Cimitire evreieşti desfiinţate de Ion Antonescu: cadavrele au fost aruncate în gropi comune, iar cu pietrele funerare s-au pavat străzi

Cimitire evreieşti desfiinţate de Ion Antonescu: cadavrele au fost aruncate în gropi comune, iar cu pietrele funerare s-au pavat străzi

Piatră funerară din cimitirul evreiesc din Tulcea FOTO Mariana Iancu

Pe lângă atrocităţile pe care le-au suportat evreii în timpul Holocaustului, mareşalul Ion Antonescu nu a lăsat nici morţii în pace. Cimitirele din Bucureşti şi Iaşi au fost desfiinţate, oasele şi cadavrele au fost aruncate într-o groapă comună, iar cu pietrele de pe morminte s-au pavat străzi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cimitirul evreiesc din Bucureşti era situat pe strada Sevastopol, nr. 13 – 17. Înfiinţat în anul 1864, aici îşi dormeau somnul de veci 1.920 de evrei, printre care şi mulţi rabini, conform informaţiilor oferite de revista „Realitatea evreiască“. În anul 1942, autorităţile antonesciene au dispus desfiinţarea cimitirului şi deshumarea tuturor osemintelor, reînhumarea lor fiind făcută în alte cimitire din apropiere.
 
Motivul pentru care Ion Antonescu a dat ordin de desfiinţare a cimitirului era acela că locurile de veci erau aproape de sediul Guvernului din acea perioadă şi în drumurile sale nu dorea să vadă pietre funerare ale evreilor. 
 
Morţii care nu au putut fi identificaţi au fost aruncaţi într-o groapă comună, aşa cum ne povesteşte Paul Schwartz, de 77 de ani, (foto) preşedintele comunităţii evreieşti din Bucureşti.
„Cei care au fost obligaţi să dezgroape morţii au fost tinerii evrei, trimişi la muncă forţată.
 
Unul dintre ei era şi unchiul meu din partea mamei, Otto Tiroler, care la acea vreme era student la Medicină, în anul 2 sau 3. Oamenii săpau după cadavre aproape cu mâinile goale. Aveau doar o sapă. Vă daţi seama ce simţeau. Unele cadavre nu erau descompuse complet.
 
Îmi aduc aminte că eram copil, dar unchiul meu ne povestea cât de greu i-a fost să dezgroape morţii din cimitir“, spune Paul Schwartz. 
 
După ce a fost obligat să sape în cimitir, tânărul Otto a renunţat la Medicină. „Nu a mai putut să vadă cadavre în viaţa lui şi îmi amintesc că a devenit fochist şi aşa era şi când a ieşit la pensie“, povesteşte evreul. Mai mult decât atât, când a îmbătrânit şi a simţit că îi vine sfârşitul a cerut ca trupul său să fie incinerat, dorinţă care i-a fost împlinită. 
 
Pietre funerare din Iaşi folosite a pavarea străzilor
 
Cartierul construit deasupra celui mai vechi cimitir evreiesc din România: cu pietrele de mormânt s-au pavat străzile
 
Placă montată de Primărie în dreptul fostului cimitir evreiesc din Iaşi, cel mai vechi din ţara noastră FOTO Ionuţ Benea
 
Aceeaşi soartă a avut-o şi cimitirul evreiesc, care se întindea pe 7,2 ha în cartierul Tătăraşi din Iaşi, cel mai vechi loc de veci al evreilor din România, înfiinţat în secolul a XV- lea. Abraham Ghiltman, de 83 de ani, (foto) actualul preşedinte al comunităţii evreilor din Iaşi, ne spune că în el erau pietre funerare de pe vremea lui Ştefan cel Mare. „Cimitirul era plin. În anul 1870 nu mai era loc să îngropi un mort. Până în 1872, când s-a înfiinţat un cimitir nou în Păcurari, morţii au fost îngropaţi la locul de veci din Podul Iloaiei, un oraş situat în afara Iaşiului“.
 
Cimitirul care avea gard împrejmuitor a fost desfiinţat la ordinele lui Ion Antonescu, care dorea să construiască pe acest teren locuinţe pentru populaţia care locuia într-o zonă care se surpa. 
 
Cum ordinele nu se comentau, brigada de tineri evrei a fost trimisă să demoleze gardul şi să ia pietrele funerare. Cum erau foarte multe morminte nu s-a pus în discuţie exhumarea morţilor şi mutarea lor într-un alt loc de veci, ci s-a decis ca aceştia să rămână la locul lor. 
„La munca forţată de demolare a cimitirului a participat şi Pincu Kaiserman, fost preşedinte al comunităţii evreieşti din Iaşi, care a murit în 2013. Am aflat că bucăţi din pietre funerare au fost folosite la pavarea drumurilor“, dezvăluie Abraham Ghiltman. 
 
Ideea lui Antonescu nu a fost primită bine de localnici, astfel că oamenii au refuzat să-şi ridice case peste mormintele evreilor şi astfel că zona a rămas parc.  
 
În perioada comunistă de avânt muncitoresc, la marginea parcului au fost ridicate câteva blocuri şi Abraham Ghiltman povesteşte că inginerii i-au spus că, atunci când s-au săpat fundaţiile, au dat de oseminte. „Chiar eu am dat de câteva oase omeneşti în timp ce mă plimbam într-o zi în parc“, povesteşte el.   
 
 
În amintirea evreilor îngropaţi aici, anul trecut, Primăria Iaşi a montat o placă comemorativă prin care se recunoaşte trecutul celui mai vechi cimitir evreiesc din ţara noastră.
 

Vă mai recomandăm:

Singurul om scăpat din naufragiul în care au pierit 800 de evrei: „Nimeni n-a venit să vadă dacă sunt supravieţuitori“

Drama unui evreu care a supravieţuit în trenul morţii: „Cadavrele erau stivuite ca lemnele. Stăteam pe ele ca pe scaune“

FOTO Imagini atroce ale pogromului din 1941. Cel mai mare masacru împotriva evreilor din istoria României, în fotografii de arhivă desecretizate

„Care sunt jidani, la o parte. Descălţaţi-vă! Românii au stat în faţa trupurilor noastre, să ne apere“! Amintirile evreului care a trăit, la 13 ani, Holocaustul

Deţinutul 108767 sau viaţa ca un iad din lagărul Auschwitz-Birkenau a unui evreu plecat din România: „Aici eşti un zero. Ai ucis? Nu! Ei te socotesc un jidan murdar“

Cum a scăpat un evreu şi părinţii săi ca printr-o minune de lagărul de exterminare. Viaţa lui Dan Bacalu, trăită între teroare şi lipsuri

FOTO Mărturii din infern. Viaţa lui Sady Herşcovici, dat afară de la şcoală pentru că era evreu, apoi trimis în lagăr şi la construirea CanaluluiSupravieţuitorii pogromului din 1941 revin la Iaşi

Legiştii au stabilit câţi evrei au fost descoperiţi în groapa comună de lângă Iaşi. Aproape jumătate dintre ei erau copii!

Victimele pogromului din 1941, înhumate cu rabini (FOTO şi VIDEO)

 
  
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: