Cele mai devastatoare epidemii din istorie. Drumul sumbru de la „Moartea neagră“ la coronavirusul chinezesc

Cele mai devastatoare epidemii din istorie. Drumul sumbru de la „Moartea neagră“ la coronavirusul chinezesc

Urmelor marilor epidemii medievale încă ies la iveală cu ocazia unor săpături FOTO Daily Mail

Epidemia izbucnită în China la sfârşitul lui 2019 nu este nici pe departe cea mai rea molimă care a chinuit omenirea de-a lungul existenţei sale. Deocamdată, coronavirusul nici măcar n-a ajuns în top 100 al celor mai mortale boli molipsitoare.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pneumonia transmisibilă care face ravagii în provincia chineză Hubei (pe 18 februarie 2020 se ajunseseră deja la 2.000 de morţi), deşi a provocat o alertă globală, nu poate fi considerată, cel puţin deocamdată, printre cele mai devastatoare epidemii din istorie.

De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat cu epidemii mult mai grave, cu o rată a mortalităţii înfiorătoare, care a dus la dispariţia a unei părţi însemnate a populaţiei terestre. Totuşi, deşi pare că problemele cu coronavirusul chinezesc nu ar fi aşa de grave ca în cazul epidemiilor de ciumă sau de variolă care au omorât zeci de milioane de oameni, lucrurile nu sunt chiar aşa de simple pe cât ar părea.

Chiar dacă rata mortalităţii nu este ca în cazul amintitelor boli (unde ajungea şi la 80% din cazurile ce îmbolnăvire), iar omenirea şi-a perfecţionat măsurile de profilaxie, în condiţiile societăţii moderne au fost amplificaţi foarte mult factorii de risc din cauza migraţiei permanente la scară largă.

Dacă acum câteva sute de ani molimele se opreau pe fondul izolării comunităţilor, în timpurile moderne o persoană infectată poate răspândi un virus în toată lumea în doar câteva zile, din cauza formidabilei reţele de transporturi de care dispunem acum.

Iată în cele ce urmează o listă cu câteva dintre cele mai devastatoare epidemii care au lovit omenirea.

Variola

A fost, probabil, boala care a făcut cele mai multe victime prin manifestări epidemice. După ce europenii au ajuns în America, se estimează că aproximativ 90 de milioane de nativi (cam 90% din populaţie) au murit din cauza variolei, boală la care organismul lor nu a avut niciun răspuns imunologic, pentru simplu motiv că microbul nu fusese niciodată acolo.

Deşi proporţiile epidemiei au fost catastrofale în Americi, variola făcea victime extrem de multe şi în Europe şi Africa, de milenii. Rata obişnuită de mortalitate în cazul variolei era de 30%.

Descoperit în 1796, vaccinul antivariolic a fost introdus la scară largă de-abia în 1968, după ce în 1967 boala a ucis două milioane de oameni (în Africa şi Asia mai ales) şi a mutilat alte câteva milioane (din cauza escarelor profunde produse pe corp). Virusul a dispărut din mediul natural (mai este păstrat doar în laboratoare), iar ultimele cazuri au fost semnalate în 1977.

Gripa spaniolă

Izbucnită în 1918, pandemia de gripă spaniolă (în fapt, H1N1, o formă de „gripă aviară”, căci a fost primul virus care s-a transmis de la păsări la om) a ucis peste 50 de milioane de oameni, fiind răspândită pe tot globul pe fondul Primului Război Mondial.

Deşi a fost numită gripă spaniolă, ea a apărut în SUA (în vestul mijlociu) şi a explodat în Spania, un an mai târziu, unde a făcut 8 milioane de victime. Manifestările bolii erau drastice, mergând de la simptomele obişnuite pentru gripă până la forme severe de pneumonie şi asfixie din cauza fluidelor acumulate în plămâni. Surprinzător este că virusul a suferit ulterior o mutaţie care l-a făcut mult mai puţin periculos.

Moartea Neagră

Peisajul acestei epidemii este apocaliptic: căruţe pline cu cadavre, familii întregi aflate pe patul de moarte, zidite în propria casă, regi şi ţărani puşi pe acelaşi loc în fata morţii implacabile. Atunci când vine vorba despre epidemii, puţine inspiră mai multă groază decât Moartea Neagră.

Cunoscută şi drept ciumă, a fost considerată prima pandemie adevărată care a lovit omenirea. Moartea neagra a ucis jumătate din populaţia Europei din anul 1348, ajungând până în China şi India.

Interesant este că oamenii de ştiinţă, nici măcar în zilele noastre, nu s-au pus de acord în legătură cu agentul patogen care a provocat dezastrul. Unii cred că ciuma medievală a fost provocată de bacteria  „Yersinia pestis” (care încă există pe glob, deci se poate spune că boala nu a fost eradicată). Alţi cercetători cred însă că a fost vorba de un virus hemoragic, de tip ebola.

Malaria

Deşi nu este la fel de mortală precum bolile de mai înainte, malaria a produs de-a lungul timpului o mulţime de probleme. Este atestată de peste 4.000 de ani şi este suspectată că a provocat crize economice majore în antichitate, ba chiar şi decăderea şi dispariţia unor civilizaţii antice. A avut un rol important şi în timpul celor două războaie mondiale, când a ucis peste 100.000 de combatanţi.

Malaria este cauzată de patru specii de microbi Plasmodium, prezenţi la alte două specii: ţânţari şi oameni. Atunci când ţânţarii infectaţi se hrănesc cu sânge uman, aceştia transmit microbii. Odată intraţi în sânge, aceştia cresc în interiorul celulelor roşii, distrugându-le pe parcursul procesului. Simptomele includ febra, frisoane, transpiraţie excesivă, dureri musculare şi de cap. Manifestările bolii pot fi medii sau pot conduce la deces.

Chiar dacă au fost depuse eforturi extraordinare de eradicare a acestei boli, malaria continuă să pună probleme mai ales în regiunea sub-sahariană africanăa, care a fost exclusă din cadrul ariilor stropite cu insecticide. Anual, între 350 si 500 de milioane de cazuri au loc în aceasta regiune. Dintre acestea, un milion se sfârşesc prin deces.

Tuberculoza

Tuberculoza este una dintre cele mai longevive boli transmisibile pe care oamenii au trebuit sa le înfrunte. Totuşi, nu se poate vorbi în cazul ei de epidemii propriu-zise, deşi cazurile de îmbolnăvire şi cele mortale au fost extrem de multe.

Începând cu anii 1600, Marea Ciumă Albă a devastat populaţia europeană timp de aproximativ 200 de ani, ucigându-l pe fiecare al şaptelea purtător. Mai târziu, tuberculoza a devenit o problemă constantă în cadrul coloniilor din America. Chiar şi spre sfârşitul secolului al XIX-lea, 10% din totalul deceselor erau cauzate de tuberculoză.

În 1944, medicii au dezvoltat un antibiotic împotriva microbului, denumit streptomicină. În ciuda descoperirii leacului, tuberculoza continuă să infecteze oamenii. Există în acest moment, pe glob, peste 8 milioane de bolnavi.

Holera

Locuitorii Indiei pot fi consideraţi veteranii planetei în ceea ce priveşte lupta cu holera, căci primele îmbolnăviri în masă sunt semnalate încă de acum 1.500 de ani. În restul lumii microbul avea să înceapă să pună probleme de-abia din secolul al XIX-lea. De atunci, se estimează că au avut loc şase mari epidemii, care au ucis circa 9 milioane de oameni.

Holera este cauzată de o bacterie intestinală denumită „Vibrio cholerae”. De regulă, manifestarea bolii nu este foarte violentă. Doar cinci procente dintre cei care contactează boala manifestă simptome severe de vomă, diaree şi crampe musculare la nivelul picioarelor, stări care duc către o deshidratare rapida ce se încheie cu intrarea într-o stare de soc. Bacteria se poate transmite prin contact fizic apropiat, însă forma uzuala de transmitere a bacteriei este prin intermediul hranei şi al apei.

Cea mai gravă epidemie de holeră din ultimele trei decenii a avut loc în 1991, în Indonezia, când 300.000 de oameni s-au îmbolnavit de holeră, iar dintre aceştia 4.000 au murit.

Tifosul epidemic

Având în vedere frecvenţa sa în cadrul armatelor, a fost numit „febra războiului”. În timpul războiului de treizeci de ani din Europa (1618-1648), tifosul şi ciuma au făcut împreună aproximativ 10 milioane de victime. În timpul Primului Război Mondial, boala a cauzat milioane de decese în Rusia, Polonia şi România.

Simptomele tifosului epidemic includ migrene, pierderea apetitului şi febră, cu frisoane şi greaţă. Netratată, boala afectează circulaţia sangvină şi se se manifesta prin cangrene locale, pneumonie şi afecţiuni ale rinichilor. Epuizarea provocată de temperatura ridicată poate duce în cele din urmă la delir, comă şi atac de cord. Scurte izbucniri ale boli mai există încă în America de Sud, Africa şi Asia.

Alte boli importante care au afectat într-o măsură semnificativă omenirea sunt Febra galbenă, SIDA, Ebola şi Zika.

Vă mai recomandăm şi:

Cele mai ucigaşe molime care au lovit vreodată Europa. Bolile misterioase care au luat viaţa a milioane de oameni

Eutanasierea, o soluţie şi în România? Lista ţărilor în care oamenii sunt asistaţi să-şi pună capăt zilelor

Epidemiolog: noul coronavirus poate contamina peste 60 la sută din populaţia lumii. Ce măsură propune pentru contracararea răspândirii epidemiei 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: