Agentele lui Mihail Moruzov: cine sunt femeile pe care marele spion român le trimitea peste graniţă pentru a culege informaţii
0
Mihail Moruzov a condus primul serviciu de spionaj din România, SSI, înfiinţat în 1925. Deşi perioada interbelică era dominată de bărbaţi – fie din umbră, fie în lumina reflectoarelor –, şeful spionajului românesc s-a folosit şi de serviciile unor femei, printre care s-a aflat chiar şi propria nepoată.
Mihail Moruzov, creatorul Serviciului Secret de Informaţii al Armatei (SSI), s-a folosit în întreaga sa carieră şi de inteligenţa femeilor, pe care le trimitea peste graniţă pentru a afla diverse informaţii sensibile. Frontul spionajului românesc era susţinut, în punctele fierbinţi din Ungaria, din Franţa şi prin canalele întortocheate din Delta Dunării, de numeroase agente. Inclusiv nepoata sa, cu care a avut o relaţie amoroasă, a fost folosită în astfel de misiuni speciale.
Istoricul Cristian Troncotă, care a publicat două volume despre personalitatea lui Moruzov, spune că, aşa cum se întâmplă de obicei, Mihail Moruzov nu a lăsat nimic scris despre persoanele de sex feminin pe care le-a folosit în munca sa. În schimb, istoricii şi analiştii au refăcut povestea pe baza mărturiilor. „Dacă nu reuşesc documentele să facă lumină, poţi să intuieşti adevărul doar dacă ştii conjunctura şi dacă te încadrezi în epocă şi, ştiind cum lucra Moruzov, afli ce agenţi folosea, inclusiv de sex feminin. Le folosea şi pentru schimb de informaţii, dar mai ales pe post de curieri“, spune Troncotă.
Trei sinteze valoroase
Istoricul arată că Gheorghe Cristescu, fratele lui Eugen Cristescu, cel care a fost şeful Serviciului Special de Informaţii în perioada 12 noiembrie 1940-1 martie 1945, a povestit în memoriile sale despre agenţii – „inclusiv de sex feminin“ – pe care îi folosea Moruzov. Marelui criminolog Gheorghe Cristescu, unul dintre cei mai valoroşi specialişti ai serviciilor secrete româneşti din perioada interbelică şi din Al Doilea Război Mondial, specializat la Scotland Yard în Londra, i s-a înscenat un proces în care era acuzat de participare, în iunie 1940, la masacrele de la Iaşi. În timp ce se afla după gratii, a scris un raport de peste 100 de pagini în care a dezvăluit o serie de aspecte interesante despre istoria SSI.
„Autorul a trei sinteze valoroase, elaborate în detenţie, despre activităţile desfăşurate de Serviciul Secret condus de Mihail Moruzov în perioada 1924- septembrie 1940 şi de Serviciul Special de Informaţii condus de Eugen Cristescu, fratele său mai mare, între 15 noiembrie 1940 şi 23 august 1944, el vorbeşte despre faptul că Moruzov avea foarte -mulţi agenţi, inclusiv de sex feminin. Spune, la un moment dat, că a trimis-o chiar pe nepoata lui într-o misiune specială la Paris. În alt pasaj dezvăluie că a avut chiar relaţii amoroase cu această femeie, care era nepoata lui“, spune Cristian Troncotă.
O altă mare personalitate a României, Traian Borcescu, care fusese şeful Secţiei a II-a Contrainformaţii din cadrul Serviciului Special de Informaţii, a dezvăluit faptul că Mihail Moruzov avea agenţi secreţi de sex feminin.
Nepoata Ştefania
Cea mai vestită spioană a lui Moruzov a fost Ştefania, nepoata sa, pe care a folosit-o în misiuni speciale la Paris, pentru culegerea de informaţii. Drept recompensă, şeful SSI i-a construit o casă vizavi de şcoala din sat satul Zebil, unde era învăţătoare, deşi avea doar patru clase primare. În perioada comunistă, construcţia cochetă a devenit sediu de CAP, iar acum adăposteşte o asociaţie agricolă. În localitatea sa natală, Zebil (aflată la 30 de kilometri de Tulcea), Moruzov a ridicat în total cinci construcţii somptuoase, printre care şi şcoala – singura dintre ele care şi-a păstrat destinaţia.
Despre Ştefania, care a avut o soartă crudă, murind în timpul cutremurului din 1977, în blocul de la Scala din Bucureşti, şi implicarea ei în spionajul românesc au lăsat informaţii mai mulţi oameni de seamă ai epocii. Colonelul Gheorghe Petrescu, care a fost ataşat militar la Roma, a povestit că l-a întâlnit pe Mihail Moruzov la Grand Hotel din Paris, împreună cu nepoata sa.
„Aici găsesc pe Moruzov la Grand Hotel, nu singur, aşa cum era cu două zile mai înainte, când l-am condus de la Veneţia la Milano, ci cu o doamnă pe care mi-o prezentase la Bucureşti, cu o ocazie, ca o nepoată a sa... În cele două zile cât am stat la Paris, am avut posibilitatea să observ starea de spirit a lui Moruzov şi să constat că era cu totul alt om decât acela pe care îl cunoscusem. Acest om, care nu a avut niciodată nicio atenţie sau slăbiciune faţă de vreo femeie, care dispreţuia femeia, în sensul că o considera un impediment în viaţa şi activitatea unui om, acest om care spunea că nu cunoscuse niciodată ce este sentimentul de afecţiune pentru o femeie, era obsedat de data aceasta numai de însoţitoarea sa de acum. Imposibil să se concentreze asupra unei chestiuni serioase, distrat şi indiferent la chestiuni importante, aproape evita să vorbească de ele şi parcă nici nu-l interesau“, spunea Petrescu.
Curier de mesaje ultrasecrete
Un portret al spioanei şi nepoatei Ştefania face şi Al. Săndulescu, în „Amanta lui Moruzov“: „Fănica se numea, era -înaltă, mlădie, blondă, cu ochii albaştri ai lipovencelor, plină de nuri. Pe atunci, probabil, că nu avea mai mult de 24-25 de ani. Figura pe care mi-o descria părintele şi pe care apoi am văzut-o şi într-o fotografie mi-a amintit instantaneu de o colegă a mea de facultate, la fel de frumoasă, tulceanca Domniţa Moruzov, provenind, fireşte, cum aveam să aflu, din aceeaşi familie“. Săndulescu adaugă că lui Moruzov i-a plăcut foarte mult nepoata şi, fără să dea vreo importanţă faptului că era căsătorită, ba chiar rudă de sânge, a luat-o cu el la Bucureşti.
„Am putea spune că a răpit-o. Bietul bărbatu-său, rămas şi cu un copil, a încercat să o readucă acasă, dar a fost imposibil. A trebuit să divorţeze, proces foarte lung, în care, pare-se, a intervenit şi Regele ca să-i scoată basma curată pe cei doi amanţi. Mutată la Bucureşti, Fănica, incultă şi cam prostuţă, a început să ducă o viaţă de «grande dame». Unchiul Mişa n-o copleşea numai cu cele mai scumpe toalete şi bijuterii, dar îi angajează profesori de istorie, de limbi străine, de învăţare a manierelor elegante. O trimite apoi să se plimbe în străinătate, vede mai toată Europa. De la un timp, îi pune în poşetă câte un plic «inofensiv», pe care urma să-l înmâneze unei anumite persoane, care, la rândul ei, îi da răspunsul într-un alt plic, aruncat de femeie cu nonşalanţă în aceeaşi poşetă. Fănica făcea spionaj, fără să ştie, mă rog, era un curier care ducea şi aducea mesaje ultrasecrete de la Paris, Londra, Berlin sau Cairo“.
Misterioasa 533
Conform unei documentări realizate de Serviciul Român de Informaţii, în 1939, SSI-ul condus de Mihail Moruzov primea informaţia că spionajul militar maghiar intenţionează să organizeze în România o reţea de comunicaţii prin telegrafie fără fir. Profitând de oportunitate, Moruzov a infiltrat în serviciul de spionaj militar maghiar un agent care a adus în România, la sfârşitul misiunii, un aparat de radio-emisie pe unde scurte. Dispozitivul-minune urma să furnizeze Marelui Stat Major al Armatei Române legătura directă cu omologul maghiar, fără ca ungurii să ştie. Deşi documentele de arhivă nu fac referire la numele real al Agentului 533, există indicii că în spatele acestui indicativ s-ar afla o frumoasă tânără, arătau cei de la SRI.
Problema Ardealului a revenit
Cristian Troncotă spune că în cazul Ungaria, Moruzov este posibil să fi folosit o femeie, dar doar pentru curierat, neputând fi vorba de o infiltrare în armata ungară ca spion. „Moruzov a avut oameni infiltraţi chiar în unităţi militare, în două comandamente, şi a reuşit să destructureze cea mai vastă reţea de spionaj împotriva României, care era organizată de serviciile secrete maghiare şi care avea susţinerea din România atât a Bisericii Catolice, cât şi a celei Protestante“, spune cercetătorul.
Într-un document de arhivă se arăta: „În ceea ce priveşte ţara noastră, este de remarcat o profundă îngrijorare în sânul maselor româneşti de la frontiera de vest, mai cu seamă că minoritatea maghiară din România a fost asigurată de Budapesta că în curând va fi pusă pe plan internaţional problema Ardealului, care va fi alipit Ungariei. În adevăr, întreaga opinie publică din Ungaria şi chiar unele cercuri conducătoare nu ezită să afirme că, de îndată ce se va termina ocuparea teritoriilor cedate prin acordul de la Viena, întregul efort diplomatic al Ungariei va fi îndreptat împotriva României, în scopul retrocedării Ardealului.
De asemenea, s-a acreditat părerea că «lupta pentru recucerirea Ardealului, fie pe cale diplomatică, fie în extremis» – pe calea armelor –, va fi cu mult mai uşoară decât aceea dată împotriva Cehoslovaciei (n.r. – Cehoslovacia a fost obligată să cedeze Ungariei partea de sud a Slovaciei cu un teritoriu de 12.400 kmp şi o populaţie de 1.100.000 de oameni). Şi aceasta pentru că în România «elementul etnic maghiar este mult mai numeros, locuieşte în mase compacte în unele judeţe şi este mult mai nemulţumit din cauza regimului de opresiune exercitat de către autorităţile româneşti». Mai multe persoane venite din străinătate şi care au trecut prin Budapesta afirmau că ungurii – în toate manifestaţiile lor – prin presă, broşuri, expuneri de hărţi, fac cunoscute revendicările lor asupra celor patru judeţe româneşti de la graniţă, ce urmează să li se atribuie fără condiţii, şi asupra altor trei, a căror soartă trebuie să o hotărască plebiscitul. Se pretinde, de asemenea, autonomia politică şi administrativă în acele regiuni din Ardeal, care sunt locurile de mase compacte de unguri. Numeroase hărţi, concretizând toate aceste revendicări, sunt expuse nu numai în Ungaria, ci şi în numeroase vitrine ale marilor librării vieneze“.
Femeile din viaţa publică a lui Moruzov
Mihail Moruzov s-a căsătorit în două rânduri. Cu prima soţie, Maria Anton Văraru, a avut o fiică, pe Aurora-Florina, care trăieşte în Bucureşti şi are 94 de ani. Cât a trăit tatăl său, Aurora nu a ştiut că Mihail Moruzov este, de fapt, părintele ei, deşi s-au întâlnit de mai multe ori. Marele spion a divorţat de Maria Anton Văraru în anul 1932, după ce femeia a rămas paralizată în urma unui accident de trăsură. Ulterior, Mihail Moruzov s-a căsătorit cu Teodora Săndulescu, o profesoară din Silistra, cu care a avut doar o căsnicie de protocol şi de care a divorţat şase ani mai târziu, în 1938.
Agenţi plătiţi cu bani din contrabanda cu sturioni
Creatorul primului serviciu secret din România avea în Bucureşti nu mai puţin de şase case conspirative, unde se întâlnea cu ofiţerii săi – cu agentura din Tulcea şi Constanţa, în alte imobile. Cabinetul său oficial, din strada Saita, era dotat cu instalaţii tehnice speciale: aparate de înregistrare fonică pe discuri şi fir electromagnetic, microfoane, detectoare speciale, oglinzi transparente, prin care poţi observa o persoană, fără ca aceasta să te vadă, periscoape pentru o observare indirectă, celule fotoelectrice şi detectoare. Unele se manipulau direct de la biroul său, altele de către un operator dintr-o cameră alăturată. Mai avea şi un automobil Mercedes-Benz, foarte puternic, în care pusese o instalaţie de imprimat pe discuri convorbirile dintre ocupanţi. Maşina mai dispunea şi de un post radio de emisie-recepţie, care îi permitea să ţină permanent legătura cu sediul. Agenţii şi-i plătea cu bani din contrabanda de sturioni din Delta Dunării.
Documente distruse în bombardamente
Mihail Moruzov a condus SSI din 1924 până la începutul lunii septembrie 1940, când a fost arestat şi ucis de legionari, în închisoarea de la Jilava. Mare parte din activitatea lui şi a celorlalţi agenţi SSI rămâne un mister şi din cauza faptului că o perioadă lungă de timp, din 1924 până în 1928, nu este acoperită documentar, aşa cum precizează Cristian Troncotă.
„Am putut studia intervalul 1917-1919, când Mihail Moruzov a activat ca şef al echipei de Siguranţă din Delta Dunării, în timpul Războiului de Întregire, şi apoi perioada 1934-1940, până la arestarea şefului Serviciului Secret. Perioada 1924-1928 nu este acoperită documentar, întrucât, aşa cum rezultă dintr-un proces verbal păstrat în Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, documentele Serviciului Secret şi ale Secţiei a II-a din Marele Stat Major, elaborate în acea perioadă, au fost distruse în totalitate în timpul bombardamentelor de la sfârşitul lunii august 1944.
De asemenea, nu am găsit până acum explicaţia lipsei de documente ale Serviciului Secret pentru perioada 1929-1933. Excepţie face «Memoriul» întocmit de Mihail Moruzov la 9 martie 1930, referitor la situaţia din Basarabia, document olograf, scris cu cerneală neagră, găsit cu totul întâmplător în biblioteca Arhivei Serviciului Român de Informaţii“.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
