginean, autoarea volumului „Ferestre spre Furnalul Roşu. Urbanism şi cotidian în Hunedoara şi Călan (1945 - 1968)”, Polirom, 2015.

Aproape 30 de încăperi

În trecut, trotuarele largi, ornamentate cu vase şi scuaruri de flori, erau supraglomerate de sutele de muncitori care aşteptau să plece cu trenul spre combinat. Gara cu aproape 30 de spaţii avea un restaurant, două săli de aşteptare, iar în jurul ei câteva baruri şi terase îi primeau pe navetiştii combinatului siderurgic.

„Este amplasată la capătul liniei Simeria – Hunedoara, formând un cap de perspectivă al drumului ce uneşte noul oraş muncitoresc Hunedoara, cu staţia. Trafcul mare de călători şi de trenuri cerea o dezvoltare mare, atât a grupului de birouri destinate exploatării, cât şi a pieselor destinate publicului. Holul pentru intrarea călătorilor este de dimensiuni monumentle, având spre piaţă şi peron două portaluri transforate, executate din elemente prefabricate de beton armat, iar pe pereţii laterali, două panouri decorate „el fresco” de pictorul Paul Mracovici. Tavanul este tratat în casete. În faţadă, acest hol este exprimat printr-un corp supraînălţat cu o fleşă, dominând tot ansamblul compoziţei şi constituind, în acelaşi timp, elementul de arhitectură care formează capătul de perspectivă al arterei principale”, se arată în schiţa prezentată de arhitecţi, publicată în cartea Ferestre spre Furnalul Roşu. Urbanism şi cotidian în Hunedoara şi Călan (1945 - 1968)”.

Holul de ieşire a călătorilor, de dimensiuni mai modeste, este exprimat înspre piaţă printr-un portic cu trei arcade. Celelalte încăperi pentru public: săli e aşteptare, camera mamei şi a copilului, restaurantul etc. sunt grupate de-a lungul unui portic, scriau autorii proiectului. „Locuinţele şi camerele de rezervă sunt amplasate într-un corp de clădire cu parter şi etaj. Tot în acest corp de clădire sunt amenajate, la parter, încăperi care nu au legătură cu exploatarea: Miliţia, Poşta, Şcoala pentru personal. Plastica faţadelor, cu elemente de modenatură clasică, este în spritul arhitecturii regionale. Tencuielile exterioare colorate dau o notă locală, clădirea încadrându-se armonos în ansamblul urbanistic”, se arăta în schiţa gării Hunedoarei.

În ultimii ani, nu doar clădirea gării a avut de suferit de pe urma neglijenţei autorităţilor, dar şi piaţa din faţa ei. În timp ce vechea autogară învecinată staţiei CFR a fost lăsată în paragină, în anii 2000 o clădire destinată noii autogări a fost înfiinţată în faţa gării, afectând iremediabil înfăţişarea întregii zone.


Vă recomandăm să citiţi şi:

VIDEO Gura Barza, tărâmul aurului. Cum s-a distrus în 10 ani marea exploatare minieră din Apuseni

Cele mai savuroase bancuri despre Ana Pauker, femeia care a terorizat România în primii ani de comunism

VIDEO O vedetă din fotbal a cumpărat restaurantul unde au cinat şeful URSS şi Ceauşescu

 

 

Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: