Mega-proiectele secrete din comunism: canalul pentru submarine, portul militar condus de sovietici şi mina de uraniu cu 15.000 de deţinuţi politici

Mega-proiectele secrete din comunism: canalul pentru submarine, portul militar condus de sovietici şi mina de uraniu cu 15.000 de deţinuţi politici

Portul Mangalia. Foto: Mangalia news.

Note desecretizate ale spionajului american oferă mărturii inedite despre marile proiecte derulate în România primilor ani de comunism, pe care autorităţile încercau din răsputeri să le ţină ascunse de ochii lumii.

Ştiri pe aceeaşi temă

O serie de note informative secrete ale spionajului american oferă detalii mai puţin cunoscute despre secretele militare ale României în anii regimului comunist. Iată câteva dintre proiectele dezvăluite în notele desecretizate ale Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA:

Canalul secret pentru submarine
Una dintre primele note ale CIA despre proiectele secrete derulate de autorităţile române datează din 1951 şi anunţă construcţia unui canal pentru submarine la Mangalia.

„La sfârşitul anului 1949, o unitate de cercetători formată din trei ingineri civili şi trei muncitori a ajuns la Mangalia. Grupul s-a ocupat de studierea zonei dintre portul şi Lacul Mangalia, informându-I pe liocalnici că va lucra la îmbunătăţirea alimentării cu apă a oraşului. Adevăratul obiect al studiului a fost construcţia unui canal care lega portul de lacul Mangalia, pentru a fi folosit de submarinele care vor avea baza în lac. O sumă de şase miliarde de lei a fost alocată proiectului, care includea şi reparaţii la sistemul de apărare din zona Mangaliei. La scurt timp după ce echipa de cercetători şi-a finalizat munca, două plutoane de ingineri români au sosit la Mangalia pentru a repara şi consolida poziţiile de armament. Judecând după rezultatele muncii echipei de studiu este aşteptat ca noul canal să facă legătura cu lacul, în locaţia Bas Punar, numită şi ferma Coman. În acest moment trei izvoare ajung în lac. S-a raportat că acest canal va avea o lăţime de 35 – 40 de metri şi o lungime de 700 – 800 de metri”, se arăta în nota secretă.

În vara şi toamna anului 1950, informa CIA, construcţia canalului a progresat vizibil. Circa 200 de soldaţi români erau angajaţi în proiect. La început singurele unelte ale lor erau lopeţile şi târnăcoapele, însă în toamna anului 1950 în zonă au apărut între 12 şi 15 excavatoare şi utilaje de construcţii. Proiectul era derulat de Sovromconstrucţia, informau spionii americani. O altă notă secretă a CIA preciza că aproape 5.000 de oameni evacuaţi din Mangalia în acea perioadă fiind mutaţi în alte regiuni ale ţării, primii vizaţi fiind cetăţenii străini, mulţi dintre ei musulmani, urmaţi de românii consideraţi o ameninţare pentru regimul comunist. În acelaşi timp în oraşul portuar au fost aduşi muncitori pentru şantierul naval şi pentru canalul Dunăre – Marea neagră. Sute de sovietici au ajuns la Mangalia, pentru a conduce şantierul noului port.

„De la construcţia unei baze militare sovietice pentru submarine la Mangalia, zona acesteia a fost complet evacuată. Potrivit localnicilor care au observat de la distanţă activitatăţile din port, facilităţile acestuia sunt acum suficient dezvoltate pentru a face faşă unui trafic permanent al vaselor de suprafaţă. Aceste vapoare, cu un tonaj mediu, rămân în port doar pe durata debarcării încărcăturii, plecând apoi prompt şi ăntorcându-se cu noi cargo-uri într-o perioadă de 8 – 10 zile. Submarinele au fost de asemenea raportate de surse de încredere, iar deplasarea lor a fost observată. Este menţionat că acestea rămân, de asemenea, în port doar pentru scurt timp. În general, traficul de la Mangalia nu este considerabil deoarece este exclusiv de natură militară”, arătau informatorii CIA, într-o altă notă din 1952.

Sovromul care nu s-a desfiinţat
Sovromurile au fost înfiinţate în primii ani ai regimului comunist controlat de sovietici în urma unui acord economic semnat între statul român şi Uniunea Sovietică. După 1945, prin marile companii româno-sovietice, timp de un deceniu, sovieticii au preluat controlul asupra principalelor bogăţii ale ţării şi au profitat din plin de ele, sărăcind România cu miliarde de dolari, potrivit unor studii. Cea mai tenebroasă dintre ele, „Sovrom Kvartit“, a fost creată la începutul anilor ’50, cu scopul de a explora ;I exploata zăcămintele de uraniu, pentru furniza materialul necesar sprijinirii programului nuclear militar sovietic.

Până la începutul anilor 1960, susţin unii cercetători, România a livrat Uniunii Sovietice aproape 20.000 de tone de uraniu metal. Iar pentru producerea lor au fost întrebuinţaţi zeci de mii de oameni, care munceau în condiţii grele la minele din Băiţa Plai şi Avram Iancu din Munţii Bihorului. La mijlocul anilor ’50, sovromurile au fost desfiinţate, cu excepţia societăţii destinată extracţiei uraniului. Note secrete ale CIA arată în ce fel a continuat existenţa exploatărilor de uraniu coordonate de sovietici.

„Toate companiile sovrom au fost dizolvate, cu excepţia Sovrom Quarţit, stabilită printr-un decret secret în 1949 pentru exploatarea zăcămintelor de uraniu de la Caraşova (15 kilometri de Reşiţa), Băiţa şi a celor din regiunea Bihorului. Potrivit relatărilor unor localnici care au lucrat în uzinele siderurgice de la Reşiţa, călătoriile de la Reşiţa la Caraşova au fost interzise. Mina de Uranium de la Caraşova a angajat 15.000 de oameni, toţi proveniţi din rândul prizonierilor politici. Organizarea şi managementul minelor sunt compuse din personal civil, în timp ce munca şi paza regiunii sunt realizate de români”, arătau informatorii CIA, într-o notă secretă din 10 octombrie 1956. Zona era militarizată, iar municitorii erau izolaţi de zonele din împrejurimi. Minereul era încărcat în camioane şi sigilat şi trimis, sub paza armată, în URSS, arăta un alt document al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA). Din 1961, când sovrom-ul uraniului a fost desfiinţat, autorităţile române au continuat exploatările zăcămintelor, încercând să menţină secretul în jurul lor.

Alte note ale CIA despre proiectele derulate în România, pe care autorităţile comuniste încercau cu orice preţ să le ascundă lumii vizau construcţia Canalului Dunăre - Marea Neagră, construcţia uzinei militare de la Bacău şi regimul de exterminare din închisorile în care erau trimişi deţinuţii politici consideraţi o ameninţare la adresa regimului.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Secretele sovromurilor din primii ani de comunism. Cum a ajuns toată industria românească sub controlul sovieticilor

Secretele marilor mine de uraniu din România. Cum au profitat sovieticii de cele mai bogate zăcăminte radioactive

Catastrofa de la Certej, cu 89 de morţi, în notele secrete: ultimele cadavre au fost scoase din mâlul de steril după opt zile

 


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: