Cum îşi schimbă o învăţătoare comunitatea prin educaţie şi proiecte sociale

Cum îşi schimbă o învăţătoare comunitatea prin educaţie şi proiecte sociale

Irina Meteleanu aături de elevii săi FOTO arhiva personală

Irina Meteleanu, învăţătoare şi director-adjunct la liceul din localitatea Pogoanele, judeţul Buzău, îmbină stilul tradiţional de predare cu creativitatea şi originalitatea. Pe lângă lecţiile ieşite din tipare pe care le ţine, îi implică pe elevi, dar şi pe colegi şi pe părinţi în campanii umanitare.

Irina Meteleanu (40 de ani) a ales să devină învăţătoare pentru că interacţiunea cu cei mici i se pare magică. Deşi a avut posibilitatea să se reprofileze, mărturiseşte că în niciun moment nu a luat în calcul să renunţe
la activitatea de cadru didactic. În prezent, este învăţătoare şi director-adjunct la liceul din localitatea buzoiană Pogoanele, pe care l-a absolvit şi ea.

Irina Meteleanu spune că predatul o energizează şi, de multe ori, nici nu-şi dă seama cum de a zburat timpul atât de repede şi s-a sunat de recreaţie. Acelaşi lucru îl simt şi elevii săi, asta pentru că învăţarea prin joacă este asul din mânecă al învăţătoarei. De pildă, copiii au fost dornici să înveţe Alfabetul când au aflat că fiecare literă are propria poveste şi chiar şi un mic cântecel. „Scriem literele în făină, desenăm în mălai, facem litere din plastilină, colorăm pietre, facem mascote din poveşti, după care realizăm piese de teatru“, explică Irina Meteleanu.

Un dascăl care dărâmă bariere

Irina Meteleanu spune că şi-a dorit să ocupe şi funcţia de director-adjunct pentru a putea face schimbări esenţiale nu doar la clasă, ci şi în comunitate. A organizat zeci de campanii sociale, pornind de la donaţii de fructe şi legume către familii nevoiaşe şi azilul de bătrâni din localitate, până la donaţii de jucării, haine şi rechizite pentru copiii din familiile fără posibilităţi.

De asemenea, a organizat tombole de Crăciun, iar banii obţinuţi au fost donaţi unor copii cu mari probleme de sănătate. Organizează periodic şi serbări, la care invită oaspeţi speciali – judecători, afacerişti, preoţi, poliţişti –, care să le vorbească elevilor despre propria experienţă profesională şi de viaţă. 

Din Londra la Sarinasuf. Povestea învăţătoarei care predă simultan la trei clase

„De 20 de ani fac această muncă şi nu m-am plictisit, nu m-am plafonat. Mă bucur de aprecierea celor din jur, părinţi, copii şi colegi deopotrivă, şi asta mă motivează, mă ambiţionează şi mă determină să nu renunţ. De mai bine de un an practic karate împreună cu elevii mei, la un club din Buzău, unde am învăţat să nu renunţăm. Să nu renunţăm la ce e sănătos, la ce iubim, la ce ne place. Unii au mai renunţat, dar şi aceea este o lecţie din care putem învăţa ceva“, spune învăţătoarea.

FOTO arhiva personală

Pentru a-şi putea ajuta elevii şi comunitatea, a urmat mai multe cursuri de perfecţionare, inclusiv pe cele ale organizaţiei Teach for Romania. „Multe cadre didactice merg pe ideea: «Se poate şi aşa. Banii vin oricum şi sunt aceiaşi şi dacă fac mai mult şi dacă fac mai puţin». Eu întotdeauna am vrut mai mult, am vrut altceva. Sunt un om care sparge bariere.“

Îi învaţă cum să înveţe

Irina Meteleanu este şi autoarea unor texte publicate în reviste de specialitate şi a participat la proiecte Erasmus în Marea Britanie, Slovenia şi Belgia. „Învăţăm tot timpul: de la oameni, din întâmplări, din activităţi, din orice. Îmi place să fiu alături de elevii mei şi dincolo de mediul şcolar. Este foarte greu să fii un profesor bun în contextul actual. De aceea, consider că adaptabilitatea la mediu, la schimbare trebuie să fie principalul atu al acestuia. La fel de importante sunt pasiunea, încrederea şi dragostea. Educă elevul mai întâi cu sufletul şi apoi cu mintea. Pregăteşte-l pentru viitor şi învaţă-l să se adapteze la orice situaţie, învaţă-l cum să se descurce, unde să caute şi spune-i că universul se învârte în jurul lui. Eu asta fac.“

FOTO arhiva personală

De-a lungul anilor, şi-a schimbat foarte mult stilul de predare, adaptându-se permanent la nevoile celor mici: „Pentru că şi copiii sunt altfel, despre vremuri ce să mai vorbim... De exemplu, la început puneam mare accent pe învăţarea pe de rost. Acum sunt mult mai concentrată să-l învăţ pe elev să înveţe, să se orienteze, cum să caute informaţii şi cum să le evidenţieze pe cele mai importante“.

Stilul său de predare îmbină metoda tradiţională cu creativitatea şi originalitatea. De pildă, când copiii au chef, se aşază pe podeaua clasei, beau ceai, mănâncă biscuiţi şi citesc cărţi.

O revistă pentru fiecare generaţie

Învăţătoarea şi-a făcut un obicei din a ieşi cu elevii săi în natură, pentru a observa diverse lucruri şi a trage concluzii. Le dezvoltă, în paralel, şi simţurile şi o face într-un mod distractiv. Copiii sunt legaţi la ochi şi li se dă câte o legumă sau un fruct, iar ei trebuie să-şi dea seama ce este. Activităţile practice se mută apoi în sala de clasă.

Profesoara care predă algoritmică prin metode nonformale. „E o provocare mai mare la liceu decât la facultate”

Elevii analizează la micros-cop o frunză sau o bucată de cretă pentru a înţelege mai bine din ce sunt formate lucrurile care îi înconjoară şi de care se folosesc zi de zi. La începutul anului trecut, a organizat şi o şezătoare literară, unde copiii au recitat poezii şi au cântat diverse melodii. Îi implică permanent în proiecte comune, dar şi individuale şi pune accentul mereu pe activităţile concrete. De exemplu, pentru a înţelege ce înseamnă să trimiţi o scrisoare, i-a rugat să-şi trimită epistole prin poştă.

FOTO arhiva personală

Încearcă să-i atragă în astfel de acţiuni şi pe colegii de catedră, iar, uneori, rezultatele sunt fantastice. În plus, a instaurat şi o tradiţie: fiecărei serii de elevi care îi trece prin mână îi dedică o revistă. În paginile revistei sunt adunate gândurile profesorilor din liceu, proiectele elevilor, fotografii şi câteva recomandări. Consideră că acesta este darul pe care îl poate face elevilor săi la sfârşitul unei etape importante din viaţa lor.

„Un profesor trebuie să fie un bun psiholog“

Predând într-o localitate defavorizată, Irina Meteleanu s-a confruntat de mai multe ori cu elevi traumatizaţi de divorţuri, certuri sau pierderea părinţilor. A încercat să-i ajute prin jocuri. „Un profesor trebuie să fie un bun psiholog. Un copil trist, împovărat nu e la fel de activ şi implicat ca unul fără astfel de probleme. Copiii iubesc jocul şi învaţă mult din acesta, dacă e folosit când şi cum trebuie. Noi ne jucăm mult şi vorbim mult, vorbim despre orice“, spune învăţătoarea.

FOTO arhiva personală

Nici părinţii nu au fost uitaţi. În funcţie de specificul profesiei pe care fiecare dintre aceştia îl are, sunt implicaţi de învăţătoare în activităţi practice. Astfel, un părinte care este poştaş le-a explicat elevilor în ce constă munca lui, altul i-a primit pe elevi în atelierul de tâmplărie şi le-a făcut o demonstraţie, iar un părinte i-a invitat într-o seră, unde copiii au plantat flori şi li s-a explicat procesul prin care acestea răsar din pământ şi se dezvoltă.

Vă mai recomandăm să citiţi şi:

De pe scenă la catedră. Cum a ajuns o actriţă învăţătoare într-un localitate  săracă

Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările