Regizorul care-i pune pe actori să rescrie rolurile din perspectiva vieţii proprii

Regizorul care-i pune pe actori să rescrie rolurile din perspectiva vieţii proprii

Regizorul Cristian Ban FOTO Arhiva personală a artistului

Cristian Ban vorbeşte despre lumea fascinantă a teatrului de creaţie colectivă, dar şi despre cel mai recent spectacol al său, „MaMe“, în care abordează bătrâneţea şi felul în care ea schimbă relaţiile dintre copii şi părinţi.

Cristian Ban (35 de ani) este un regizor tânăr, cu o abordare teatrală foarte interesantă: pentru el, spectacolele de teatru „devised”, adică de creaţie colectivă, reprezintă o marcă personală. Recent, a montat la Teatrul Dramatic „Fani Tardini“ din Galaţi spectacolul-experiment „MaMe“, care a înregistrat un mare succes la public. 

Cu acest prilej, regizorul Cristian Ban a vorbit cu echipa de PR a Teatrului „Fani Tardini” despre stilul său de lucru, despre ce îl motivează să abordeze nonconformismul. Departe de a fi strict comice, punerile în scenă semnate de Cristian Ban au un umor special, strecurat subtil printre trăirile dramatice.

 În ceea ce priveşte „MaMe“, trebuie menţionat că, mai presus de orice, spectacolul surprinde prin originalitatea abordării regizorale. La început, totul pare un haos numai bun de studiat la facultatea de psihologie, însă pe măsură ce situaţiile evoluează, povestea capătă contur, iese la lumină, se aşază frumos, într-o logică firească. Rămâne doar un pas până la sentimentul de fericire. Iată discuţia purtată cu Cristian Ban cu cei de la „Fani Tardini”.

Vreau să ne vorbeşti despre „MaMe”. Este prima creaţie colectivă din repertoriul Teatrului.

Mă bucur foarte mult când inaugurez eu creaţiile colective într-un teatru. Am mai făcut asta şi în alte locuri şi de fiecare dată a fost un moment foarte special. Am simţit că i-am provocat pe actori şi că poate pe unii i-a interesat mai mult proiectul acela decât alte proiecte, fiindcă au contribuit fie cu poveştile lor, fie cu scrierea textului împreună. E mult mai frumos să lucrezi aşa cu o trupă, mai ales când lucrezi prima oară. De aia mă bucur foarte tare că sunt la Galaţi şi că fac aici o creaţie colectivă şi că e prima creaţie colectivă a Teatrului.

E stilul tău favorit, un stil semnătură.

Da, în ultimii cinci ani am lucrat aproape exclusiv aşa, dar sunt mai mulţi regizori care fac sau încep să facă asta. În 2015 am făcut primul spectacol creaţie colectivă şi am simţit că m-a schimbat foarte mult, am simţit că îmi place mult mai mult meseria asta făcând creaţii colective şi sunt foarte, foarte ataşat de spectacolele pe care le-am făcut sub forma asta de lucru. După proiectul acesta („MaMe”) urmează să montez nişte texte clasice, să fac o pauză de la creaţii colective si sunt curios să văd cum o să reacţionez când o să am textul gata scris în prima zi de repetiţii.

Cum merge lucrul la „MaMe”?

Merge bine. Schiţa spectacolului s-a făcut în câteva zile şi acesta a fost un semn că sunt la locul potrivit şi cu oamenii potriviţi. După aceea au urmat nişte zile în care am încercat să umplem această schiţă, acest schelet cu poveştile fiecăruia, care sunt foarte profunde şi sincere, iar lucrul ăsta sper să se simtă şi atunci când va veni publicul în sală.

Toată lumea a devenit curioasă atunci când a auzit că acest spectacol cumulează amintiri, experienţe personale ale actorilor. Atât jurnalişti, cât şi followeri de pe reţelele sociale au întrebat ce, cum, ce fel? Ce îi poţi spune publicului?

Am observat că, în momentul în care vezi un spectacol în care ştii că poveştile de pe scenă sunt poveştile reale sau sunt inspirate din viaţa actorilor sau a echipei care lucrează la acest spectacol, e un alt tip de raport din partea publicului. E o altă experienţă. Spectatorii nu vin să judece estetic sau ce rol a făcut unul sau celălalt, ce lumini sau ce decor, ci e o emoţie deasupra acestor lucruri şi aceea e cea mai importantă în timpul spectacolului. Deci, e o provocare. E un spectacol care se simte altfel.

Pe actori cu siguranţă i-a mişcat munca la „MaMe”. Tu ai făcut vreo descoperire odată cu spectacolul acesta?

Am descoperit un oraş, un teatru, un public foarte generos. Am fost la toate spectacolele de când sunt aici şi la absolut fiecare a fost sala plină. Am descoperit o trupă de care m-am ataşat foarte tare şi un spectacol care, deşi încă lucrăm la el, mi-e foarte drag. Cu asta o să plec de aici.

Despre Cristian Ban

Data şi locul naşterii: 11 august 1984, Arad

Studiile şi cariera:

A absolvit Facultatea de Teatru şi Televiziune, Secţia Regie, în cadrul Universităţii „Babeş Bolyai“ din Cluj-Napoca, în 2008.

Regizorul Cristian Ban FOTO Arhiva personală a artistului

Câştigător al programului „Pocket“, lansat de Teatrul Naţional Timişoara în 2007, a debutat ca regizor în anul IV de studenţie cu spectacolul „Coca Blues“ de Ioan Peter, spectacol selecţionat la Festivalul Naţional de Teatru, secţiunea Debut.

Până în prezent, a montat mai multe spectacole în ţară: la Teatrul Naţional din Timişoara, Teatrul Odeon din Bucureşti, Teatrul „Andrei Mureşanu“ din Sf. Gheorghe, Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ din Arad, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, Teatrul „Sică Alexandrescu“ din Braşov, Teatrul Municipal din Baia Mare, Teatrul „Fani Tardini“ din Galaţi, Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila. A lucrat şi în Barcelona, Spania, unde a montat textul „Elevator“ scris de Gabi Pintilei, şi în Ungaria, la Teatrul German din Szekszard.

Este unul din membrii fondatori ai spaţiului Reactor din Cluj-Napoca. Cele mai multe dintre spectacolele sale sunt creaţii colective, scrise împreună cu actorii, şi sunt bazate fie pe istoriile lor personale („Ai mei erau super!“, „Poveşti din bucătărie“, „Să ne cunoaştem mai bine“, „MaMe“), fie pe rescrieri ale unor texte clasice („Oraşul nostru“, „Familia Ibsen“).

Spectacolele sale au fost selecţionate la mai multe festivaluri, printre care: Festivalul Naţional de Teatru Bucureşti (2008, 2010, 2015, 2019), Festivalul Internaţional Trabzon din Turcia, Balken Breeze din Bursa, Turcia, Festivalul Dramaturgiei Româneşti Timişoara, Bienala Eugen Ionescu din Chişinău – Republica Moldova, FestCo Bucureşti, Festivalul „Atelier“ Baia Mare, Pledez pentru tine(ri), Piatra Neamţ.

În 2017 a câştigat premiul pentru cel mai bun regizor cu spectacolul „Oraşul nostru“ la Festivalul de Teatru Scurt (FITO) Oradea şi premiul special al juriului la Festivalul Comediei Româneşti, iar în 2018, „Oraşul nostru“ a fost nominalizat la premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol. Locuieşte în Cluj-Napoca.

NOTĂ: 

Dintr-o regretabilă eroare a autorului articolului, în prima variantă a acestui interviu au apărut o serie de afirmaţii scoase din context, care au distorsionat mesajul şi au creat confuzie. Am făcut îndreptările de rigoare şi ne prezentăm scuze persoanei intervievate pentru neplăcerile create.

Vă mai recomandăm şi:

Autoarea celebrei piese „Galbenă gutuie“: „Adrian Păunescu s-a întors către mine, mi-a zâmbit şi a zis: «Bravo, Nicuţa!»“

FOTO Românul care a traversat Pacificul pe o navă cu pânze: „Cei mai apropiaţi «vecini» erau pe staţia orbitală“ 

Gheorghe V. Gheorghe, cel mai vârstnic actor de teatru din România, încă activ: „Chiar în duminica Paştelui, a căzut o bombă pe casa din care plecasem“ 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările