FOTO Satele tăcute din munţi, ascunse în ţinutul dacilor. Cum trăiesc românii în cătunele din Grădiştea Muncelului

FOTO Satele tăcute din munţi, ascunse în ţinutul dacilor. Cum trăiesc românii în cătunele din Grădiştea Muncelului

Fundătura Ponorului. FOTO: Ioan Benea Jurca.

În satele risipite şi depopulate din Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina, un tărâm de peste 38.000 de hectare, preţuit pentru pădurile sale şi pentru cetăţile dacice, trăiesc câteva mii de oameni.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pădurile ocupă peste 70 la sută din suprafaţa Parcului Natural Grădiştea Muncelului–Cioclovina, o rezervaţie care cuprinde mai mult de 38.000 de hectare, în Munţii Şureanu.

Parcul natural se întinde pe teritoriul administrativ al comunelor Pui, Orăştioara de Sus şi Boşorod, iar cele câteva sate de pe raza lui sunt risipite pe munte, ori înşirate pe văile unor pârâuri. Mai multe dintre cătunele aflate în aria parcului natural nu au curent electric, apă sau canalizare, iar drumurile lor sunt greu accesibile iarna, însă oamenii sunt obişnuiţi cu acest mod de viaţă.

Cătunele depopulate din jurul cetăţilor dacice
David locuieşte în Pietroasa, un cătun invizibil pe harta judeţului Hunedoara, în vecinătatea cetăţii Blidaru. Pentru că nu sunt drumuri până la casa lui, situată într-o vale, înconjurată de ruinele mai multor case părăsite, omul a săpat singur un drumeag, până la poteca din apropierea cetăţii Blidaru.

„Au fost vremuri în care eram vizitat doar de urşi, lupi şi alte vietăţi care se ascund prin pădure şi dau târcoale la animale şi la porumbul din grădină", a povestit David. Bărbatul nu are televizor, radio, curent electric, iar casa veche o luminează cu un felinar.

Vasile (71 de ani) locuieşte împreună cu soţia sa în Comarnic, un alt sat al cărui nume nu apare pe hărţi. „Întreaga zi ne-o petrecem având grijă de animalele de pe păşuni. Avem peste 100 de oi, vaci şi cai. Ne încălzim la sobă şi ne luminăm casa cu ajutorul dinamului, iar după două ore de mers pe jos ajungem la primul sat, Ohaba Ponor, unde este magazin“, povesteşte Ioan. Acesta îşi câştigă existenţa din oierit şi vânzând ţuica pe care o produce în gospodărie.

Mulţi dintre turiştii care ajung pe drumul de ţară ce porneşte din satul Ohaba Ponor şi străbate văile Şureanului se îndreaptă spre Peştera Cioclovina. „Peştera este cam la vreo două ore de mers pe jos din satul Federi, dacă ştii potecile prin pădure. Dacă nu, fie te rătăceşti, fie mergi pe calea ocolită şi ajungi acolo în trei-patru ore. Pe drum însă ai ce vedea: peşteri, un zid dacic, locuri minunate despre care se spune că ascund comori şi animale sălbatice“, explică Ioan, un bătrân din Federi, un sat aflat în Parcul Natural Grădiştea Muncelului–Cioclovina.


Ursici, satul păstorilor

Oamenii din Ursici şi-au construit casele din lemn pe culmile munţilor, deasupra pădurilor de fag, molid şi mesteacăn, la capătul unor poteci care se bifurcă de mai multe ori. Contactele cu civilizaţia sunt rare. Cei din Ursici îşi îngroapă morţii în curte, la drum, împodobindu-le crucile cu flori şi ciucuri de lână şi păstrau sărbători vechi, uitate: ziua ursului şi ziua lupului, ambele ţinute la început de februarie.

Cea mai sigură cale spre sat este un drum forestier îngust şi greu accesibil, mărginit pe alocuri de prăpăstii. De la poalele muntelui şi până la prima casă din Ursici, locuită de o familie de crescători de vaci, sunt cel puţin zece kilometri, iar de aici până la următorul cămin din sat care încă nu a fost părăsit de stăpâni mai trebuie străbătuţi aproape doi kilometri. Numele satului Ursici vine de la urs şi de la ursită, potrivit unor etnografi. Cei mai mulţi localnici se îndeletniceau cu păstoritul şi cu creşterea vitelor, iar pe dealurile înconjurate de pădure sunt mai multe stâne.

Târsa, ieşită din izolare după construcţia şoselei
În ultimii doi ani, satul Târsa a devenit mai accesibil, după ce drumul care urcă din Costeşti spre locul din Munţii Orăştiei a fost asfaltat.

Şoseaua modernă de 11 kilometri, urcă abrupt pe malul unui pârâu, se strecoară pe valea îngustă dintre versanţii abrupţi, de pe care adesea se prăvălesc bolovani şi pământ şi se afundă în pădurile lor ajungând în aşezarea, cu gospodării răsfirate pe dealuri, în care oamenii se ocupă în special cu creşterea vitelor şi a oilor.

„Până să fie asfaltat drumul, în iernile grele rămâneam aproape rupţi de lume, în mijlocul munţilor”, spune Ioan, un vârstnic din Târsa. De la capătul satului, continuă un drum de pământ pe care călătorii pot ajunge, însă doar cu maşini 4 x 4, la Poiana Omului, despre care unii localnici spun că a fost locul unde regele Decebal şi-ar fi găsit sfârşitul, în timp ce era urmărit de romani. Poiana a rămas un loc de întâlnire al ciobanilor din Munţii Orăştiei, impresionant prin frumuseţea priveliştilor sale.
Fundătura Ponorului. FOTO: Ioan Benea Jurca.

Palma lui Dumnezeu

Fundătura Ponorului, un alt loc de poveste din Parcul Grădiştea Muncelului, se dezvăluie călătorilor, ca un platou înconjurat de dealuri abrupte, şi traversat de un pârâu cristalin, care se ondulează printre locurile de păşunat, stânele, căpiţele, dealurile şi casele vechi din lemn ale celor câtorva localnici. Câinii, câţiva cai, oile, păsările şi ropotele izvorului Ponorului, coborât din munţi, tulbură liniştea ţinutului de poveste, în care oamenii îşi duc viaţa în tihnă, fără a se arăta prea interesaţi de forfota civilizaţiei urbane.

Fundătura Ponorului. FOTO: Ioan Benea Jurca.

În Fundătură nu este semnal de telefonie, iar modernitatea nu a afectat cu nimic peisajul locului. Casele au rămas mici, din lemn şi piatră, ridicate la adăpostul stâncăriilor şi al pădurii, pe dealuri mângâiate de soare. Localnicii, puţini, îşi întâmpină oaspeţii cu bucurie, iar în ultimii ani locul pitoresc a devenit tot mai atractiv pentru iubitorii de călătorii pe munte şi mai ales pentru fotografi. Fundăturii Ponorului i s-a spus Palma lui Dumnezeu, pentru frumuseţea priveliştilor care se înfăţişează oaspeţilor ei.


Fundătura Ponorului. FOTO: Ioan Benea Jurca.


Rezervaţia naturală

Parcul Natural Grădiştea Muncelului–Cioclovina a fost înfiinţat în 1979, iar din anul 2000 a fost declarat arie protejată de interes naţional. Este situat în Munţii Şureanu, cu subdiviziunile Munţii Orăştiei şi Munţii Sebeşului, fiind mărginit de depresiunile Haţegului şi Orăştiei. În satele de munte, localnicii se dovedesc ospitalieri şi sunt şanse mari ca drumeţii să fie invitaţi să rămână peste noapte în gazdă. Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina cuprinde unele dintre cele mai importante aşezări antice de pe teritoriul României: cinci cetăţi dacice aflate în Patrimoniul UNESCO. „Perla“ ariei protejate din judeţul Hunedoara este Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei pre-romane.


Vă recomandăm să citiţi şi:

FOTO Paradisul rural ascuns în munţi. Este atât de frumos încât românii l-au numit „Palma lui Dumnezeu”

Un loc ascuns în Munţii Şureanu a devenit raiul amatorilor de fotografii. În Fundătura Ponorului, călătorii găsesc un peisaj pitoresc, pe care mulţi dintre ei îl cunosc sub numele de „Palma lui Dumnezeu”.

FOTO Raiul satelor din Munţii Apuseni. Cum a transformat venirea toamnei locurile de poveste ale moţilor

O colecţie de imagini realizate Mihai Turc, un fotograf pasionat de călătorii pe munte, arată cum s-au transformat, o dată cu venirea toamnei, satele pitoreşti din Munţii Apuseni.

VIDEO Povestea singurei căutătoare de aur în râurile din România. Scoate metalul preţios după o metodă străveche

Georgeta Dulgheru este singura femeie din România care deţine un permis de exploatare a aurului aluvionar, acordat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Geologul din Munţii Apuseni le poate astfel arăta turiştilor cum găseau strămoşii noştri metalul preţios, în albiile râului.

citeste totul despre: