Rugăciune de Înviere la o biserică din Constanţa, ce încalcă slujba Ecteniei Mari: „Să ne rugăm pentru conducătorii ortodocşi ai acestei ţări“

Rugăciune de Înviere la o biserică din Constanţa, ce încalcă slujba Ecteniei Mari: „Să ne rugăm pentru conducătorii ortodocşi ai acestei ţări“

Slujbă de Înviere la Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Constanţa Foto Sînziana Ionescu

La o biserică din Constanţa, preoţii au rostit la miezul nopţii o rugăciune cel puţin neobişnuită. Ei au îndemnat enoriaşii să se roage pentru „conducătorii ortodocşi“ ai ţării, modificând astfel slujba Ecteniei Mari ce nu pomeneşte de religia pe care trebuie să o aibă cei pentru binele cărora ne rugăm.

Slujba de Înviere la Biserica Împăraţi Sfinţii Constantin şi Elena din Constanţa a cuprins o formulare nemairostită de preoţi şi nemaiauzită de credincioşi. 

Soborul care a oficiat ceremonialul religios a îndemnat enoriaşii să se roage pentru sănătatea arhiereilor Bisericii Ortodoxe Române, pentru sănătatea poporului şi pentru conducătorii ortodocşi ai ţării.

Expresia „conducătorii ortodocşi“ a fost percepută ca fiind ciudată, dat fiind că nu toţi cei aflaţi la conducerea României sunt de această credinţă – începând cu preşedintele Klaus Iohannis, care este creştin protestant luteran, membru al Bisericii Evanghelice.

Slujba de la miezul nopţii a decurs în rest aşa cum erau obişnuiţi credincioşii care participă an de an la Înviere şi vor să ia Lumină sfântă.

Reprezentanţi ai Arhiepiscopiei Tomisului au declarat pentru „Adevărul“ că această exprimare aparţine doar preoţilor respectivei biserici. 

„Ori au greşit, ori au vrut să dea o replică. Probabil e un semn de iritare faţă de anumite declaraţii ale unor lideri, ceea ce n-ar fi justificat ţinând cont chiar de semnificaţia acestei seri“, au spus aceştia.

Preşedintele Klaus Iohannis a vorbit despre diversitate şi despre acceptarea celuilalt „cu bune şi rele“. „Nu suntem toti la fel. Nu toate grupurile etnice şi toate grupurile religioase sunt la fel. Este greşit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios şi a solicitărilor ultimative. Eu nu cred în ele şi nu le sprijin“, a spus Iohannis. Mai mulţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române l-au criticat pe şeful statului pentru poziţia sa, considerând greu de acceptat că Iohannis, preşedintele unei ţări ortodoxe, nu este ortodox. Alţi demnitari declaraţi extrem de cuvioşi, precum Gabriela Firea, i-au reproşat lui Klaus Iohannis inclusiv faptul că nu are copii, atacându-l pe această temă. 

Ectenia Mare este partea slujbei în care preoţii şi credincioşii se roagă pentru sănătate. Conform învăţăturilor ortodoxe, Ectenia Mare ne învaţă ierarhia creştină a valorilor îndemnându-ne să ne rugăm mai întâi pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu (pacea de sus şi mântuirea sufletului) şi pentru Biserică. „Dar rugăciunea îmbrăţişează apoi viaţa întreagă („toate celelalte” - Matei 6, 33), chiar şi sub aspectele ei materiale, mărturisind prin aceasta că „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor” (Iacov 1, 17). Astfel, în cea de a doua parte a ecteniei mari ne rugăm pentru condiţiile exterioare ale vieţii, ca acestea să ne permită o vieţuire duhovnicească“, arată preoţii.

Ectenia Mare are următorul conţinut:

Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm. „Creştinii locuiesc în lume dar nu sunt din lume”„se supun legilor rânduite de stat dar prin felul lor de viaţă biruiesc legile” se afirmă într-una din primele scrieri creştine. Ca locuitori în lume, de-a lungul întregii istorii, creştinii au căutat să împlinească îndemnul scripturistic de a se supune „înaltelor stăpâniri” (Romani 13, 1) chiar şi în vremuri de prigoană, dând Cezarului ce-i al Cezarului (Matei 22, 21; Romani 13, 7), fără însă a face compromisuri dându-i Cezarului cele ce se cuvin lui Dumnezeu. În acest sens Biserica se roagă pentru conducători ca aceştia să asigure cadrul necesar desfăşurării lucrării ei mântuitoare, cu atât mai mult cu cât suntem datori să-i iubim şi să ne rugăm pentru toţi oamenii, chiar şi pentru vrăjmaşi.

Rugăciunea pentru conducători este aşadar o parte firească a ecteniei mari, nedepinzând de vrednicia celor ce deţin puterea în stat. Înteleasă în mod greşit, mai ales de către cei din afara Bisericii, ca o formă de obedienţă faţă de autorităţi, rugăciunea pentru conducători a fost înlocuită, imediat după Revoluţia din decembrie 1989, cu rugăciunea pentru popor şi armată. După câţiva ani de confuzie în acest domeniu, s-a reintrat în normalitate prin stabilirea de către Sfântul Sinod a actualei formule, similară celei folosite de Biserica Greacă, în care ne rugăm pentru popor, pentru conducătorii ţării şi cei locali şi pentru armata care asigură păstrarea ordinii de drept şi apărarea ţării.

Pentru sfânt locaşul acesta, ţara aceasta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm. „Ce este sufletul în trup, aceea sunt creştinii în lume. Sufletul este răspândit în toate mădularele trupului, iar creştinii în toate oraşele lumii ... dar ei ţin lumea” . Precum sufletul dă viaţă trupului, rugăciunea Bisericii ţine lumea. Cererea de mai sus este o expresie a rugăciunii Bisericii pentru întreaga lume şi pentru toţi oamenii începând cu cei în mijlocul cărora trăim. Acest lucru este şi mai evident în forma originară a acestei cereri, păstrată de Molitfelnic la rânduiala sfestaniei, în care ne rugăm „pentru oraşul şi ţara aceasta (deoarece pentru locaş ne-am rugat mai înainte), pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele”.

Pentru bună-întocmirea văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm. Alcătuită într-o vreme când îndeletnicirile oamenilor erau legate direct de starea vremii şi de rodnicia pământului, este o cerere pentru condiţii prielnice ca să ne putem bucura de roadele muncii noastre. Prin aceasta recunoaştem necesitatea efortului propriu în asigurarea existenţei („dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” - I Tes. 3, 10), dar mărturisim în acelaşi timp că fără ajutorul lui Dumnezeu toată osteneala noastră este în zadar. În zilele noastre, când mulţi, orbiţi de progresul tehnologic, au ajuns să nu-şi mai pună încrederea în Dumnezeu ci în tehnologie, această cerere ne îndreaptă mintea şi inima spre Dumnezeu, singurul care poate da sens ostenelilor noastre dăruindu-ne ploi şi soare la vreme potrivită, belşug de roade („nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească” - I Cor. 3, 7) şi pace în lume ca să ne putem bucura de aceste roade.

Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm. Ne rugăm acum pentru toţi cei care din binecuvântate pricini nu sunt împreună cu noi la Sfânta Liturghie dar care, aflaţi în situaţii deosebite, au în mod special nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Împreună alcătuim Trupul lui Hristos şi, de aceea, îi purtăm pe toţi în inima şi în rugăciunile noastre potrivit îndemnului Sfântului Pavel: „Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup” (Evrei 13, 3).“ 

Pe aceeaşi temă: 

Episcopul Huşilor, în mesajul pastoral de Înviere: „Trăim vremurile unui totalitarism al progresiştilor, mai cumplit decât totalitarismele secolului al XX-lea“ 

Preotul care oficiază slujba de Înviere în limbajul mimico-gestual: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a adus în mijlocul acestei comunităţi!“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: