FOTO A fost odată o industrie în Vrancea de care s-a ales praful

FOTO A fost odată o industrie în Vrancea de care s-a ales praful

Din Chimica Mărăşeşti nu a mai rămas astăzi nimic

Deşi este unul dintre judeţele mici ale ţării, Vrancea a fost un judeţ destul de bine industrializat până la începutul anilor ’90. Acest proces a început în anii 1960, cu implicaţii directe în procesul de creştere economică, migrarea populaţiei către mediul urban.

Ştiri pe aceeaşi temă

În perioada 1965-1989, în industria judeţului Vrancea s-au produs mutaţii importante, fiind reprezentată de 25 de întreprinderi, din care 17 republicane şi 8 ale cooperaţiei meşteşugăreşti.

Odată cu dezvoltarea industriei, s-au produs mutaţii structurale în cadrul ramurilor, prin construirea şi punerea în funcţiune a unor importante capacităţi de producţie, din care amintim Întreprinderea de Scule şi Elemente Hidraulice , Filatura de Lână Pieptănată, Întreprinderea de Prelucrare Mase Plastice, Întreprinderea de Tricotaje, FUPSICh, Întreprinderea de Vase Emailate, Combinatul de Prelucrare a Lemnului, Fabrica de beton celular autoclavizat Adjud, Integrata Adjud, Întreprinderea Chimică Mărăşeşti, FPL Gugeşti, Întreprinderea de Aparataj Electric , Întreprinderi de producere, unităţi aparţinând industriei uşoare, precum şi întreprinderi din industria alimentară.

Apariţia acestei zone industriale avea să se reflecte în nivelul de trai al populaţiei, chiar dacă era vorba de o perioadă în care se manifesta un regim totalitar. În întreprinderile enumerate mai sus, dar şi în altele zeci de mii de oameni aveau un loc asigurat de muncă.

 
Foto

În anul 1968, când a luat fiinţă, judeţul Vrancea avea 53 709 de salariaţi. În 1989, peste 111 000 de vrânceni aveau un loc de muncă.

Astăzi, Vrancea are mai puţini salariaţi în economie decât erau în anul 1950 în  toate raioanele din care s-a format judeţul, adică sub 20.000 de persoane.

Oprişan: "Ceauşescu nu a iubit Vrancea"

Într-o intervenţie pe un post de televiziune naţional, unde se dezbăteau problemele judeţului, Marian Oprişan avea să declare nonşalant şi în mod mincinos că „Nicolae Ceauşescu nu a iubit niciodată Vrancea şi din cauza asta nu s-au construit aici întreprinderi”, vrând astfel să arate că nu el este vinovat de locul 39 pe care se clasează judeţul Vrancea la aproape toţi indicatorii.

Ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani ştie toată lumea. Economia a fost distrusă în special de potentaţi susţinuţi din spate de politicieni, care au luat pe nimic fabricile şi le-au falimentat, tăindu-le apoi şi vânzându-le la fier vechi.

Aşa cum  a zis  fostul premier Petre Roman, care în 1990 transmitea semnalul că „industria României este un morman de fiare vechi”, suficient pentru cei care au vrut să se căpătuiască să distrugă economia ţării.

Un exemplu este cel de la fosta întreprindere „Chimica” de la Mărăşeşti, care a supravieţuit bombardamentelor din cele două războaie mondiale, 1914-1919 şi 1939-1945, dar nu a mai putut fi salvată de guvernanţii care au preluat puterea după lovitura de stat din decembrie 1989.

Tranziţia, mai dură decât războaiele

„Era raiul pe Pământ aici. Nu mint cu nimic. Toată lumea muncea, se făcea producţie, oamenii câştigau bani, mergeau în concedii, familia era familie. Aproape 30 de ani am lucrat la Chimica. Fabrica mi-a dat apartamentul în care stau astăzi şi mă doare sufletul când mă întâlnesc cu foştii mei colegi care au ajuns ultimii oameni. Din oameni plini de viaţă astăzi s-au ratat, mulţi au luat-o pe calea băuturii, s-au îmbolnăvit, mulţi au şi murit. Aici, la Mărăşeşti, au rămas doar câinii şi oamenii fără stăpân, că asta suntem cu toţii cei care trăim aici",  îşi aminteşte cu nostalgie Zanfir Stancu, în vârstă de 55 de ani, fost muncitor la „fabrica-emblemă" Marchim Mărăşeşti.

În anii 1992-1993, europarlamentarul penal Adrian Severin a trudit din plin la privatizarea fostei Întreprinderi de Confecţii Focşani, una dintre primele cinci din ţară ca performanţe obţinute. Fabrica mai rezistă şi astăzi, cu un număr mai mic de muncitori, pentru că industria textilă este singura care mai dăinuieşte în Focşani, dar oamenii nu au uitat nici azi ingineria financiară pusă la cale de Severin.

Tot în acei ani, într-o vizită făcută la cea mai mare fermă de porci din judeţ, Suintest, preşedintele Ion Iliescu a fost rugat cu lacrimi în ochi să împiedice distrugerea acestei unităţi de elită a cercetării în domeniu – una dintre cele mai performante din Europa, dar la puţin timp ferma a fost distrusă.

Una dintre întreprinderile industriale etalon în perioada comunistă în Focşani, Laminorul, care avea în perioada sa de glorie aproape 1500 de angajaţi, însă în 1997 a fost lichidată şi vândută omului de afaceri iordanian Taher. La acel moment în fabrică au mai rămas 500 de angajaţi, dar din cauza pierderilor în anul 2008 toţi angajaţii au intrat în şomaj.

De Mopaf s-a ales rumeguşul

Au trecut câţiva ani de la închiderea fabricii Mopaf (fostul CPL), iar cele mai multe din clădirile în care se producea mobilă de înaltă calitate, aproape în exclusivitate pentru export, au fost rase de pe faţa pământului.
Fabrica de mobilă şi-a închis porţile porţile definitiv pe data de 1 noiembrie 2008 iar ultimii 1200 de angajaţi au fost trimişi acasă.

Fabrica, care a fost construită de specialişti suedezi în 1970, a fost cumpărată la începutul anilor 2000 de afaceristul Vasile Roşca, după care a fost vândută către Avrig 35, care acum vrea să dezvolte pe cele 22 hectare de teren ale fabricii un complex rezidenţial.

ISEH avea 1600 de angajaţi

Întreprinderea de Scule şi Elemente Hidraulice Focşani a reprezentat vârful industriei vrâncene înainte de Revoluţie. 6.480 de persoane munceau în 1990 la ISEH. Întreprinderea a fost înfiinţată în 1973 şi se întindea pe o suprafaţă de 10 hectare. Mii de oameni au rămas fără loc de muncă după incendiul devastator din 1991.

Filatura a ajuns pe mâinile Sorinei Plăcintă

Potrivit site-ului Income, Sorina Luminiţa Plăcinta a cumpărat în anii ’90, împreună cu fostul soţ, suedezul Ştefan Sobota, pachetul majoritar al firmei de stat SC Milcofil Focşani. Presa locală relata la momentul respectiv o serie de nereguli legate de preluarea acţiunilor.

Astfel, din presa vremii se arată că "Direcţia de Control a FPS Vrancea a constatat că „perfectarea contractului de închiriere a unui spaţiu de 18.064 de metri pătraţi aparţinând SC Milcofil către Sorste SA (firma soţilor Plăcinta - Sobota, n.r.) s-a făcut la un preţ şi cu clauze dezavantajoase pentru Milcofil. Mai exact, spaţiul în cauză a fost închiriat cu un dolar/mp, lunar. În plus, din acest preţ s-au dedus în totalitate cheltuielile efectuate de locatar (SC Sorste) pentru amenajarea spaţiului necesar producţiei proprii de confecţii”, precizează sursa citată. Potrivit concluziilor organelor de control, în urma încheierii contractului de închiriere în condiţii preferenţiale cu Sorste, SC Milcofil a pierdut venituri lunare cel puţin egale cu diferenţa de preţ de la un dolar pe mp la 3,5 dolari/mp plus TVA, (cât era preţul de închiriere încheiat de Milcofil cu alte societăţi). Un calcul estimativ arată ca SC Milcofil a pierdut lunar peste 361 de milioane lei”.

Astăzi, singurele afaceri care mai dăinuiesc în Focşani şunt în domeniul confecţiilor, unde lucrează aproximativ 10.000 de persoane, dar şi în vinificaţie şi foarte puţină industrie alimentară.

Mai puteţi citi:

Fir-aţi ale dracu’ de imperii şi de comunişti, aţi sărăcit Vrancea!

Pe ruinele fostei fabrici de prelucrarea lemnului Mopaf cresc copaci

citeste totul despre: