Publicitara devenită învăţătoare la sat: elevii ei nu primesc teme pentru acasă, ci misiuni
0
După zece ani în care a gândit strategii şi campanii de marketing şi publicitate, Lacrima Iuga a hotărât să intre în sistemul de învăţământ. Este învăţătoare într-un sat din judeţul Călăraşi, unde a reuşit să-i atragă pe copiii către şcoală, după ce a implementat metode de predare simple şi distractive,
Lacrima Iuga (48 de ani), învăţătoare la şcoala din satul Dorobanţu, judeţul Călăraşi, a lucrat mai bine de zece ani ani la o firmă specializată în marketing şi publicitate, unde s-a ocupat de strategii şi campanii publicitare. Ulterior, a activat la o galerie de artă, unde proiectele artistice se îmbinau cu cele sociale şi astfel i-a venit ideea să urmeze un master în Antropologie şi Dezvoltare Comunitară. În paralel, a început să facă studii sociologice pentru o profesoară de la Universitatea Yale, dar şi pentru diverse facultăţi din România.
Prima întâlnire cu elevii, pe marginea drumului
„Am făcut trei ani muncă de teren în zone rurale, concentrându-mă pe studierea comunităţilor vulnerabile.
Am studiat, practic, toleranţa la măsurile antidemocratice“, explică Lacrima Iuga. Şi-a dat seama că doreşte să facă mai mult decât să ia pulsul comunităţilor sărace şi a decis astfel să urmeze cursurile intensive ale organizaţiei Teach for Romania pentru a deveni învăţătoare. „Am realizat că vreau să ajung în zone defavorizate unde chiar aş putea să fac ceva. Poate sună pompos, dar întotdeauna mi-am dorit să schimb lucruri şi să fiu parte dintr-o schimbare.“
Ore în aer liber FOTO arhiva personală
A bifat primul său an la catedră în mica localitate Dorobanţu, o comunitate extrem de săracă din Călăraşi, unde a preluat zece copii de clasa a III-a. „A fost un moment emoţionant şi cumva ciudat. Eu tot mai aşteptam să mai vină copii, iar întâlnirea a fost pe marginea drumului, pentru că şcoala era în reabilitare“, îşi aminteşte învăţătoarea. Aşa au şi continuat să se întâlnească, în faţa şcolii din Dorobanţu, de unde făceau naveta la o altă şcoală, în perioada de dinaintea mutării orelor în online.
Şoferul microbuzului şcolar, subiect de exerciţii matematice
Lacrima Iuga foloseşte un întreg arsenal de metode nonformale pentru a le stârni şi menţine curiozitatea micuţilor faţă de şcoală, dar şi pentru ca tot ceea ce învaţă la clasă să aibă aplicabilitate în viaţa de zi cu cu zi a acestora. Pune accentul mai ales pe învăţarea colaborativă, dar şi pe joacă, însă una serioasă şi constructivă.
„Am creat tot felul de lucruri care să-i ţină împreună. Lucrez cu ei prin joacă, ceea ce le place şi lor. Nu ne jucăm aiurea, ci o facem cu noimă. Învăţarea integrată te duce la rezultate într-un termen rezonabil, iar asta nu înseamnă că la ora de română faci doar română, iar la matematică faci doar matematică. De fapt, ceea ce este important este să le aduci copiilor experienţe care să aibă sens în viaţa lor. Este ceea ce numim noi să scoţi învăţarea din şcoală“, explică Lacrima Iuga.
FOTO arhiva personală
La orele învăţătoarei Iuga, româna, matematica şi ştiinţele naturii se intersectează, iar informaţiile care ajung la elevi au mereu legătură cu viaţa lor. Până şi naveta zilnică pe care copiii o fac a fost integrată în sistemul de învăţare. Toate problemele, testele şi evaluările la matematică sunt legate de Nicu, şoferul microbuzului şcolar. „Când facem înmulţiri, adunări şi scăderi, socotim cât combustibil îi trebuie domnului Nicu să ne ducă până la şcoala şi înapoi. La română, implicăm şi familia, astfel încât tot ce facem să aibă legătură cu viaţa lor reală.“
Învăţarea este o joacă serioasă
Copiii nu au lecţii de făcut, ci misiuni de îndeplinit, pentru că sună mai ofertant şi fiecare elev este stimulat să nu se dea bătut până nu o scoate la capăt. „Doamna, şi astăzi am nevoie de mamaie pentru misiune?“ este una dintre replicile obişnuite.
În plus, toate lecţiile sunt personalizate. De pildă, la matematică trebuie să afle în ce an s-a născut mătuşa, bunicul sau sora şi să facă comparaţii între ei. O altă misiune de weekend a fost să afle câţi paşi fac până la baie când se duc să se spele pe dinţi. O provocare constantă pe care le-o lansează elevilor este să exprime prin desen textele pe care le citesc, iar astfel le încurajează creativitatea. Fac acelaşi lucru şi invers, adică pictează, iar apoi scriu o scurtă biografie despre un pictor.
FOTO arhiva personală
„Aceste jocuri sunt importante şi este fain că elevii intră în ele. Asta îmi dă şi mie curaj să continui ceea ce fac. În offline a mers foarte bine, pentru că este o legătură aparte pe care o creezi cu ei. În online trebuie să foloseşti cu totul alte metode de predare. E nevoie de multă interactivitate şi trebuie să-i prinzi mereu cu ceva şi să le captezi atenţia. Copiii devin o parte a predării, le pun mereu întrebări, astfel încât să fie nevoiţi să fie atenţi şi să răspundă.“
Când elevii săi vor absolvi clasa a IV-a, nu vrea ca aceştia să ştie doar să scrie şi să citească, ci şi să se descurce în diverse situaţii de viaţă. De pildă, să ştie să citească o hartă şi să facă o cerere către o instituţie. În prezent, învăţătoarea colaborează cu mai mulţi voluntari, studenţi la Medicină, iar fiecare copil îi citeşte unuia dintre ei poveşti în vacanţă, iar la final vor face şi un jurnal de lectură. „Dacă le prezinţi lucrurile într-o modalitate atractivă şi din care să-şi poată lua învăţare, copiii chiar le vor face şi se vor implica foarte mult“, este de părere Lacrima Iuga.
Lecţia de viaţă a unui elev
În perioada în care şcoala s-a făcut online, doi dintre cei zece elevi ai Lacrimei Iuga au putut doar să asculte, pentru că atât le-a permis starea tehnică a computerelor. Cazul unia dintre copii a impresionat-o profund pe învăţătoare. Calculatorul său este atât de vechi, încât fratele său mai mare îi ţine branşată mufa ca să nu se întrerupă conexiunea.
FOTO arhiva personală
„Este impresionant că fratele lui îşi face mereu timp să ţină acea mufă ca să poate fi prezent la ore, ceea ce nu este puţin lucru.” A construit o relaţie specială atât cu copiii, cât şi cu părinţii lor, pentru a-i putea face să conştientizeze importanţa educaţiei.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
Cum reuşeşte o profesoară să-i atragă la şcoală pe copiii din comunităţile sărace
Se încarcă comentariile...
