Preotul care oficiază slujba de Înviere în limbajul mimico-gestual: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a adus în mijlocul acestei comunităţi!“
0
Pentru al şaselea an la rând, în Slatina se va oficia, în noaptea de Înviere, slujba ortodoxă şi în limbaj mimico-gestual, pentru comunitatea de surdo-muţi din judeţul Olt.
Din 2015, comunitatea de surdo-muţi din judeţul Olt, care numără aproximativ 150 de persoane, are în mijlocul ei un preot ortdox care a învăţat în facultate limbajul mimico-gestual şi a fost hirotonisit preot pentru această categorie specială a enoriaşilor. Slujbele se susţin în mica biserică din complexul catedralei episcopale a Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor, în fiecare duminică şi la marile sărbători, iar o dată pe lună preotul merge în mijlocul comunităţii din Caracal, unde primăria de acolo a pus la dispoziţie o încăpere care a fost sfinţită, dându-i-se această destinaţie.
„Un preot are această deschidere de a ajuta oamenii şi mi s-a părut o comunitate care are nevoie de ajutor“
Pretul Ionuţ Drăghici (32 ani), de fel din Vrancea, face naveta 60 de kilometri, de la Piteşti la Slatina, în fiecare duminică. A terminat Teologia la Piteşti, oraşul în care i-a privit pentru prima dată cu mare atenţie pe membrii comunităţii de surdo-muţi. Biserica la care veneau, şi la care slujea un preot specializat în limbajul mimico-gestual, avea o intrare comună cu cea a comunităţii celor fără deficienţe de auz şi vorbire. „Am fost curios ce se întâmplă, cine slujeşte pentru ei“, a povestit preotul, astfel aflând că preotul Constantin Onu a făcut, în Piteşti, primii paşi în acest sens, în 1995, astăzi numărul preoţilor ortodocşi specializaţi pentru aceste comunităţi ajungând la aproximativ 40 în toată ţara.
O parte sunt chiar persoane cu deficienţe de auz, o altă parte, ca şi preotul Ionuţ Drăghici, sunt oameni care au simţit nevoia să se implice.
În mijlocul comunităţii de surdo-muţi, alături de care preotul desfăşoară activităţi diverse
„Mi s-a părut interesant, pentru că un preot are această deschidere de a ajuta oamenii şi mi s-a părut o comunitate care are nevoie de ajutor“, continuă discuţia cu tânărul preot care descrie comunitatea surdo-muţilor din Olt ca fiind specială. La bisericuţa din Slatina se adună, duminică de duminică, 10-15 pesoane, la marile sărbători sunt mai mulţi, însă principalul impediment, pentru unii, este şi distanţa, pentru că locuiesc pe tot teritoriul judeţului. Membrii acestei comunităţi, cei mai mulţi, mergeau şi înainte la biserică, alţii aleseseră altă cale, fiind atraşi de alte culte religioase, însă se simţea în mijlocul acestei comunităţi nevoia de a participa, de a înţelege slujbele.
„Eu, personal, am adus şi taina spovedaniei în mijlocul lor, ei au putut să aibă în mine un prieten mai presus de orice, bine, păstrând limita, căruia puteau să-i vorbească, să-i spună oful, să-şi descarce sufletul. Ei participau, unii dintre ei, şi înainte. Cei mai mulţi cu siguranţă au mers cel puţin o dată la biserică, marea plajă a lor, dar cu siguranţă, neînţelegând mesajul, s-au lăsat păgubaşi. Tocmai de aceea, atunci când au aflat că vor avea parte de aceste slujbe au fost foarte deschişi“, a explicat preotul.
În biserica de la Slatina, unde de sărbători enoriaşii vin în număr mare
Slujbele în mijlocul surdo-muţilor au ceva aparte. Totul se desfăşoară în faţa altarului, astfel încât enoriaşii să poată vedea ceea ce auzitori din comunităţile obişnuite ascultă. Preotul recunoaşte că uneori, instinctiv, şi vorbeşte. Deşi într-o jumătate de an, în timpul facultăţii, a învăţat limbajul, nu-l stăpâneşte pe deplin, de aceea atunci când are nedumeriri îi întreabă chiar pe enoriaşi. Mai este şi aplicaţia pentru mobil pe care a descoperit-o şi la care apelează, deşi nici aceasta nu are răspuns la toate întrebările. Provocările mari sunt pentru predica de după slujbă, când se mai întâmplă să constate că nu ştie să „traducă“ anumite cuvinte.
De Crăciunul trecut, pentru prima dată, enoriaşii au colindat, primind daruri din partea Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor
Un sprijin de nădejde are în directorul executiv al filialei judeţene a Asociaţiei Surzilor din România. „Atunci când sunt lacune, am suportul enoriaşilor, cu atât mai mult că avem un mare ajutor din partea doamnei director-executiv Sabin Doina. Dânsa ne ajută duminică de duminică şi în sărbătorile religioase, ne ajută dându-mi răspunsurile la strană. Practic, o putem numi, între ghilimele, cântăreţul meu“, a povestit preotul.
Prima cununie oficiată în rândul comunităţii
În cei patru ani de când le este alături, preotul a trăit clipe deosebite alături de enoriaşii săi. De Crăciunul trecut au colindat pentru prima dată, iar ceea ce a impresionat cu adevărat a fost modul în care enoriaşii şi-au sincronizat mişcările cu muzica pe care nu o auzeau decât cei colindaţi. În timp s-au creat şi evenimente cu tradiţie, astfel că de fiecare 1 Iunie preotul le este alături la sediul asociaţiei filiala Olt. Au stabilit să meargă şi în pelerinaje, prima mânăstire pe care au văzut-o, unii pentru prima dată, fiind Mânăstirea Clocociov din Slatina, vor urma şi vizite în alte comunităţi de surdo-muţi din ţară.
Preotul Ionuţ Drăghici a avut ocazia să oficieze şi prima cununie religioasă. S-a întâmplat la Caracal, unde a slujit alături de un alt preot.
Prima căsătorie în comunitatea surdo-muţilor, cu slujbă „tradusă“ în limbaj mimico-gestual, a avut loc la Caracal
„S-au căsătorit două persoane surdo-mute, într-o biserică de auzitori. Eu am fost, practic, interlocutorul şi traducătorul lor, dar am şi slujit. În general, din familii surdo-mute se nasc copii auzitori, sunt din ce în ce mai rare cazurile în care din părinţi surdo-muţi se nasc copii surdo-muţi, la nivel de comunitate sunt doar şapte cazuri. Marea majoritate au copii auzitori, la fel cum din familii auzitoare se nasc şi copii surdo-muţi“, a mai spus preotul, mărturisind că simte că şi-a găsit calea.
La „Marşul pentru viaţă“ la care şi comunitatea surdo-muţilor a participat
„Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru calea asta pe care o urmez! Eliminând făţărnicia, pentru că ea nu trebuie să existe, fac cu drag şi, repet, îmi place ceea ce fac şi nu m-aş vedea un preot de parohie, cel puţin nu acum. E o afirmaţie sinceră“, a încheiat preotul .
Se încarcă comentariile...
