Prima Uzină de Apă din România avea filtre cu păr de cămilă. A fost construită în timpul Regelui Carol I

Prima Uzină de Apă din România avea filtre cu păr de cămilă. A fost construită în timpul Regelui Carol I

sursa foto: Marius Mitrof

Cea mai veche Uzină de Apă din ţară, care a furnizat apă potabilă în sistem centralizat, se află la Galaţi. La început, apa de Dunăre devenea potabilă după ce trecea prin filtre din păr de cămilă. Uzina a fost construită de o companie din Londra pentru suma de 450 de mii de lei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Construită în anul 1873, în timpul Regelui Carol 1, Uzina de Apă se afla în apropiere de malul Dunării şi se întindea pe o suprafaţă de patru hectare. Istoricii spun că, la data construirii Uzinei, apa de Dunăre devenea potabilă după ce trecea prin filtre din păr de cămilă. Chiar şi acum, după aproape 150 de ani, se mai păstrează o parte din instalaţiile şi echipamentele originale precum vanele aduse din Londra.
 
Problema alimentării cu apă filtrată a locuitorilor din Galaţi a fost ridicată pentru prima dată la jumătatea secolului al XIX-lea, fiind prinsă în programele edilitare ale administratorilor Comisiei de Înfrumuseţare a oraşului.
 

Compania avea sediul principal la Londra

 
„În anul 1872, când România a intrat în procesul de modernizare, la Galaţi, pe timpul mandatului de primar al lui Alexandru D. Moruzi, în luna martie, Primăria comunei conceda lui Dimitrie Monnier, din Marsilia, construirea şi exploatarea uzinei pentru alimentarea oraşului cu apă filtrată. Ceva mai târziu, în noiembrie 1873, concesiunea a fost transmisă lui George B. Crawley, din Londra, încheindu-se, în acest sens, o convenţie între Primăria Galaţi şi Crawley şi Fred Power. A luat, astfel, naştere Compania apelor din Galaţi (The Galatz Water Works Co.Ltd), cu sediul principal la Londra şi cel secundar, la Galaţi”, spune Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.
 
sursa foto: Marius Mitrof 
 
Uzina hidraulică era aşezată pe cele patru  hectare de pământ de pe malul Dunării, pe valea Ţiglinei, la doi kilometri depărtare (pe atunci) de oraş, cedate de comuna Galaţi pentru 45 de ani. Uzina era compusă dintr-o clădire cu două maşini cu câte 120 CP fiecare, cu cazane, pompe, accesorii şi o gură de alimentare în Dunăre, cu trei bazine decantoare, trei filtre şi un bazin de apă filtrată. De asemenea, pentru acest teren mai erau construite o magazie de cărbuni şi materiale, un atelier de reparaţii pus în mişcare de un motor cu abur, o forjă, un birou şi odăi pentru mecanici, paznici, supraveghetori şi impiegaţi.
 
De la Marius Mitrof aflăm că pentru aducerea şi distribuirea apei în oraş comuna mai ceda o linie de teren pentru canalizare de aproape doi kilometri lungime, prin care apa filtrată era împinsă în două rezervoare aflate între barierele spre Brăila şi Tecuci, construite pe o suprafaţă de 2 hectare. Concesionarii erau obligaţi să înfiinţeze pe cheltuiala lor 25 de fântâni-cişmele în punctele din oraş desemnate de către Primărie şi chiar în interiorul stabilimentelor publice subordonate municipalităţii.
 
„Tot concesionarii erau obligaţi să predea gratis comunei până la 300 de metri cubi de apă pe zi din luna aprilie şi până în octombrie şi câte 100 metri cubi din octombrie şi până în aprilie pentru trebuinţele exclusive ale comunei şi ale autorităţilor, precum şi pentru udarea străzilor. Oriunde erau conducte de apă, compania se obliga de a asigura apă fiecărui particular care dorea să contracteze pe cel puţin şase luni acest tip de serviciu. Cantitatea minimă a unui abonament era de 200 de litri de apă pe zi. La expirarea termenului de concesiune (1926), uzina şi toate instalaţiile întreprinderii rămâneau în proprietatea comunei, în stare de funcţionare şi fără nicio despăgubire. Uzina şi instalaţiile au fost evaluate la suma de 450.000 lei. Consiliul de igienă al oraşului a stabilit că gura ţevii care trage apă din Dunăre pentru alimentarea bazinelor să fie la o depărtare minimă de 20-25 de metri faţă de mal, iar ţeava prin care se scurg apele uzinei, să fie aşezată în josul ţevii de tragere a apei. Malul în dreptul uzinei trebuie să fie liber pe o distanţă de 100 de metri, nicio acostare sau construcţie nefiind permisă pentru a nu se introduce o „infiltraţiune„ vătămătoare”, povesteşte Marius Mitrof.
 
sursa foto: Marius Mitrof 
 
În prezent, din vechea uzină au rămas doar terenul şi cele câteva construcţii. Dezvoltarea oraşului şi creşterea numărului de locuitori au impus construirea unei a doua uzine, mai performante, iar după anul 2000, cerinţele UE au impus şi construirea unei staţii de decantare. Deoarece instalaţiile şi utilajele nu mai ţineau pasul cu tehnologia modernă, autorităţile au decis, în 2011, să abandoneze Uzina de apă şi să construiască una nouă. De atunci, obiectivul a intrat în conservare.
 

Parc de aventură pe terenul Uzinei de Apă

 
Pentru că zona are un potenţial uriaş, fiind pe malul Dunării, istoricii spun că ar fi potrivit ca municipalitatea să amenajeze un muzeu al tehnicii şi industriei gălăţene, pentru a pune în valoare  elementele tehnice de valoare.
 
 „Pe amplasamentul vechii uzine de apă, municipalitatea doreşte să ofere locuitorilor oraşului un spaţiu de agrement, de distracţii, păstrând, totuşi clădirile originale care fac parte din patrimoniul tehnic şi industrial al oraşului, chiar dacă acestea încă nu au regim de monument istoric. Bazinele vechi de filtrare şi sistemul de aducţiune şi golire „Made in England”, mai pot fi văzute într-una dintre clădiri, iar de acestea ar trebui să se bucure întreaga comunitate dacă, după amenajarea parcului, clădirile ar fi clasate ca monumente istorice şi deschise publicului”, spune Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.
 
Primăria municipiului Galaţi a anunţat, în urmă cu câteva luni, că a fost semnat contractul în vederea realizării unui parc de aventură, pe locul  fostei Uzine de apă. Investiţia este din fonduri europene de 4 milioane de euro.
 
 
Amenajarea parcului presupune realizarea unui playground (tip „crochet”) cu plase colorate, suspendate şi tensionate, care poate fi acoperit cu sisteme de protecţie la intemperii, iar pardoseala va avea covor anti-traumă. De asemenea, se vor instala o tiroliană şi un tobogan cu mai multe canale şi se va amenaja un  amfiteatru în aer liber.
 
„Parcul va avea spaţii verzi organizate între aleile carosabile, parcări, precum şi piste pentru biciclişti, mobilier urban, sisteme de supraveghere video şi wi-fi şi reţele pentru utilităţi. Valoarea totală a proiectului este de 19.330.158,88 lei cu TVA, din care valoarea totală eligibilă este de 19.267.850,48 lei cu TVA, contribuţia de la bugetul local fiind de 2% din valoarea eligibilă a proiectului, respectiv 385.357 lei cu TVA. Perioada de implementare a proiectului este de 2 ani. Obiectivul specific este reconversia şi refuncţionalizarea terenurilor şi suprafeţelor degradate, vacante sau neutilizate din municipiile reşedinţă de judeţ”, a anunţat, la acea dată, Biroul de presă al Primăriei Galaţi.
 
sursa: Apă Canal 
 
 

Vă recomandăm să mai citiţi: 

 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările