Învăţător de şcoală nouă, într-un sat sărac. „Dacă salvezi un copil de la analfabetism, ridici comuna din sărăcie“
0
Gabriel Sîrbu este învăţător într-o şcoală rurală, unde e nevoit să lupte cu abandonul şcolar şi cu analfabetismul. A reuşit să-i ţină pe copii la şcoală, în ciuda sărăciei şi a problemelor pe care le au în familie. Spune însă că şcoala online nu este o opţiune pentru ei: nu numai că n-au tablete şi acces la Internet, unii nu au nici măcar electricitate.
În urmă cu un an, la vârsta de 41 de ani, Gabriel Leonard Sîrbu a hotărât să facă o schimbare de carieră. A părăsit postul de inspector în Protecţia Muncii şi a intrat în învăţământ.
Spune că nu se uită în urmă cu regret, pentru că fosta profesie nu-i mai aducea nicio satisfacţie – nimeni nu ţinea seama de măsurile de protecţie a muncii pe care el le prezenta.
„Simţeam că nimic nu conta, indiferent de ce făceam. Mă pregăteam cu planşe şi cu filmuleţe, dar nimeni nu era interesat. Or, eu mi-am dorit întotdeauna să fac ceva care să conteze şi mi-am amintit că îmi dorisem în trecut să predau. Ştiu că atunci când un copil învaţă o cifră sau o literă este posibil ca lucrul ăsta să-i marcheze viaţa“, spune Gabriel Sîrbu.
O mare bucurie şi frica din pandemie
Pentru a intra în sistemul de învăţământ a trebuit să urmeze un curs intensiv, de şase săptămâni, oferit de organizaţia nonguvernamentală Teach for Romania. Programul este dedicat mai ales zonelor rurale, unde există lacune în educaţie, iar copiii trăiesc în medii vulnerabile. Aşa că atunci când şi-a încheiat pregătirea, Gabriel Sîrbu a ales să predea la Nămoloasa, o comună săracă din Galaţi.
A vrut să fie învăţător, şi nu profesor, pentru că e de părere că este mai important ca elevii să pornească în sistemul educaţional cu o bază sănătoasă, dobândită în clasele primare. A vrut să fie el acela care le insuflă dragostea de carte, care îi învaţă să scrie, să numere şi să citească. „Este atât de frumos să lucrezi cu copiii mici şi să ştii că tu ai fost primul care le-a pus stiloul în mână! Este o bucurie mult mai mare când ştii că tu ai pus bazele a ceea ce vor deveni ei ca oameni“, spune Gabriel Sîrbu.
FOTO arhiva personală
Însă în primul său an de predare s-a confruntat cu o problemă pe care nimeni nu o prevăzuse. Pandemia a însemnat, pentru copiii din clasa învăţătorului Sîrbu, cea mai mare provocare pentru continuarea studiilor. Cei mai mulţi nu au acasă tablete pentru a putea lucra online, dar şi dacă le-ar avea, nu au conexiune la Internet. „Stăm acum cu frica să nu trecem în online. Am, de pildă, un copil care nici măcar nu are curent acasă! Chiar dacă îi aduc mâine o tabletă, n-ar avea unde s-o încarce“, arată dascălul.
Lupta cu abandonul şcolar şi cu analfabetismul
Are mult de lucru Gabriel Sîrbu: elevii săi provin din familii sărace sau dezorganizate, aşa că o parte din munca lui de dascăl este să-i convingă pe părinţi cât de important e să-şi lase copiii la şcoală. O spune răspicat, din experienţă: elevii cu cele mai grave probleme sociale sunt şi cei care au cele mai slabe performanţe şcolare. „Acolo unde trebuie să lucrezi cel mai mult, exact acolo eşti împiedicat de problemele pe care copilul le are acasă – probleme familiale, certuri şi scandaluri“, explică el.
A cunoscut un caz aparte: un băieţel de clasa a III-a a trebuit s-o ia de la început de câteva ori până acum. Gabriel Sîrbu încă lucrează cu el ca să înveţe să citească pe litere. Găseşte cu uşurinţă motivul acestui regres: elevul vine la şcoală două zile, după care lipseşte o săptămână.
„Am fost şi am vorbit cu tatăl lui. I-am spus că vreau să-l trec clasa, dar să mi-l lase la şcoală. Ce poate să facă cu el acasă? Că este o mână de om, nu-l poţi pune să sape sau să facă alte lucruri. Nu o să fac din el doctor, dar măcar să ştie să socotească atunci când se duce să-şi ia o pâine“, spune învăţătorul.
FOTO arhiva personală
Învăţătorul a văzut şi cum copiii ai căror părinţi s-au despărţit s-au schimbat sub ochii lui la şcoală. N-au avut pe nimeni cu care să discute şi care să-i ajute, iar de cele mai multe ori s-au învinovăţit pentru cele întâmplate.
„Ei nu ştiu să gestioneze astfel de emoţii, iar dacă li se întâmplă aşa ceva, în capul lor rulează tot felul de scenarii şi nu mai sunt atenţi la clasă“, explică Gabriel Sîrbu.
Se confruntă cu astfel de situaţii aproape în fiecare zi, dar nu îşi pierde nici speranţa, nici perseverenţa. Spune că ştia la ce să se aştepte atunci când a sosit în această comunitate şi că e pregătit s-o ia de la capăt şi de zece ori cu acelaşi copil, numai să-l salveze de la analfabetism. E convins că doar aşa îi poate schimba destinul şi poate ridica din sărăcie comuna.
Matematica cu Prinţul de Smarald şi Regele Dragon
Gabriel Sîrbu inovează permanent când este vorba de predare. Ultima lui invenţie este povestea de la ora de matematică. A găsit această soluţie după ce a constatat că elevii găsesc plictisitoare şi complicată materia. Aşa că a scos la imprimantă două hârtii A4: pe una a scris „Prinţul de Smarald“ şi a lipit-o pe tablă, iar pe alta a scris „Regele Dragon“. Apoi le-a zis povestea: cele două personaje se bat pentru mâna prinţesei Esmeralda şi pentru asta e nevoie de forţe.
„«Prinţul de Smarald a trimis 1.000 de lăncieri, în timp ce Regele Dragon a trimis 200 de cavaleri. Cavalerii au ucis 600 de lăncieri. Să vedem câţi au rămas.» Imediat au calculat! «Dar şi din cavaleri au murit 56. Câţi or fi rămas?» Nu mai spun că, după oră, n-au mai vrut pauză, pentru că voiau să ştie cine câştigă bătălia. Aşa că am mai stat încă o oră şi ne-am mai luptat, ca să aflăm cine a câştigat“, povesteşte cu umor dascălul cum a reuşit să le capteze atenţia elevilor şi să-i facă să uite de rigiditatea calculelor matematice.
FOTO arhiva personală
Povesteşte că scenariul s-a repetat şi la tabla înmulţirii, unde a organizat un campionat de înmulţiri. A făcut 16 bileţele, iar prin eliminare, ca la un campionat de fotbal, au rămas opt, apoi patru, apoi doi concurenţi, între care s-a jucat finala.
„Aceasta este muzică de groază?“
Gabriel Sîrbu încearcă să le extindă cât mai mult orizontul cultural copiilor din Nămoloasa, aşa că a hotărât să le facă cunoscută şi muzica clasică. După ce au ascultat prima dată Mozart, Beethoven şi Bach, micii elevi au întrebat cu multă sinceritate: „Domnule învăţător, aceasta este muzică de groază?“, povesteşte amuzat Gabriel Sîrbu.
Totuşi, muzica clasică a rămas o constantă la orele lui, chiar dacă nu este pe gustul tuturor. Nu numai că le cizelează apetitul muzical, dar încearcă să le şi povestească despre aceşti mari compozitori ai culturii universale. Înainte de fiecare audiţie, face o scurtă prezentare a biografiei compozitorului.
FOTO arhiva personală
Spune, cu umor, că a fost nevoit să facă şi nişte ajustări la repertoriu. După ce le-a vorbit despre Mozart, copiii l-au întrebat: „Dar el mai trăieşte?“. Când au aflat că toate aceste genii nu mai sunt în viaţă, s-au indignat: „Dar numai morţi ne aduceţi?“. Aşa că Gabriel Sîrbu le-a prezentat şi „Păstorul singuratic“ al lui Gheorghe Zamfir.
În prezent, învăţătorul lucrează la concursul literar „Lumi fantastice“, care se va desfăşura în perioada 1 noiembrie-15 decembrie. Scopul concursului, la care copiii vor participa cu o poveste scrisă de ei, este de a le descătuşa imaginaţia şi a le spori încrederea în propriile puteri. „Vreau ca elevii mei să înveţe un lucru: e în regulă să încerci şi să greşeşti. Nimeni nu-i perfect şi nu face lucrurile bine de prima dată. Important e să vrei şi, chiar dacă greşeşti, să încerci din nou.“
Se încarcă comentariile...
