Povestea superbului palat din Galaţi care a supravieţuit bombardamentelor, dar se ruinează în timp de pace
0
Clădirea care a supravieţuit bombardamentelor din al doilea Război Mondial, Palatul Şcolilor Comerciale din Galaţi, a ajuns astăzi o ruină. Imbilul a fost construit în anul 1922 pentru a găzdui Palatul Şcolilor Comerciale, oraşul Galaţi fiind înfloritor la acea vreme. Clădirea a fost lăsată să se degradeze tot mai mult.
Legea generală de instrucţiune din anul 1864 prevedea înfiinţarea în România a şcolilor comerciale în Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Brăila, Ploieşti, Craiova şi Turnu Severin. Mijloacele financiare ale statului nu erau atât de suficiente pentru înfiinţarea concomitentă a acestor unităţi de învăţământ.
Dintre aceste oraşe, Galaţiul a fost singurul şi primul care, la 26 octombrie 1864, a pus în practică intenţia legiuitorului, dovedind, prin venitul cu care contribuia la comerţul României (al doilea după Bucureşti) că îndeplinea toate condiţiile solicitate pentru a deveni sediul unei şcoli comerciale.
Astfel, a luat fiinţă, la Galaţi, prima şcoală comercială din ţară, aceasta primind denumirea de Alexandru Ioan Cuza, în cinstea domnitorului reformator, dar şi a celui care şi-a petrecut o parte din viaţă pe meleagurile gălăţene.
De la înfiinţarea sa, timp de 20 de ani, şcoala a funcţionat în chiliile bisericii Sf. Gheorghe, astăzi inexistentă. Din 1885 şi până în 1893, şcoala a funcţionat pe strada Mavramol (str. Nicolae Bălcescu, astăzi) în apropiere de clădirea Poştei de azi.
Legea lui Petre P. Carp din 1893, retrogradează Şcoala Comercială Superioară din Galaţi la nivelul de Şcoală Comercială de gradul I, şcoli superioare de comerţ funcţionând doar la Bucureşti şi la Iaşi. Oraşul Galaţi primea o crudă şi nemeritată lovitură. „Politicul” îşi lua, din nou, revanşa asupra „economicului”, după cum scria un profesor gălăţean din acea perioadă, deşi statisticile oficiale arătau că veniturile comerciale ale porturilor din Galaţi şi Brăila întreceau cu mult negoţul celor patru oraşe cu şcoli comerciale din ţară: Bucureşti, Iaşi, Craiova, Ploieşti. Recunoscându-se eroarea comisă, la 15 septembrie 1898 se înfiinţează, la Galaţi, Şcoala Comercială de gradul al II-lea, cu durata cursurilor de trei ani.
Prin Legea Spiru Haret din 1899, pusă în aplicare cu anul şcolar 1903-1904, Şcoala Comercială de gradul al II-lea din Galaţi, se transformă în Şcoală Comercială Superioară cu patru ani de studiu. Se menţine însă şi Şcoala Comercială de gradul I. Şcoala Comercială Superioară funcţiona pe strada Egalităţii, colţ cu strada Lepădatu, într-o clădire care tocmai a fost desfiinţată astăzi, iar Şcoala Comercială de gradul I funcţiona pe strada Foti la nr. 3-5, chiriile fiind suportate în mod egal atât de către Primărie, cât şi de Camera de Comerţ.
Numărul tot mai mare de elevi, localurile improprii, neîncăpătoare, au determinat pe cei care conduceau Camera de Comerţ din Galaţi să solicite fonduri şi teren pentru construirea unei singure clădiri care să adăpostească atât Şcoala Comercială Superioară, cât şi Şcoala Comercială de gradul I.
De abia în anul 1922, în urma demersurilor întreprinse de Alfons Dall’Orso, preşedinte al Camerei de Comerţ din Galaţi, Primăria oraşului Galaţi dona jumătate din terenul viran de pe strada Lascăr Catargiu (astăzi strada Gării) colţ cu strada Spitalului (astăzi strada dr. Alexandru Carnabel) Camerei de Comerţ din Galaţi cu condiţia ca aceasta, în termen de un an să construiască clădirea noii şcoli. În caz contrar, terenul revenea Primăriei.
„Într-o monografie a Şcolii Comerciale Superioare din Galaţi se menţionează ca an al începerii construcţiei, anul 1922, însă eforturile de descoperire a autorizaţiei de construire, a planurilor ori a oricăror documente edificatoare din arhivă, au fost sortite eşecului. Este greu de presupus că o asemenea clădire, cu anvergura sa, să poată fi proiectată şi construită într-un singur an. Astfel, nu ne putem pronunţa cu certitudine dacă, în cele din urmă, condiţia donaţiei a fost respectată”, spune Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.
Cu toate acestea, la 1926, clădirea era gata. Fusese construită doar aripa paralelă cu strada Gării de astăzi, contribuţia fiind următoarea: Primăria Galaţi: 8.187.500 lei (inclusiv valoarea terenului-600.000 lei), Ministerul Instrucţiunii Publice: 2.500.000 lei, Camera de Comerţ, din taxe benevole înfiinţate ad-hoc: 25.595.566 lei; Camera de Comerţ, venituri proprii: 4.488.917 lei, donaţii: 267.709 lei. În anul 1932, a fost finalizată şi aripa paralelă cu strada Carnabel. Din 1936, istituţia devine Liceul Comercial „Alexandru Ioan Cuza”.
„Palatul impunător, monumental a fost conceput pe trei niveluri, cu elemente specifice şcolii neoromâneşti de arhitectură, influenţa veneţiană fiind evidentă. Avea 90 de încăperi, din care 60 erau ocupate de către Liceul Comercial de băieţi, restul fiind ocupate de către Liceul Comercial de fete. Holurile largi, înalte, impresionau prin suita de arcade. Însă cea mai frumoasă încăpere este imensul amfiteatru, pe două niveluri, cel mai impunător din oraş în acea perioadă. O plăcuţă din marmură, ataşată pe faţada dinspre strada Gării, aminteşte ca arhitect-constructor pe Guido P. Marion şi A. Romano, ambii de origine italiană, stabiliţi în Galaţi”, spune consilierul istoric Marius Mitrof.
În perioada comunistă, în clădire a funcţionat Facultatea de Chimie Alimentară, una dintre cele mai prestigioase din România la acea vreme. Astăzi, impunătoarea clădire adăposteşte Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii „Dunărea de Jos”. Din cele 90 de încăperi, doar câteva mai sunt folosite.
Valoroasă din punct de vedere al arhitecturii, al memorialisticii şi simbolisticii sale, clădirea a fost omisă, din motive neştiute, să fie clasată ca monument istoric. Între timp, clădirea s-a degradat tot mai mult, iar la exterior bucăţi de tencuială s-au desprins, fiind montate plăcuţe: „atenţie, cade tencuiala”
În ultimii ani, clădirea a intrat din nou în atenţia specialiştilor, construcţia fiind propusă spre clasare. „Finalizarea acestui demers este unul de durată, căci implică nu numai timp, ci şi resurse umane, materiale şi financiare impresionante”, este de părere consilierul Marius Mitrof.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
