Povestea Delfinului, primul submarin din România. Care a fost soarta navei care a apărat coastele litorale în timpul războiului

Povestea Delfinului, primul submarin din România. Care a fost soarta navei care a apărat coastele litorale în timpul războiului

Submarinul Delfinul

România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial cu un singur submarin, Delfinul, comandat de Victor Voinescu. Submersibilul a supravegheat Constanţa de pe mare şi a împiedicat transporturile sovietice spre Crimeea în timpul conflagraţiei mondiale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Victor Voinescu s-a născut în anul 1900. El a urmat Şcoala Militară de Artilerie, Geniu şi Marină, după absolvire fiind repartizat la Diviziunea de Canoniere. Apoi şi-a continuat pregătirea de specialitate la Şcoala de Aplicaţie a Marinei, iar în anii următori a fost ofiţer la bordul unor nave militare. În paralel, a îndeplinit şi funcţia de profesor la Şcoala Navală din Constanţa.
 
Tânărul locotenent Victor Voinescu a fost trimis în Italia pentru a se specializa, frecventând cursurile Şcolii de Submarine din La Spezia, după care a activat în Comisia de supraveghere a construcţiei submarinului „Delfinul” de la Fiume, până în 1931, conform informaţiilor furnizate de Virgil Coman, directorul Arhivelor Naţionale, filiala Constanţa.
 
Revenit în ţară, a deţinut funcţia de membru în Comisia de regulamente a Inspectoratului General al Marinei, ulterior, până în noiembrie 1933, fiind ofiţer stagiar la Regimentul I Vânători de Gardă.
 

Între 1933-1935, Victor Voinescu a urmat Şcoala Superioară de Război, iar imediat după absolvire a fost numit la comanda submarinului „Delfinul”, funcţie pe care a îndeplinit-o până în noiembrie 1937.
 
Viaţa pe Delfinul 
 
Contraamiralul în rezervă Zamfir Petre (91 de ani) se afla pe submarinul Delfinul atunci când acesta era comandat de Victor Voinescu. Aici, sub apă, tânărul a trăit cele mai terifiante experienţe pe perioada războiului, din funcţia de ajutor al ofiţerului de navigaţie.
 
Submarinul „Delfinul“ jucase un rol hotărâtor în cel de-Al Doilea Război Mondial. În iunie 1941, a supravegheat Constanţa de pe mare, în iulie acelaşi an a atacat şi a distrus transporturile inamice în zona Aitodor – Theodosia – Novorosiisk. În august, a participat la atacul şi la distrugerea transporturilor inamice de la Odessa, iar în septembrie, a atacat căile de comunicaţii inamice în bazinul de est al Mării Negre. În noiembrie şi în decembrie a împiedicat transporturile sovietice spre Crimeea.
 
 
Tot submarinului i-a revenit misiunea de a intercepta transporturile sovietice de evacuare spre Bosfor şi pe cele de pe coasta caucaziană. Transporturile şi navele de război pe drumurile dintre Sevastopol şi Cap Sinope, în zona de nord a coastei turceşti, iar în iulie 1942 a participat la atacul transporturilor sovietice în zona Yalta. Apoi a fost trimis la reparaţii la Galaţi, iar în 1944 a fost luat de sovietici, fiind restituit un an mai târziu, iar în 1959 a fost casat.
 
Submarinul mai avea şi o navă-bază, unde stătea echipajul atunci când nu pleca în misiune. „Nava-bază era un fel de hotel, pentru că pe submarine se dormea doar în timpul misiunii. La navă aveam popotă, bucătărie, cabine. De la cabină sunam şi ceream ţuică, vin, prăjituri, orice voiam noi. Şi dădeam un bon. Pe noi, ăştia mai tineri, comandorul Victor Voinescu nu prea ne lăsa să ieşim în oraş şi ne ţinea la bord. Zicea că nouă ne arde de femei. Dar nu ne plictiseam. Jucam poker şi atâtea altele“, îşi aminteşte Zamfir Petre. 
 
El spune că Victor Voinescu nu a participat la nicio misiune de luptă, el rămânând la nava-bază. După ce România a construit la Galaţi alte două submarine, Marsuinul şi Rechinul, Victor Voinescu a fost numit comandantul Grupului de submarine, iar ulterior a condus Escadrila de submarine şi vedete torpiloare, ultimele comandate de România în Anglia. Tot Victor Voinescu a avut în subordine şi pasagerele României care se numeau Transilvania şi Basarabia, care au fost duse la turci, pentru ca sovieticii să nu le ia şi pe ele odată cu restul flotei. 
 
România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial cu un singur submarin, Delfinul, comandat de Victor Voinescu. Submersibilul a supravegheat Constanţa de pe mare şi a împiedicat transporturile sovietice spre Crimeea în timpul conflagraţiei mondiale.
 
În contextul evenimentelor politico-militare de după 23 august 1944, comandorul a fost numit subdirector la Direcţia Transporturilor din cadrul Statului Major, iar de la finele anului 1944 şi până în august 1946 a îndeplinit funcţia de şef al Secţiei Marină şi profesor la Şcoala Superioară de Război.
 
Victor Voinescu a fost un opozant al regimului politic instaurat în România la data de 6 martie 1945. Astfel, potrivit „Notei contrainformative“ nr. 934 din 23 iulie 1946 a Centrului Control Militari publicată de Marian Moşneagu în volumul „Elita Marinei regale române în rezistenţa anticomunistă“, comandorul „Face parte din Grupul «Roman» şi exercită aceeaşi activitate ca şi acesta.

În special, face propagandă şi ameninţă pe ofiţerii tineri spre a nu da concursul regimului actual. În acest scop, face călătorii dese la Constanţa, unde lua contact cu ofiţerii. Locuieşte în Şcoala de Război şi la el acasă, sub masca întrunirilor familiei, se adună parte din acest grup şi sunt discuţii aprinse împotriva regimului”.
În august 1947, Victor Voinescu a fost trecut în rezervă şi pensionat cu gradul de comandor.
 
 
Soarta submarinului Delfinul 
 
Submarinul „Delfinul“, care se află în prezent în patrimoniul Marinei Militare, a fost construit în URSS şi predat României în anul 1985. A costat 40 de milioane de dolari şi a fost adus în ţară în secret, fiind recepţionat fără ceremoniile caracteristice festivismului comunist.
 
„Delfinul“ este printre cele mai moderne submarine din Marea Neagră. Clasa Kilo, din care face parte „Delfinul“, este una dintre cele mai apreciate în lumea militară.
 
Din 1996, Delfinul stă la cheu deoarece acumulatorii motorului sunt epuizaţi, iar înlocuirea lor costă o avere. Toţi miniştrii Apărării au promis că vor găsi fonduri pentru modernizarea lui, dar submarinul îmbătrâneşte, în continuare, în Portul Constanţa. 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările