Cea mai mare operaţiune de „curăţenie” din istoria serviciilor de spionaj: Europa a expulzat 400 de „diplomaţi” ruşi
0
Războiul din Ucraina a determinat capitalele europene să expulzeze circa 400 de funcţionari ai ambasadelor ruse, bănuiţi de spionaj, cea mai mare operaţiune de acest gen din istoria serviciilor secrete. Până vineri, dintre toate statele membre UE, doar Malta, Cipru şi Ungaria nu au expulzat niciun diplomat rus.
Valul fără precedent de expulzări ale diplomaţilor ruşi - circa 400 de funcţionari - din capitalele europene nu este doar o decizie simbolică venită ca răspuns la crimele de război de care Rusia este acuzată în Ucraina, scrie The Guardian. Operaţiunea face parte dintr-o luptă de lungă durată a Europei pentru a separa diplomaţia de spionaj, în contextul în care Vestul a fost criticat pentru ignorarea activităţilor clandestine ale Rusiei.
Fostul şef al serviciilor de informaţii britanice MI6, Sir John Sawers, a spus anul trecut că Occidentul ar intercepta doar 10% din spionajul rusesc. Exodul unui număr mare de diplomaţi acuzaţi că spionează pentru Rusia – care este probabil cea mai mare operaţiune de acest tip din istoria spionajului, conform fostului diplomat francez François Heisbourg - ridică multe întrebări în legătură cu toleranţa excensivă faţă de „diplomaţii” ruşi care lucrau în Europa.
Ungaria nu a expluzat niciun diplomat rus
Până vineri, dintre toate statele membre UE, doar Malta, Cipru şi Ungaria nu expulzaseră niciun diplomat rus.
Heisbourg a insistat că există o diferenţă clară între un diplomat adevărat şi un spion, iar persoanele care au fost expulzate din Europa nu au fost alese la întâmplare, ci pe baza dovezilor care arată că ruşii au încălcat Convenţia de la Viena, care guvernează diplomaţia legitimă. În plus, Rusia a încălcat normele în privinţa dezinformării de pe reţelele sociale.
„Dacă stai pe Twitter şi trimiţi mesaje prin care insulţi guvernul ţării gazdă, dacă iei exemplu de la diplomaţia agresivă a Chinei, te îndrepţi spre „câştigarea” statului de persona non grata”, a explicat Heisbourg, potrivit căruia expulzările eficiente sunt o formă de artă.
„Evident că este mai uşor să monitorizezi spionul pe care îl cunoşti decât pe cel pe care nu îl cunoşti. Odată ce ştii că există, ei devin resurse utile de contraspionaj. Dacă nu ştii cine sunt, atunci ai o problemă”.
În timpul aşa-numitei afaceri Farewell din anii '80, dezertorul din KGB Vladimir Vetrov a oferit 4.000 de documente secrete serviciilor de informaţii din Franţa (DST), expunând astfel operaţiunile Rusiei prin care fura tehnologie din Occident. Vetrov a pus la dispoziţia francezilor o listă cu 250 de ofiţeri KGB care lucrau în diverse ambasade din întreaga lume.
Doar după ce Rusia l-a arestat pe Vetrov la Moscova, Franţa a expulzat 40 de diplomaţi, doi jurnalişti şi cinci funcţionari comerciali. Heisbourg a jucat un rol în gestionarea cazului şi şi-a amintit: „Chiar şi atunci, a fost util să păstrăm nişte nume secrete, aşa că am făcut o listă principală şi una secundară pentru a avea o rezervă în cazul în care ruşii aveau de gând să ia măsuri asemănătoare. Le-am arătat ruşilor că dacă se vor răzbuna, îi vom lovi din nou şi mult mai rău.” Chiar din anii '80, Heisbourg a spus că nu avea dubii că numărul de spioni care lucrau în cadrul misiunilor diplomatice ale ruşilor era mult mai mare decât în cazul celor mai multe state.
290 de diplomaţi ruşi continuă să lucreze în Austria
Ridică semne de întrebare, de exemplu, faptul că 290 de diplomaţi ruşi vor continua să lucreze în Austria, ţară neutră, chiar şi după ce Ministerul de Externe a expulzat patru diplomaţi după mai multe zile de ezitare. În comparaţie, Austria are doar 30 de diplomaţi la Moscova. Este adevărat totuşi că ţările mai mari au ambasade mai mari, un exemplu foarte bun fiind ambasada SUA de la Bagdad, care în 2012 avea 16.000 de angajaţi şi contractori, potrivit The New York Times. În plus, unii dintre diplomaţii ruşi de la Viena sunt ataşaţi instituţiilor ONU care îşi au sediul în Austria. Cu toate acestea, diferenţa între aceste efective de diplomaţi, potenţiali spioni, este în cel mai bun caz, surprinzătoare.
La rândul ei, Polonia ar putea să se întrebe de ce a oferit statut diplomatic unui număr atât de mare de ruşi, după ce pe 23 martie au expulzat 45 de diplomaţi. Purtătorul de cuvânt al ministrului pentru coodonarea serviciilor speciale, Stanislav Zarin, a justificat expulzarea spunând că „neutralizăm reţeaua serviciilor speciale ruseşti din ţara noastră”, adăugând că jumătate dintre diplomaţii expulzaţi erau angajaţi direcţi ai serviciilor secrete din Rusia şi jumătate din ei erau implicaţi în operaţiuni ostile de influenţare.
Polonia consideră expulzările şi drept o măsură de prevenţie. Riscul de spionaj s-a mărit odată cu influxul brusc de ucraineni care au fugit din calea războiului în ţara vecină, care a devenit acum un teritoriu fertil pentru operaţiunile ruseşti de diversiune, de recrutare şi de culegere a informaţiilor de la de la refugiaţi cu privire la operaţiunile militare. Moscova intenţionează să „creeze ostilitate în Polonia la adresa refugiaţilor ucraineni care fug de Rusia”, potrivit lui Zarin.
Alte două ţări care fac eforturi să aprovizioneze Ucraina cu arme, Slovacia şi Cehia, au fost şi ele în prima linia pe frontul spionajului Moscovei.
Agenţii GRU acuzaţi de cumpărarea de informaţii şi de explozia unui depozit de armament
Bratislava a expulzat la finalul lunii martie 35 de diplomaţi ruşi. Cu două săptămâni înainte, autorităţile slovace au reţinut patru persoane suspectate că au spionat pentru Moscova şi a expulzat alţi trei diplomaţi ruşi. Rusia i-a plătit pe suspecţi cu „zeci de mii de euro” pentru informaţii sensibile sau secrete. Calitatea informaţiilor este disputată, dar unul dintre cei doi bărbaţi învinuiţi era prorector şi şeful departamentului de securitate şi apărare al Academiei Forţelor Armate din oraşul Liptovski Mikulas.
Într-un videoclip filmat de serviciile de informaţii din Slovacia, un spion GRU vorbea cu un potenţial informator slovac şi îi spunea că „Moscova a decis că tu vei „vâna” două tipuri de oameni: cei care iubesc Rusia şi ar vrea să coopereze, vor bani şi au informaţii confidenţiale. Al doilea grup sunt cunoştinţele tale care s-ar putea gândi să lucreze pentru Rusia. Am nevoie de informaţii politice şi comunicaţii între state din NATO şi UE.”
Ofiţeri GRU suspectaţi de otrăvirea lui Serghei şi Iulia Skripal la Salisbury. Un alt ofiţer GRU, Denis Sergheev, suspectat că ar fi otrăvit un dealer de arme din Bulgaria, era şi el în Marea Britanie în aceeaşi perioadă. Foto: Profimedia Images
Cehii au şi alte motive pentru a se îndoi de intenţiile diplomaţilor ruşi. În 2014, o explozie misterioasă, dar masivă a avut loc într-un depozit de muniţii dintr-o zonă izolată din Cehia, la graniţa cu Slovacia, care a provocat moartea a două persoane. La acea vreme, Ucraina căuta să îşi procure arme pentru a lupta în Donbas împotriva separatiştilor susţinuţi de Rusia. Nu este clar dacă explozia a fost un act de sabotaj sau un caz de incompetenţă.
Mai târziu, investigaţia poliţiei britanice şi a celor de la publicaţia de investigaţii „Bellingcat” au făcut publică identitatea a două persoane, agenţi GRU, suspectate că au pus la cale explozia. Cei doi erau Ruslan Boşirov (nume real: Anatoli Cepiga) şi Alexander Petrov (Alexander Mişkin). Armamentul care a fost ţinta exploziei aparţinea unui dealer de arme din Bulgaria care a fost otrăvit într-un restaurant în aprilie 2015, la doar câteva luni de la explozia din Cehia.
Cehia a făcut „curăţenie generală”
O investigaţie a Bellingcat arată că un alt ofiţer GRU, Denis Sergheev, era şi el în Bulgaria când a avut loc otrăvirea dealerului de arme bulgar; tot Sergheev era în Marea Britanie în perioada în care a avut loc otrăvirea lui Serghei şi Iulia Skripal în Salisbury.
Nicinua dintre acţiunile acestea, potrivit cehilor, nu ar fi avut loc fără ştiinţa Moscovei. Anul trecut în aprilie prim-ministrul ceh de la acea vreme, Andrej Babis, a expulzat 18 diplomaţi ruşi, spunând că Unitatea 29155 a GRU este responsabilă pentru distrugerea armelor.
Rusia s-a răzbunat şi a expulzat 20 de cehi, iar reacţia Cehiei a fost să crească numărul de diplomaţi ruşi trimişi acasă din Cehia la 60, astfel încât oficialii misiunilor diplomatice ale celor două ţări să fie egal. Doar Ronald Reagan a expulzat mai mulţi diplomaţi ruşi deodată, iar asta se întâmpla în 1986 când Occidentul şi Uniunea Sovietică erau în plin război rece.
Crimele de la Bucha au avut efecte importante în ceea ce priveşte expulzarea diplomaţilor ruşi din Europa. FOTO: Shutterstock
Crimele din Bucha şi expulzarea spionilor ruşi
Heisbourg a spus că majoritatea ţărilor europene nu au criticat eşecul britanic de a expulza diplomaţi ruşi în urma „masacrului de la Bucha”. După ce a dat afară 29 de diplomaţi ruşi în urma otrăvirii lui Skripal în 2019, ambasada Rusiei la Londra este relativ curată, iar Marea Britanie este oricum reticentă în a face un pas care ar avea ca efect expluzarea oamenilor săi trimişi la Moscova.
Când crimele din Bucha au ieşit la lumină, Germania a expulzat 40 de diplomaţi ruşi, Franţa 35, Spania 25, Slovenia 33 şi Italia, care dăduse deja afară doi diplomaţi în 2021, a mai trimis acasă 30. Din motive necunoscute, Franţa a mai expulzat 6 persoane. Lituania a decis să îl expulzeze chiar pe ambasadorul rus Alexei Isakov. Drept „cadou de adio”, un grup de protestatari a colorat lacul din faţa ambasadei Rusiei în culoarea roşie. Olanda a expulzat 17 diplomaţi şi Belgia 21 de diplomaţi ruşi chiar înainte de a apărea ştirile din Bucha, iar Luxemburgul a expulzat şi el un diplomat rus, dar având în vedere că în total erau doar 3 diplomaţi ruşi în ţară, măsura a fost mai mult decât simbolică.
Cauzele expulzărilor au fost în principal acuzaţiile privind răspândirea dezinformării şi a discordiei şi mai puţin s-a vorbit de spionaj. Germania şi-a motivat decizia de a expulza 40 de ruşi de la ambasadă pentru că „lucrau împotriva libertăţii noastre, a coeziunii societăţii, zi de zi”. Spania a susţinut că cei 25 de diplomaţi reprezentau o ameninţare la adresa intereselor şi securităţii ţării.
Curiozităţi cu spioni în Austria şi Suedia
Au fost şi câteva cazuri curioase. Ministrul de Externe al Austriei, Alexander Schallenberg, a spus la începutul săptămânii trecute că se opune expulzării şi a insistat pe faptul că Austria are nevoie de „ochii şi urechile sale”. „Nu expulzăm în grup”, a spus el, adăugând că lipsa de coordonare în Europa a fost regretabilă. După câteva zile, a schimbat foaia şi a expulzat patru diplomaţi ruşi din Austria. Un posibil motiv ar fi reapariţia informaţiilor privind scandalul în care Agenţia austriacă de Protecţie a Statului şi Contraterorism a fost exclusă, pentru o vreme, din structura europeană de colaborare în aceste domenii din cauză că a fost considerată compromisă.
Un alt caz misterios a existat în Suedia. În timp ce Danemarca a expulzat 15 ofiţeri ai serviciilor secrete ruse, în Suedia, deşi serviciile de securitate au informat anul trecut Ministerul de Externe că unul din trei oficiali ruşi de la ambasadă sunt spioni, adică 11 sau 12 din cei 35, doar trei au fost expulzaţi. Chiar şi fostul premier suedez Carl Bildt s-a întrebat de ce nu sunt expulzaţi toţi oficialii bănuiţi că ar fi spioni ruşi.
Ministerele de Externe sunt reticente să expulzeze diplomaţi dacă dovezile nu sunt clare. Diplomaţii au încredere în colegii lor şi văd ca foarte importantă prezenţa fizică în ţările unde există ambasade, pentru ca informaţia să fie transmisă cât mai corect către ţara pe care o reprezintă, ceea ce reduce şi riscul apariţiei unor neînţelegeri.
Această viziune idealizată a diplomaţiei devine tot mai rară atunci când vine vorba de Rusia. Până şi în Islanda cea neutră s-a schimbat perspectiva asupra celor 31 de diplomaţi ruşi care lucrează în ţară. Neîncrederea datează în parte din 2015, când Ambasada rusă din Dublin a primit autorizaţia să construiască un imobil care avea o mare clădire subterană, al cărei scop declarativ era de depozitare. În 2020, guvernul irlandez s-a răzgândit şi a restras autorizaţia.
„Spionii nu activează întotdeauna în ţara în care sunt trimişi oficial. Cândva, ei lucrau într-o bază din Chamonix, de exemplu, şi exista riscul clar ca Irlanda să devină sediul spionajului pentru operaţiunile din Europa”, a explicat Keri Giles, consultant la Chatham House, scrie The Guardian.
Occidentul se depărtează de Rusia pentru mult timp
Când NATO a expulzat opt diplomaţi ruşi care erau ataşaţi sediului de la Bruxelles al Alianţei, în octombrie 2021, Rusia nu s-a limitat la a adopta măsuri asemănătoare, ci a renunţat cu totul la misiune şi a închis biroul de informaţii al NATO din Moscova.
Acum, cu fiecare zi care trece, disensiunile dintre Occident şi Moscova par tot mai profunde. Cerinţele pentru obţinerea vizei au devenit tot mai dure. Peste 600 de companii occidentale din 800 chestionate au anunţat că îşi reduc sau încheie activitatea în Rusia, acţiuni pe care le iau în plus faţă de sancţiunile internaţionale, potrivit Yale Management.
Presa independentă dispare şi site-urile de VPN sunt blocate, ceea ce va împinge Rusia tot mai departe de Occident. Germania s-ar putea să elimine de tot dependenţa sa de energia rusească odată pentru totdeauna, rupând astfel o întreagă reţea de afaceri, instituţii şi legături culturale care s-au dezvoltat din anii '70.
Puţini mai cred că acest proces de separare va mai putea fi inversat zeci de ani de acum încolo, concluzionează The Guardian.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Şapte mituri despre conflictul Rusia-Ucraina promovate de propaganda rusă
Se încarcă comentariile...
