Africanul şcolit în România care candidează la şefia Madagascarului: „Mi-e dor de cântecele Mariei Ciobanu şi mi-e dor de dumneavoastră, de români“

Africanul şcolit în România care candidează la şefia Madagascarului: „Mi-e dor de cântecele Mariei Ciobanu şi mi-e dor de dumneavoastră, de români“

Richard Razafy Rakotofiringa

Richard Razafy Rakotofiringa, un african din Madagascar care a urmat în tinereţe cursurile Şcolii Militare de Aviaţie de la Boboc, plănuieşte să obţină cea mai înaltă funcţie în statul natal şi vorbeşte la superlativ despre România.

Ştiri pe aceeaşi temă

Richard Razafy Rakotofiringa (60 de ani) a rămas cu sufletul alături de România, după ce în anii '80 a avut şansa să înveţe la o unitate de elită  – Şcoala Militară de Aviaţie Aurel Vlaicu de la Boboc din Buzău. 
 
Dorinţa de a zbura era visul său din copilărie. Provine dintr-o familie numeroasă, cu încă şapte fraţi. După ce a absolvit liceul, a urmat cursurile unei facultăţi de matematică-fizică la universitatea din Antananarivo, capitala Madagascarului. 
 
Visul său din copilărie a devenit realitate după ce Nicolae Ceauşescu a deschis graniţa tinerilor africani care doreau să înveţe în România. Unul dintre ei a fost şi Richard Razafy. „Acomodarea nu a fost grea, pentru că eram deja obişnuiţi cu cultura şi civilizaţia franceză“, spune el. Madagascarul a fost, în trecut, colonie franceză, aceştia lăsând-şi amprenta culturală asupra insulei.
 
„Şcoala de aviaţie m-a făcut om“
 
După un an pregătitor în care a învăţat limba română, pe care l-a făcut la Institutul de la Piteşti, a devenit elev la Şcoala de aviaţie de la Boboc, pe care a urmat-o în perioada 1979 – 1983. 


Richard Razafy Rakotofiringa, în tinereţe, la şcoala de aviaţie din România FOTO Arhivă personală
 
Recunoaşte că nu a fost uşor. „Aici m-am făcut om. Această şcoală nu este uşoară şi nici pentru toată lumea. De aceea sunt eu mândru, dar şi mulţumit pentru că am avut prilejul să termin şcoala dumneavoastră, care are referinţe bune în lume, atât în ceea ce priveşte tehnica aviaţiei, cunoştinţele militare, dar care te ajută să devii om, să fii pregătit, de ce nu, şi pentru a conduce o ţară“, spune el mândru.
 
Micul african, care avea o înălţime de doar 1,60 metri, cu ten şi ochi măslinii, şi cu ciuf mare, a fost o adevărată apariţie printre colegii săi. Dar Richard, poreclit „Rică Balaur“ a reuşit să se facă iubit cu inteligenţa, bunătatea şi seninătatea sa. Şi acum, după patru decenii, păstrează legătura pe Facebook şi deapănă împreună amintiri. „Dumneavoastră, românii, mi-aţi mers la inimă, pentru că nu vă uitaţi la noi cu privire de colonizatori. Sunteţi, într-adevăr, oameni buni, iar eu pe Facebook nu am decât prieteni români. Avem un grup pe Facebook, numit «Boboc 1983». Este vorba de o prietenie care nu cunoaşte nici graniţă de spaţiu, nici de timp“, spune el. 
 
Lector universitar şi consultant pentru Guvern 
 
După terminarea şcolii, pe care a absolvit-o în anul 1983, s-a întors în ţara natală, ros de dor. În Madagascar, a putut să îşi folosească cunoştinţele dobândite şa şcoala de aviaţie, zburând cu mai multe tipuri de avioane, printre care Piper Aztec 23, Douglas DC3, Boeing 737, Boeing 747, Yak 40. 
 
După ce vârsta nu i-a mai permis să zboare, a decis că trebuie să-şi urmeze al doilea vis din copilărie: acela de a fi conducător. Bazele, spune el, le-a primit la şcoala de aviaţie. „Simt o mare tristeţe când îmi dau seama cât de greu se trăieşte la noi şi nu ca în România, de exemplu. Vreau să fac ceva şi la şcoala din România am învăţat cum se conduce un avion şi o ţară. Şi m-am decis că trebuie să încerc“, mărturiseşte el.
 


Richard Razafy Rakotofiringa, în tinereţe, la şcoala de aviaţie din România FOTO Arhivă personală
 
Alegerile pentru funcţia de preşedinte vor avea loc, cel mai probabil, între 25 august şi 25 septembrie. Cât de curând, Guvernul din Madagascar va trebui să hotărască parlamentarii, să aprobe noua lege electorală şi să decidă dacă va avea loc un referendum pentru schimbarea Constituţiei. Spune că are multe de schimbat în Madagascar, o ţară frumoasă, bogată, dar care a avut conducători care nu au ştiut sau nu au vrut să facă ceva pentru ca oamenii să o ducă mai bine. În prezent, Richard Razafy Rakotofiringa este profesor-lector la Facultatea de Drept, Economie şi Sociologie din cadrul Universităţii din Antananarivo, dar şi consultant la minister şi întreprinderi pe probleme de marketing, management şi finanţe.
Salcâmi în floare şi folclorul românesc, amintiri din România  
 
A rămas cu amintiri de neuitat din România. „Aveţi o ţară frumoasă şi mi-e dor de acest pământ. Mi-e dor de primăverile de la ţară, când miroase a floare de salcâm, îmi aduc aminte de folclorul românesc, cel mai bun din lume, care te face să plângi atunci când auzi muzica de dor sufletesc care te atinge direct la inimă. Nu ai cum să nu plângi, ca un copil. Mi-e dor de cântecele Mariei Ciobanu, pe care le ascultam fericit. Mi-e dor de dumneavoastră, de români“, ne transmite el de departe. 
 
Îşi aminteşte cum aici a descoperit mâncarea românească tradiţională. I-au plăcut sarmalele, ciorba cu găluşti, fasolea cu ceapă. În privinţa băuturii nu are niciun regret. „E prea tare băutura românească, iar eu, ca pilot, nu am mers pe acest drum“. 
 
O parte din sufletul său l-a lăsat aici, pe meleagurile unde a cunoscut prima iubire, dar, recunoaşte el, nu prea avea succes, din cauza staturii sale, dar şi a timidităţii, pe pista de zbor, sau în satele unde a cunoscut anotimpul primăvara. Nu a mai revenit din anul 1983 în România, dar promite solemn că se va întoarce în calitate de preşedinte al Madagascarului, fiind convins că va câştiga alegerile la care se va înscrie ca independent. În greaua luptă îi vor fi aproape familia: o fată şi trei băieţi, şi prietenii din România şi de pe insulă.

 

citeste totul despre: