Cum a decis Dimitrie Bolintineanu înfiinţarea Palatului Şcolilor Comerciale. Grandiosul imobil se dărâmă acum

Cum a decis Dimitrie Bolintineanu înfiinţarea Palatului Şcolilor Comerciale. Grandiosul imobil se dărâmă acum

Renumita clădire a fost sediul Şcolii Comerciale „Al. I. Cuza” FOTO Adevărul

Şcoala Comercială Elementară a funcţionat la Galaţi între anii 1903 - 1936, iar durata studiilor era de trei ani. Acest lucru a fost realizabil cu ajutorul lui Dimitrie Bolintineanu, fost ministru de Instrucţiuni Publice. În cei 33 de ani de existenţă, instituţia de învăţământ a dat un număr de 1.042 de absolvenţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Era anul 1864, când Dimitrie Bolintineanu, ministrul Instrucţiunii Publice, se gândea să înfiinţeze la Galaţi un gimnaziu. Pentru ca proiectul său să poată fi pus în aplicare, acesta l-a prevăzut în bugetul statului, iar în toamna aceluiaşi an, Nicolae Kretzulescu a înfiinţat în oraşul de la Dunăre, Şcoala de Comerţ Superior „Alexandru Ioan Cuza”.

Profesorul C. Troteanu a fost numit atunci primul director al unităţii de învăţământ, iar primele cursuri s-au ţinut în încăperile din curtea Bisericii Sfântul Gheorghe. În primii 20 de ani de funcţionare, şcoala comercială a avut doar patru clase, iar din anul şcolar 1883 - 1884, i s-a mai adăugat o clasă. Elevii puteau studia aici contabilitate şi cursul mărfurilor, economie politică şi istorie, limba română, geografie şi statistică, matematică, ştiinţele fizico-chimice, drept comercial, constituţional şi administrativ, limbile franceză, greacă modernă, italiană şi germană, desen şi caligrafie, ştiinţele naturale şi igiena. Pe lângă profesori, în această şcoală mai erau angajaţi un secretar, un custode al cabinetelor ştiinţifice şi al bibliotecii, precum şi doi servitori.

Bugetul anual al şcolii

Anual, Şcolii Comerciale Elementare îi erau atribuite fonduri în valoare de 78.530 lei din care 76.370 lei erau cheltuieli cu personalul şi 2.260 lei pentru achiziţionarea de materiale. Chiria localului, în valoare de 4.500 lei pe an şi cheltuielile legate de mobilier erau achitate de către Primăria oraşului Galaţi.

În anul 1885, sediul instituţiei de învăţământ s-a mutat în casele lui I. Grunberg din strada Mavromol, unde a rămas până în anul 1893. Aici, chiria anuală era de 4.000 lei, achitată tot de către Primăria oraşului Galaţi. Deşi între anii 1864 şi 1894 şcoala a fost frecventată de 3.165 de elevi, doar 235 dintre aceştia au absolvit-o.

Odată cu mutarea din 1893, legea P.P. Carp retrograda Şcoala Comercială din Galaţi în Şcoală Comercială de gradul I, iar acest lucru a rămas în vigoare până în anul 1903. Din acest an, legea Spiru Haret a transformat şcoala comercială de gradul I în şcoală comercială elementară. Astfel, în perioada 1894 - 1903, au frecventat şcoala 1.468 de elevi şi au absolvit-o doar 349.

În anul 1893, sediul şcolii s-a mutat în casele lui Al. Eftimiu din strada Foti, la numerele 3 - 5 sau 4 - 6. De această dată, chiria era achitată în părţi egale de către Primăria oraşului Galaţi şi Camera de Comerţ. În toamna anului 1898 sau 1899 (n.r. nu se ştie cu exactitate) instituţia s-a mutat într-un imobil din strada Cuza-Vodă, numărul 53, iar în primăvara anului 1901, Şcoala Comercială Superioară s-a mutat în casa din strada Egalităţii, numărul 21 colţ cu strada Lepădatu. La 1 septembrie 1898, a fost înfiinţată Şcoala de Comerţ gradul al II-lea cu durata studiilor de trei ani, iar patru ani mai tâziu, aceasta s-a transformat în Şcoală Comercială Superioară cu durata studiilor de patru ani.

Învăţământul gălăţean a cunoscut multe modificări

Între anii 1903 şi 1936, la Galaţi a funcţionat Şcoala Comercială Elementară cu durata studiilor de trei ani. În cei 33 de ani de existenţă, instituţia a dat un numărul de 1.042 de absolvenţi. Învăţământul comercial de seară a fost înfiinţat prin legea Spiru Haret, iar cursurile acestuia erau suprapuse cursului comercial elementar, fiind destinat absolvenţilor şcolii elementare pentru completarea cunoştinţelor comerciale şi învăţarea unei limbi străine, în cel puţin zece ore de curs pe săptămână. Elevii proveneau dintre ucenicii şi funcţionarii comerciali, absolvenţi ai cursului primar, iar numărul orelor care trebuiau frecventate era în număr de 13.

La finalul fiecărui an şcolar, elevii aveau de susţinut, în faţa unei comisii compuse din profesorii şcolii şi un delegat al Ministerului Instrucţiunii, un examen la materiile: limba română, aritmetică, contabilitate şi productologie. Absolvenţii urmau a se înscrie în cursul seral complementar, suprapus Şcolii comerciale elementare.

Mai târziu, în anul 1936, Ministerul Instrucţiunii, al Cultelor şi Artelor prin decizia numărul 136.508, a decis ca Şcoala Elementară de Băieţi şi Şcoala Comercială Superioară de Băieţi din Galaţi să se contopească formând Liceul Comercial de Băieţi „Alexandru Ioan I Cuza“. Durata cursurilor era de opt ani - patru ani curs inferior şi patru ani curs superior. Programa şcolară cuprindea şase discipline de cultură socio-umană la cursul inferior: limba română cu gramatică, sintaxa şi stilul, istoria universală contemporană, religia, muzica, igiena şi educaţia fizică, iar cursul superior: limba şi literatura română, istoria universală, istoria românilor, elemente de logică şi psihologia cu aplicaţii la comerţ, muzica şi ansamblul coral, educaţia fizică, stenodactilografia. Disciplinele de specialitate erau: contabilitatea, studiul comerţului, birou comercial, drept civil, comercial şi administrativ, ştiinţe economice, fizico-chimice, mărfuri, ştiinţele naturale, matematica. Practica productivă era obligatorie şi se încheia prin acordarea unui „certificat de practică".

Pentru a absolvi, elevii aveau de susţinut un examen de bacalaureat, care consta în probe scrise la ştiinţe comerciale, limba şi corespondenţa comercială română, mărfuri şi ştiinţe fizice, una din limbile franceză, germană, engleză sau italiană, dar şi probe orale la ştiinţele comerciale, română, franceză, geografia şi istoria comerţului, matematică, ştiinţe juridico-economice, mărfuri şi ştiinţe fizico-chimice.

Cum a început construcţia Palatului Şcolilor de băieţi şi fete

În anul 1922, Camera de Comerţ şi Industrie din Galaţi a demarat construcţia Palatului Şcolilor de băieţi şi fete, abandonând astfel construcţia începută recent la localul propriu din strada Portului. Între anii 1922 şi 1927 a fost ridicată aripa paralelă cu strada Gării, unde s-a mutat Şcoala de băieţi, iar în cea de-a doua perioadă (1927 - 1932), aripa paralelă cu strada Spitalului (Dr. Carnabel) pentru Şcoala de fete.

În prezent încă se mai poate vedea pe clădire o plăcuţă din marmură ce indică numele celor doi arhitecţi, Guido P. Marion şi A. Romano. Terenul a fost cedat cu titlu gratuit de către Primăria oraşului Galaţi, actul fiind semnat de primarul I. Prodrom. Terenul fusese atunci evaluat la suma de 600.000 lei, la care se adaugă 8.187.500 lei din partea Primăriei oraşului Galaţi, 2.500.000 lei din partea Ministerului Instrucţiunii Publice, 25.595.566 lei din partea Camerei de Comerţ şi Industrie din Galaţi şi 262.709 lei din donaţii diverse.



Clădirea avea 90 de încăperi, din care 60 erau ocupate de către Liceul Comercial de Băieţi, iar restul de 30 de către Liceul Comercial de Fete. Băncile elevilor erau confecţionate din lemn de stejar şi fag. Cele două aripi ale edificiului erau legate între ele printr-un amfiteatru grandios, cu 300 de locuri, cu parter şi balcon. Clădirea era iluminată electric şi încălzirea se realiza prin centrală termică.

În anul 1948, legea privind reforma învăţământului din R.P.R. prevedea ca liceele comerciale să fie tresformate în Şcoli Medii Tehnice de Administraţie Economică, iar durata anilor de studiu era de patru ani. Elevii erau recrutaţi prin concurs din rândurile absolvenţilor gimnaziului unic şi erau pregătiţi pentru a deveni cadre medii necesare serviciului de contabilitate, organizare, planificare şi statistică în cadrul întreprinderilor industriale, comerciale, agricole, bancare etc.. Disciplinele predate erau limba română, limbile străine, istoria, geografia, fizica, chimia, ştiinţele naturale, matematica, evidenţa contabilă, revizia contabilă, finanţe şi credit, planificarea economică, drept şi legislaţie economică.

La finalul anilor de studii elevii susţineau un examen la limba română, matematică şi contabilitate în scris şi oral la limba rusă, franceză, istorie, geografie, constituţia R.P.R., economie politică, mărfuri (merceologie), statistică, administrarea întreprinderilor, finanţe.

Doi ani mai târziu, în 1950, instituţia s-a transformat în Şcoala medie tehnică de comerţ (1950 -1955) cu durata studiilor de patru ani şi a funcţionat cu trei secţii de specializare: evidenţa contabilă, merceologia produselor şi statistica.

Până în anul 1953, şcoala a funcţionat în strada Carnabel, numărul 63, după care s-a mutat în strada Egalităţii, numărul 8. Localul cuprindea aproximativ opt săli de clasă, patru săli pentru laborator prevăzute cu instalaţii sanitare, două săli pentru serviciul administrativ, cancelarie şi cabinet medical.

Din anul şcolar 1954/1955 prin Hotărârea Consiliului de Miniştri numărul 1.358 din luna august a anului 1954, şcolile medii din întreaga ţară au fost dizolvate. Sfatul Popular din Galaţi Între a menţinut însă, între anii 1954 şi 1959, Şcoala Medie Teoretică Mixtă de zece ani. Instituţia de învăţământ a trecut de la Ministerul Comerţului Interior la Ministerul Învăţământului.

În anul 1959 s-a decis ca Şcoala Medie numărul 3 din Galaţi să poarte numele de Şcoala Medie numărul 3 „Alexandru Ioan Cuza”, iar sediul s-a mutat în clădirea din Aleea Şcolii numărul 1. În anul 1977, liceul a fost transformat în liceu industrial, funcţionând cu două secţii: mecanică fină şi optică, prelucrarea prin aşchiere. În anul şcolar 1989 - 1990 numărul elevilor a ajuns la 1.154. Practica se desfăşura în atelierele improvizate într-o fostă şcoală generală din strada Ştiinţei şi în secţiile Întreprinderii Hidromecanice, din Bulevardul George Coşbuc. Intrarea la liceu se realiza pe bază de concurs la disciplinele limba română şi matematică (scris).

În anul 1990 prin ordinul ministrului învăţământului, liceul a revenit la statutul de şcoală teoretică şi s-a înfrăţit cu Colegiul elveţian „Cessev“ din Tour-de-Peilz şi cu liceul „Jean Moulin“, în anul 1992.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: