Constanţa, 1914. Întâlnirea istorică dintre Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei şi Regele Carol I al României. Apoi a izbucnit războiul
0
La 1 iunie (14 iunie, pe stil vechi) 1914, oraşul-port de la Marea Neagră, Constanţa, era cel mai fierbinte loc pe harta Europei. Aici se întâlneau, pentru prima dată pe pământ românesc, suveranii de a căror alianţă se temeau state din Balcani şi Occident: Regele Carol I al României şi Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Avea să fie ultima vizită în străinătate a familiei imperiale ruse
Cu doar trei săptămâni înainte de asasinatul de la Sarajevo care avea să ducă la izbucnirea Primului Război Mondial, la Constanţa avea loc un moment istoric major: vizita ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea.
Evenimentul s-a desfăşurat într-un context politic extern tensionat la nivelul Europei, moment în care România, tampon între cele două blocuri militare – Antanta şi Puterile Centrale –, trebuia să aleagă una dintre alianţe.
Chiar dacă regele României, Carol I, german de origine, înclina spre Puterile Centrale, a pregătit primirea Împăratului de Răsărit cu toate onorurile cuvenite.
Oraşul Constanţa, reşedinţa de vară a familiei regale a României, a fost ales drept gazdă, iar în mai puţin de o lună urbea s-a transformat astfel încât să fie demnă de primirea înalţilor oaspeţi.
„Weekend Adevărul“ vă propune o reconstituire a zilei istorice de 1 iunie 1914, pornind de la mărturiile păstrate în arhivele timpului.
Ziua cea mare
În dimineaţa zilei de 1 iunie 1914 (14 iunie, pe stil vechi), în haine de sărbătoare, circa 100.000 de oameni - localnici, români veniţi din toată ţara, dar şi străini - se îndreptau valuri-valuri spre faleza din Constanţa, unde urma să ajungă, pentru prima dată pe pământ românesc, familia Ţarului rus Nicolae al II-lea. Printre ei se afla publicistul Petru Vulcan, a cărui mărturie a fost redată în cartea „Constanţa 1878-1928. Spectacolul modernităţii târzii“, semnată de criticul de artă Doina Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă Constanţa.
„E o zi strălucită. Soarele pe cer străluceşte în lumina-i majestuoasă. Plantaţia Parcului Carol I surîde binecuvântând Cerul. Marea calmă îşi întinde braţele moi şi străvezii legănând la sânul ei atâta frumuseţe, atâta putere şi atâta bogăţie! E o sărbătoare cum nu s-a mai văzut la Constanţa“, descria peisajul jurnalistul Petru Vulcan, în bilunarul „România Mare“.
„Bun-venit, Majestate“
Pe esplanadă, coloane de automobile purtând generali şi ambasadori în uniforme de gală curgeau către debarcader. Tunurile au început să bubuie pe coasta Mării Negre spre Şcoala de Marină. Clopotele Catedralei şi ale tuturor bisericilor au început să sune de „Bun-venit, Majestate“. Apariţia familiei regale a României a smuls urale mulţimii. Regele Carol I purta uniforma de mareşal rus şi avea în mână bastonul de feldmareşal primit cu doi ani înainte din partea Ţarului Nicolae al II-lea. Principele moştenitor Ferdinand şi fiul său Carol, viitorul rege Carol al II-lea, erau, de asemenea, în uniformă militară rusească corespunzătoare gradului lor: Ferdinand – de comandant de regiment, Prinţul Carol – de locotenent.
La ora 9.45, iahtul imperial Standard, escortat de crucişătorul cuirasat Kagul, iahtul Almaz şi patru contratorpiloare, intra în apele Portului Constanţa. La ora 10.15, Ţarul Rusiei a coborât de pe vas şi a pus pentru prima oară piciorul pe pământ românesc. A fost întâmpinat de regele Carol I. „Noi de aici nu putem vedea scena îmbrăţişărilor, ni le închipuim doar că trebuie să fie duioase“, a notat ziaristul Petru Vulcan din tribuna în care se afla.
Jumătate de oră de prezentări
Regele, ţarul şi Prinţul Carol au trecut în revistă compania de onoare. Familia imperială a fost apoi poftită în pavilionul de primire special construit, unde regele Carol I i-a prezentat Ţarului Nicolae pe membrii Casei Regale Române şi pe demnitarii ţării. Principele Ferdinand i-a prezentat aceleaşi persoane Ţarinei Alexandra, care era înveştmântată în roz, cu pălărie neagră de pai şi cu voal alb.
Prezentările au durat 30 minute. La ora 10.45, familia regală şi cea imperială au plecat spre catedrală. Ţignalele vardiştilor au anunţat mulţimea că alaiul s-a pus în mişcare. „Marea de capete e întoarsă către Ţar care se află la dreapta Regelui, în urma cărora vine Ţarina la dreapta Reginei, Ţareviciul şi una dintre Marile Ducese. Apoi în automobilul Principeselor României urmează Marile Ducese Tatiana şi Olga“, a mai scris Petru Vulcan.
Frica unui atentat
Ţarul Nicolae al II-lea a salutat poporul care îl aclama. Ţinea mâna în dreptul cozorocului. „Tăietura ascuţită a barbişonului îi prezintă faţa cam ascuţită. Are ochi mari, albaştri, părul şi barba blonde ca spicul de grîu, un adevărat rus. E cam emoţionat ţarul şi cam galben la faţă, se vede că e neobişnuit cu atâta lume atât de aproape de cortegiul imperial, aclamându-l“, a mai observat Vulcan.
Suveranii salută publicul, în drum spre catedrală Sursa foto Gabriel-Octavian Nicolae
Un incident avea să dea emoţii şi mai mari familiei imperiale a Rusiei. Caii s-au oprit brusc în mijlocul mulţimii entuziasmate. S-a produs o mică busculadă, iar ţarina s-a albit la faţă şi s-a ridicat în picioare şoptind vizibil panicată: „L’empereur, l’empereur!“. Regina Elisabeta a strâns-o uşor de mână şi i-a zâmbit, ca s-o liniştească. Nu era niciun atentat în armonioasa şi pestriţa Dobroge. Era regele Carol I care oprise alaiul pentru a anunţa că bravul Regiment 5 de Roşiori, distins în război şi care dădea onorul în faţa arcului de triumf, va purta numele Ţarului Nicolae al II-lea.
Un alt moment tensionat avea să se consume după ceremonia religioasă oficiată la catedrală de Episcopul Nifon. La şedinţa foto de după, făcută la pavilionul de primire, regele Carol I a afişat o mină senină în faţa cohortei de fotografi şi de reporteri, în care loc de cinste îi fusese rezervat fotografului constănţean N. Ioanid. Însă Ţarul Nicolae al II-lea a trădat o nervozitate vizibilă. Înăuntrul aparatelor cu burduf, în care fotografii îşi vârau capul, se putea ascunde un pistol, iar ţarul era conştient de pericol.
Dejun şi „prânz de gală“
Suita s-a întors apoi în port, unde regele a urcat pe iahtul Standard pentru a trece în revistă, împreună cu Ţarul Nicolae al II-lea, echipajul vasului. Ţarul, regele, principii Ferdinand şi Carol au mers apoi, cu barca regală Carmen Sylva, să viziteze silozurile şi lucrările din Portul Constanţa. La ora 13.00 a avut loc dejunul intim al celor două familii la Cuibul Reginei, în timp ce la Cazino s-a ţinut dejunul de onoare la care au participat suitele celor doi monarhi. S-a servit „zakuski, oeufs brouilles walewska, escalope de ris, jamboneau galce, faisans a la broche“, s-a băut „xeres, champagne Mumm şi Cordon Rouge, muscatel şi cointreau”.
Petrecerea părea să plictisească teribil un anume prinţ pentru care se făceau planuri de căsătorie: pe prinţul Carol, a cărui iubită, Ella Filliti, îl aştepta să se distreze cu grupul vesel de prieteni la Eforie Sud.
La ora 16.30, s-a luat ceaiul pe iahtul imperial, apoi s-a asistat în oraş la defilarea soldaţilor din Corpul 5 Armată român. La ora 20.00, potrivit datelor consemnate în Monitorul Oficial, a început „prânzul de gală“ la Palatul Regal din Constanţa.
Acesta a durat două ore, iar la ora 23.00, înalţii oaspeţi se pregăteau de plecare. Primiseră cadouri speciale, printre care obiecte populare cusute cu măiestrie şi oferite de Principesa Maria. Ţarul Rusiei a dăruit 10.000 de lei săracilor din Constanţa şi 5.000 de lei personalului Palatului Regal. Retragerea s-a făcut cu torţe, artificii şi fanfară. Familia imperială a Rusiei a salutat surâzând România.
Familia imperială a Rusiei şi familia regală a României la Constanţa Sursa foto Ambasada Federaţiei Ruse
Balanţa puterilor
La câţiva ani după Războiul de Independenţă de la 1877, România căpătase în 1883 statutul discret de membru asociat al Triplei Alianţe. Monarhia de Hohenzollern păstrase ţara într-un echilibru politic cu toate Marile Puteri ale lumii, din dorinţa de a nu pierde teritorii: Transilvania, Basarabia, Dobrogea. Dar stabilitatea era pe cale să se destrame la presiunile blocurilor militare, care voiau ca România să intre într-o alianţă sau alta.
Domnitorul de origine germană îşi dorea să fie aliatul ţării sale natale în cadrul Puterilor Centrale, pentru că România era strâns legată economic de Germania. De cealaltă parte, Guvernul condus de prim-ministrul liberal Ion I.C. Brătianu înclina balanţa de partea Antantei.
Varianta neutralităţii, pe care România a adoptat-o în prima fază beligerantă, nu era considerată de suveran drept o soluţie. „Se dă marea luptă în care pentru o întreagă perioadă istorică se va stabili harta şi soarta popoarelor. Desigur că în acest război vor fi învingători şi învinşi. Dar e neîndoelnic că cei dinainte şi irevocabil meniţi să fie învinşi vor fi neutri“, avea să declare regele Carol I la Consiliul de Coroană al României care stabilea implicarea ţării în Primul Război Mondial.
În primăvara lui 1914, întreaga Europă era cu ochii pe Balcani, când vestea că Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei va efectua o vizită în România a străbătut ca un frison cancelariile occidentale. Era prima vizită oficială a unui suveran rus în România, iar semnalul dat de înţelegerea dintre cele două state era decisiv pentru raportul de forţe dintre Marile Puteri.
Diplomaţia lui Carol I
Cel mai longeviv domnitor al României, regele Carol I de Sigmaringen-Hohenzollern, îşi trăia ultimele luni de viaţă. Ajuns la venerabila vârstă de 75 ani, Carol I petrecuse 48 ani pe tronul ţării sale de adopţie. Se pregătea să se retragă în posteritate, lăsând poporului căruia i se dedicase, o ţară unificată, dezvoltată, în plină modernizare.
În suflet, însă, i se instalase amărăciunea de a nu fi putut impune, ca monarh, linia de politică externă a României. La uşa Europei bătea Primul Război Mondial, iar bătrânul continent era deja divizat de tensiunile dintre Antantă şi Tripla Alianţă a Puterilor Centrale, adică dintre Franţa-Imperiul Britanic-Rusia şi Germania-Austro-Ungaria-Italia.
Mai mult, se vehicula că legătura dintre Rusia şi România urma să fie pecetluită printr-o alianţă matrimonială care să asigure continuitatea monarhiei în cele două ţări. Astfel, mâna celei mai mari dintre fiicele Ţarului Nicolae al II-lea, Marea Ducesă Olga, ar fi fost făgăduită prinţului Carol, viitorul rege Carol al II-lea al României. Planul de înrudire făcea parte, desigur, din strategia de politică externă. Aceasta era atmosfera încărcată a acelei primăveri din anul de graţie 1914.
În faţa însemnătăţii momentului, regele Carol I şi-a asumat misiunea de a îndeplini voinţa care se contura. Deşi avea convingerea că România trebuie să facă opoziţie Rusiei, suveranul nu a abdicat de la rolul său de diplomat. A pregătit cu toată importanţa cuvenită primirea înaltului oaspete de la Răsărit, iar în ziua de 1 iunie 1914 a demonstrat că pune raţiunea de stat mai presus de credinţa proprie.
Isprăvile prinţului Carol
Istoricul George Varsami, directorul Muzeului Portului Constanţa ridicat pe locul Cuibului Reginei Elisabeta, este de părere că alianţa matrimonială dintre Carol şi Olga nu era posibilă. „Niciodată o ţară atât de mare nu s-ar fi unit la cel mai înalt nivel cu o ţară mică, cu toate că familia regală a României era puternică. Existau deja relaţii de rudenie între curţi, principesa Maria fiind verişoara primară a Ţarului Nicolae“, explică Varsami.
O ispravă a lui Carol, făcută într-o vizită în Rusia, părea să contribuie la contraargumentele căsătoriei princiare: urmaşul la tronul României şi posibilul pretendent la mâna Marii Ducese Olga se rostogolise într-un teatru, provocând scandalizarea înaltei societăţi. Aşa că Marea Ducesă Olga rămânea îngrijorată de perspectiva unui mariaj în România.
Pierre Gilliard, profesorul de limbi străine al celor cinci copii ai ţarului, nota în cartea „13 ani la curtea Rusiei“ confesiunea făcută de Olga înainte de plecarea la Constanţa: „Spuneţi-mi adevărul, domnule, de ce mergem în România? Nu mă refer la motivul oficial. Ştiu că toată lumea vorbeşte. Dar dacă eu nu vreau, nu se va întâmpla. Tata mi-a promis că nu mă va forţa, iar eu nu vreau să părăsesc Rusia. Aş fi o străină în ţara mea. Sunt rusoaică şi aşa vreau să rămân!“.
O oarecare apropiere de familia imperială a Rusiei o sugerează şi încredinţarea Tezaurului României. Când România a decis intrarea în Primul Război Mondial, la propunerea prim-ministrului de atunci, Ion I.C. Brătianu, în perioada 1916-1917, Tezaurul României a luat drumul Rusiei şi nu a fost niciodată returnat integral. Printre alte documente şi obiecte de preţ, Tezaurul conţinea aproape 94 tone de aur.
Cum fusese primită vestea cea mare a vizitei Ţarului
În ziua de 16 mai 1914, la ora 16.30 trecute fix, edilii Constanţei se întruneau într-o şedinţă extraordinară de Consiliu Local. Fusese convocată de primarul Virgil Andronescu, care avea de făcut un anunţ extrem de important celor opt consilieri. Cu morga de rigoare, primarul Andronescu ia cuvântul: „După cum cunoaşteţi, miercuri am primit o telegramă din partea domnului prim-ministru prin care am fost chemat la Bucureşti. Aici ni s-a comunicat că, faţă de hotărârea ce s-a luat, ca Majestatea sa Ţarul Rusiei să facă o vizită Majestăţii Sale Regelui, s-a fixat ca loc de întâlnire oraşul Constanţa“. Un freamăt a cuprins sala de consiliu.
Constanţa era reşedinţa de vară a familiei regale, iar regina Elisabeta era îndrăgostită iremediabil de mare. Pe digul portului, regele ridicase un pavilion în care regina îşi petrecea clipele cele mai frumoase. De aici, din Cuibul Reginei, Elisabeta privea ore în şir nemărginirea mării şi respira liniştea spartă de strigătul pescăruşilor. Aici găsea regina inspiraţie pentru poemele semnate Carmen Sylva şi de aici făcea cu mâna în zori vapoarelor care o salutau cu sunet de sirenă.
Însă de la Constanţa cea romantică – refugiu pentru turiştii cu sânge albastru – la Constanţa gazdă a unei întâlniri istorice era o distanţă uluitoare. Pe care administraţia locală a dorit să o parcurgă rapid: „Faţă cu distinsa onoare ce se face oraşului nostru cu această ocaziune, urmează ca şi oraşul să caute a face una dintre cele mai frumoase primiri distinşilor oaspeţi, pentru ca această primire să fie la înălţimea solemnităţii ce comportă, necesitează şi cheltuieli însemnate, pe lângă cheltuielile destul de însemnate ce se vor face din partea Statului“, socotea primarul Andronescu.
Virgil P. Andronescu, primar al Constanţei în timpul vizitei Ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei la Constanţa Sursa foto Biblioteca Judeţeană Constanţa
Consilierii s-au sfătuit. În bugetul oraşului nu era alocată nicio sumă pentru o asemenea cheltuială de rang înalt neprevăzută. După o scurtă deliberare, edilii Constanţei au votat până la unul: primarul era autorizat să facă tot ce era necesar pentru marele eveniment, în limitele sumei de 40.000 lei, o sumă considerabilă pentru bugetul oraşului. Consilierii au lăsat o portiţă cheltuielilor pentru primirea Majestăţilor Lor: „Rămâne ca, ulterior, Consiliul să avizeze la fondurile din care urmează a se acoperi aceste cheltuieli şi eventual şi altele de va fi nevoie“, s-a consemnat în procesul-verbal al şedinţei.
Pregătiri febrile
Primarul Andronescu a trecut la treabă. Tot oraşul a intrat în febra pregătirilor. Au început lucrările de pavoazare, de ridicare a arcurilor de triumf şi a tribunelor destinate publicului. S-au făcut comenzi speciale de aducere a decoraţiunilor florale tocmai de la Azuga şi de la Bucureşti. Grădina Palatului Regal a fost împodobită cu plante, iar instalaţiile de iluminare pe tot traseul oficial au fost suplimentate cu ghirlande şi lampioane. Cele mai importante repere din oraş au fost renovate: Liceul „Mircea cel Bătrân“, Serviciul Sanitar, gardul Gării, Bulevardul Cazinoului, străzile pe unde urma să defileze trupele din garnizoană.
La 28 mai au fost gata reparaţiile la bulevardul din faţa Cazinoului, cunoscut atunci sub numele „Principele Nicolae“. Lucrările fuseseră făcute de Serviciul Construcţiei şi Exploatării Porturilor Maritime, ca ajutor pentru organizare. Imediat, au început repetiţiile pentru defilarea militară. Pregătiri se făceau şi la Catedrală, unde urma să aibă loc o slujbă religioasă pentru înalţii oaspeţi.
„Tot oraşul intrase în efervescenţă. Primarul Virgil Andronescu a emis o ordonanţă prin care locuitorii erau rugaţi să se ridice la înălţimea ocaziei şi să demonstreze simţ civic având grijă de casele lor, pe care trebuia să le pavoazeze în semn de preţuire pentru înalţii oaspeţi. Toţi erau chemaţi să contribuie la buna organizare a evenimentului istoric, care urma să le consacre urbea drept capitală a regiunii Dobrogea“, relatează istoricul Constantin Cheramidoglu, de la Arhivele Judeţului Constanţa.
Protipendada era şi ea în febră. Fiecare voia să obţină un loc în tribunele oficiale pentru a asista la vizita Ţarului. Trei tribune au fost amenajate pentru a încăpea 9.000 de persoane. Scaunele pentru tribune au fost împrumutate de la Teatrul Elpis al comunităţii elene. S-au făcut liste de invitaţi cu notabilităţi ale oraşului, iar Primăria era asaltată de solicitări prin care se cereau locuri în tribune. Foarte insistenţi erau cei care se considerau „oameni de vază“ ai oraşului şi care doreau să ia parte la ceremonie ei şi familiile lor.
Cum s-a văzut vizita în ziarele locale
Presa locală a vremii a sorbit cu nesaţ din sărbătoarea care a transformat oraşul pentru o zi în cel mai fierbinte loc de pe harta Europei. Un editorial din preziua sosirii delegaţiei imperiale, publicat de ziarul constănţean „Expres Comercial“, menţionează: „Orice s’ar ascunde sub cutele acestei vizite, orice s’ar zice, trebuie să recunoaştem că e o mare cinste, e mândrie pentru noi când Ţarul tuturor Ruşilor cu toată Familia păşeşte pragul căsuţei noastre“.
Un alt articol din „Expres Comercial“ conţine o însufleţită descriere a oraşului care se pregătea de întâlnirea cu Ţarul Nicolae al II-lea: „Din port şi până la cel’alt capăt al oraşului s’a construit arcuri de triumf măreţe, Pavilioane de recepţie şi întreg oraşul e pavoazat cu steaguri ruseşti şi româneşti, cari arată înfrăţirea a două popoare a căror interese sunt de natură a păstra în tot d’una o strânsă şi sinceră amiciţie“.
Speranţele localnicilor în succesul întâlnirii capetelor încoronate răsăreau din entuziasmul şi râvna cu care fusese pregătit evenimentul. „Liberalul Constanţei“ consemna: „O splendidă alee leagă pavilionul Reginei de pavilionul special construit pentru primirea Suveranilor Rusiei. Aleea continuă spre oraş, ca un drum al florilor, presărat cu crisanteme şi mărgărite“.
Cel care a cercetat arhiva presei constănţene, bibliograful Ionel Alexe, de la Biblioteca Judeţeană „I. N. Roman“ Constanţa, remarcă aşteptările legate de vizita Împăratului de la Răsărit. „Acestea vizează, pe de o parte, calmarea nemulţumirilor bulgarilor faţă de pierderea pământurilor dintre Dunăre şi mare în urma războiului din 1877-1878, iar pe de alta, chiar idealul unirii tuturor românilor. Avocatul Cişmigiu scrie în «Dobrogea jună» din 15 mai: «Pentru noi, vizita reprezintă spulberarea unei credinţe înrădăcinate în mod nesăbuit în spiritul populaţiei de origine bulgară relativ la ocuparea atât a vechii Dobroge, cât şi la noile teritorii alipite, considerată de ei ca ocupare pasageră. Vizita poate să ne dea posibilitatea unei consolidări naţionale puternice». În ceea ce priveşte Marea Unire, editorialul din «Expres Comercial», ziar patronat de Nicolae G. Cantacuzino, proiectează inspirat: «Vizita dela Constanţa poate aduce aceia ce secole nu a adus, ceia ce de secole ne dorim»“, observă bibliograful Ionel Alexe.
În 1914, Constanţa era un orăşel cu 28.000 de locuitori, ale cărui hotare abia dacă depăşeau limitele geografice ale peninsulei. „Oraşul Constanţa evoluase enorm faţă de situaţia de «sărman sat turcesc de pescari» din 1878. Lucrările edilitare îi schimbaseră în bine fizionomia. Calea ferată şi podurile lui Saligny îl legau de ţară, modernizarea portului fusese încheiată cu cinci ani înainte şi cele trei linii maritime duceau grânele româneşti în Levant şi Occident. Negustorii prindeau cheag, băile de mare atrăgeau vilegiaturiştii, iar instituţiile statului se dezvoltau“, mai arată bibliograful Ionel Alexe.
„Adevărul“: „Unicul nostru port de mare are înfăţişarea unui oraş cochet“
Fotografii nemaivăzute de public au fost găsite după îndelungi cercetări de doi pasionaţi ai trecutului istoric: Gabriel-Octavian Nicolae şi Marian Moşneagu. Albumul documentar realizat de cei doi publicişti constănţeni, ofiţeri de Marină, este cea mai recentă apariţie editorială pe această temă. „Vizita Ţarului Nicolae al II-lea la Constanţa“ conţine fotografii-document rarisime pe baza cărora Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa a constituit o expoziţie pentru aniversarea centenarului, ce poate fi vizitată în această perioadă.
Prima arhivă a presei scrise consultată de autori este cea a ziarului „Adevărul“ (30 mai/1 iunie 1914), care consemna în avanpremiera întâlnirii istorice: „Măsurile care se iau la Constanţa pentru primirea familiei imperiale ruseşti denotă că România ţine să facă o primire impozantă, am putea spune fără pereche. Întreaga Constanţă e în fierbere şi în plină activitate. Oraşul a luat de pe acum un aspect de curăţenie şi festivitate nevăzută până azi. Unicul nostru port de mare are înfăţişarea unui oraş cochet şi de o curăţenie de invidiat. Pregătirile sunt grandioase. Oraşul este strălucitor de lumină şi de mişcare. Mii de lampioane atârnă pretutindeni şi fac o impresie cu totul exotică. Pretutindeni este o feerie de lumină. Oraşul are un aer de mare sărbătoare. Afluenţa este enormă. Pe străzi mişună atâta lume, încât ţi se pare uneori că te afli pe Calea Victoriei în Bucureşti, în seara de 10 Mai. Hotelurile sunt pline de lume sosită din toate părţile, în vederea marelui eveniment. Nu se mai poate găsi nici o cameră liberă. Mai toate ziarele mari străine şi-au trimis aici corespondenţii speciali“.
Autorii albumului documentar „Vizita Ţarului Nicolae al II-lea la Constanţa“ remarcă un amănunt: „Pentru venerabilul Carol I, evenimentul a însemnat şi o satisfacţie târzie. Aşteptase 16 ani pentru care Ţarul să-i întoarcă vizita pe care i-o făcuse la Sankt Petersburg în iulie 1898“. Lansat la marele eveniment nautic de la Constanţa, regata velierelor Black Sea Tall Ships 2014, albumul este dedicat în întregime vizitei ţarului. „Este singura apariţie editorială de asemenea anvergură, consacrat acestui moment istoric“, precizează Gabriel-Octavian Nicolae.
Cu Regele la masă
De la dejunul oferit la Constanţa în cinstea familiei imperiale ruse, cu prilejul vizitei de pe 1 iunie 1914, nu puteau lipsi notabilităţile cărora familia regală a României le trecea pragul. Astfel, din crema societăţii invitate să dejuneze cu familia Ţarului Nicolae al II-lea a făcut parte şi Petre Grigorescu, unul dintre printre primii colonişti ai Dobrogei, căsătorit cu mezina şefului comunităţii străine din paşalâc pe vremea stăpânirii otomane, Panu Contogeorges.
La momentul vizitei Ţarului Rusiei, Petre Grigorescu ocupa o poziţie de frunte în administraţia locală, ca ajutor de primar. De altfel, fiul lui Petre Grigorescu, Horia Grigorescu, avea să conducă vizionar urbea de la malul mării, iar realizările sale au devenit repere ale oraşului.
„În familia noastră au rămas moştenire obiecte de veselă din serviciul de porţelan din care a mâncat regele, la noi acasă. E un sentiment aparte să priveşti o mostră a rafinamentului din acele timpuri apuse“, mărturiseşte istoricul Vlad Nistor, strănepotul lui Petre Grigorescu.
Floricica Grigorescu Vătăneanu şi Sanda Budiş, descendentele familiei de primari Grigorescu din Constanţa. Pe fundal, tabloul pictat de Florica Grigorescu-Budiş, mama Sandei Budiş Foto S.I.
Mătuşile lui Vlad Nistor, Sanda Budiş – mama politologului Sandra Pralong – şi Floricica Grigorescu Vătăneanu, păstrează distincţia unei Românii care a supravieţuit tăvălugului roşu. În timpul Primului Război Mondial, familia Grigorescu a trebuit să ia drumul pribegiei, dar s-a întors la Constanţa, unde avea să scrie istorie. De fapt, familia lor, în care s-au amestecat seminţii, reprezintă spiritul Dobrogei. „Au fost mari români care au iubit enorm locul acesta şi căruia i-au dăruit toată energia lor creatoare“, spune Sanda Budiş, descendentă a familiei Grigorescu.
Pecetea războiului
Vizita familiei imperiale ruse la Constanţa, pe 1 iunie 1914, avea să fie ultima în străinătate. În trei săptămâni, arhiducele Franz Ferdinand, moştenitorului tronului austro-ungar, a fost asasinat la Sarajevo. Aceasta a fost scânteia care a detonat butoiul cu pulbere din Balcani, declanşând Primul Război Mondial. După patru ani, la 16 iulie 1918, familia imperială a Romanovilor a fost asasinată.
Când războiul a încetat, la 11 noiembrie 1918, Europa şi-a numărat trofeele şi pagubele. Pentru învinşii din Tripla Alianţă începea epoca roşie a comunismului şi a nazismului. Pentru elita învingătorilor din Antantă, în care intrase în 1916 şi România, ar fi trebuit să fie o victorie absolută. Pentru România, marele câştig a fost realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Dar istoricii sunt de părere că dacă România şi-ar fi asumat alt rol din start, cu aşezarea sa strategică dintre Austro-Ungaria şi Rusia, soarta ţării şi a lumii ar fi putut fi diferită.
Destinul tragic al ultimul ţar al Rusiei
Ţarul Nicolae al II-lea, Nikolai Alexandrovici Romanov, a fost ultimul împărat al Rusiei, fiind înlăturat de pe tron de bolşevici în 1917. A fost silit să abdice în martie 1917, după 23 ani de domnie, fiind ţinut captiv şi apoi asasinat, la ordinul lui Lenin, împreună cu toată familia, la Ekaterinburg, la 16 iulie 1918. O dată cu ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei s-a stins dinastia Romanovilor. În 2000, sacrificiul lor a fost recunoscut oficial de Biserica Ortodoxă Rusă, care a canonizat familia imperială ucisă.
Legenda Marii Ducese Anastasia
Cea mai mică dintre cele patru fiice ale Ţarului Nicolae al II-lea, Anastasia, a avut parte de controverse şi după moarte. Mai multe femei au pretins că sunt, de fapt, Marea Ducesă care ar fi supravieţuit ca prin miracol asasinatului întregii familii imperiale ruse. Cea mai cunoscută dintre ele a fost poloneza Anna Anderson, dar analizele ADN făcute după exhumarea cadavrelor Romanovilor, aruncate într-o groapă din pădurea de lângă Ekaterinburg, au revelat că nu avea nimic în comun cu familia Romanovilor. Istoricii şi notele informative ale bolşevicilor confirmă că Anastasia a fost ucisă alături de ceilalţi Romanovi. Anastasia s-a născut la 18 iunie 1901, fiind personajul pe seama căruia s-au ţesut legende şi poveşti care au ajuns pe marele ecran.
Muzeu, în loc de Cuibul Reginei
Locul preferat din Constanţa al suveranei Elisabeta, Cuibul Reginei, nu mai există decât în fotografii. Pavilionul construit de inginerul Anghel Saligny a ars într-un incendiu în 1927, la 11 ani după moartea reginei. A fost refăcut un an mai târziu de regina Maria, dar comuniştii i-au dat altă întrebuinţare: de magazie. Obiectele preţioase au fost distruse sau furate, iar din Cuib n-a mai rămas nimic. La mijlocul anilor ’90, administraţia portuară a construit în loc Muzeul Portului Constanţa, ai cărui pereţi sunt tapetaţi, printre altele, cu portrete şi imagini ale familiei regale a României.
Expoziţie româno-rusă la 100 de ani
Fotografii-document ale vizitei istorice, aduse din arhivele ruseşti de stat, pot fi admirate în această lună la Muzeul de Artă Constanţa şi la Muzeul de Istorie Naţională din Bucureşti. Expoziţia „Consonanţe istorice ruso-române: Centenarul vizitei împăratului Nicolae al II-lea la Constanţa (1/14 iunie 1914)“ este realizată de Muzeul de Istorie Naţională a României, în parteneriat cu Rosotrudnicestvo – Agenţia Federală pentru Afaceri cu Comunitatea Statelor Independente.
„Printr-un efort minim de imaginaţie istorică putem să ne închipuim, fie şi pentru o clipă, ce ar fi însemnat pentru istoria ulterioară a Rusiei şi României, ca şi pentru cea a dinastiilor Romanov şi Hohenzollern-Siegmaringen, realizarea căsătoriei lui Carol cu Olga. Vizita de o zi, la Constanţa, a familiei imperiale ruse nu ar fi fost doar ultima călătorie în străinătate a acesteia, în pragul primei mari catastrofe mondiale a secolului al XX-lea, ci şi un eveniment politic major, care ar fi putut schimba soarta lumii“, este de părere dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorul general al Muzeului Naţional de Istorie a României.
Ca premieră absolută, expoziţia oferă prezentarea Ordinului Sfântului Andrei cel Întâi Chemat, aflat în depozitele Muzeului Naţional de Istorie a României, ce a fost conferit Ţarului Nicolae al II-lea de către regele Carol I, precum şi medalii emise în anul 1914 cu ocazia vizitei împăratului Rusiei la Constanţa.
Ilustraţia a fost pusă la dispoziţia ziarului „Adevărul“, pentru realizarea acestui amplu documentar, de Natalia Muzhennikova – secretar I al Ambasadei Federale a Rusiei şi coordonatorul din partea rusă al proiectului.
Proclamaţie către cetăţenii Constanţei
La 4 iunie 1914, Consiliul local de la Constanţa se reunea în şedinţă, pentru a trage concluziile înaltei vizite. „Oraşul Constanţa de acum încolo reintră ca şi în timpurile îndepărtate în făgaşul istoric rămânând pentru viitorime ca un punct de istorie strategic, pentru care nu putem să fim decât mândri. Prin actul petrecut la 1 iunie se consfinţeşte că oraşul nostru Constanţa este şi trebuie să rămână capitala nediscutată a întregii provincii“, declara primarul Virgil Andronescu.
Cronicarii de la malul mării sunt plini de patriotism local. Publicistul Petru Vulcan lasă posterităţii o „Cronică pentru mai târziu“, în revista „România Mare“. „Noi băştinaşii am simţit întreaga gamă a tuturor fiorurilor vizitei Ţarului la Constanţa, noi am văzut întreaga transformare a liniştitului nostru oraş, din Constanţa obişnuită, unde poţi respira un aer împrospătat de mare, într’o capitală cochetă, înveşmântată conform celui din urmă jurnal al modei, împestriţată de lume care, în mare parte, nu mai văzuse marea şi într’un moment dat Constanţa s’a văzut silită să hrănească peste o sută de mii de oameni“.
Drept mulţumire, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu a trimis o telegramă care a devenit proclamaţie către cetăţenii oraşului: „Vă rog să transmiteţi locuitorilor Constănţeni, şi în special tuturor reprezentanţilor administraţiei, mulţumirile M.C. Regelui, pentru primirea ce au făcut auguştilor săi oaspeţi M.M.L.L. Imperiale, Împăratul şi Împărăteasa tuturor Ruşilor“.
Dobrogea, copil pierdut şi regăsit al ţării-mamă, fusese aşezată pe harta diplomaţiei europene şi mondiale.
Vă mai recomandăm
Daţi un leu nou pentru CaziNou! A fost deschisă campania de susţinere a Cazinoului din Constanţa
Cazinoul din Constanţa se redeschide la vară. Proiectul experimental CaziNou, 10 zile de fascinaţie
Se încarcă comentariile...
