Ce l-ar împiedica pe Putin să apeleze la arma nucleară şi cum ar arăta un astfel de război. „Acesta e scenariul apocaliptic”

Ce l-ar împiedica pe Putin să apeleze la arma nucleară şi cum ar arăta un astfel de război. „Acesta e scenariul apocaliptic”

FOTO SHUTTERSTOCK

Cât de dispusă este Rusia să provoace un război nuclear şi ce l-ar împiedica pe Putin să meargă pe această cale sunt întrebări la care are răspunsuri generalul Virgil Bălăceanu, fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei.

Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei, o adevărată somitate în Armata Română. „Adevărul” i-a lansat o provocare pe măsură, pe care Bălăceanu a acceptat-o. Astfel, el a vorbit despre un scenariu înfiorător, izbucnirea unui război nuclear. Bălăceanu vede improbabil, dar nu exclus 100% un asemenea scenariu. El a explicat şi cum s-ar duce un astfel de război şi motivele pentru care aviaţia rusă, net superioară celei ucrainene, nu a atacat obiective, aşa cum cei mai mulţi analişti militari s-ar fi aşteptat. 
 
Adevărul: Recent, preşedintele Rusiei a ameninţat cu folosirea armelor nucleare, fără să dea prea multe alte detalii. Vedeţi posibil un asemenea război?
 
Virgil Bălăceanu: Nu a fost chiar o ameninţare directă, dar într-adevăr a dat ordin ministrului Apărării şi şefului Statului Major General pentru ridicarea stării de luptă, a stării de operativitate forţelor de rachete strategice. Este într-adevăr un moment dificil, dar într-o analiză legată de ce ar însemna şi ce ar fi însemnat utilizarea armelor nucleare strategice, mă refer acum la Războiul Rece, nu neapărat la situaţia de acum, arma nucleară strategică este o armă de descurajare, pentru că automat folosirea ei duce la autodistrugere. Adică cel care foloseşte va fi lovit la rândul său.
 

Un scenariu apocaliptic

 
Sigur că toată lumea speră că este vorba doar despre un gest prin care a încercat să-i descurajeze pe cei pe care îi vede ca inamici, dar cum ar putea să arate un astfel de conflict şi cine ar câştiga la final?
 
Să plecăm de la premisa că dacă luăm în discuţie un scenariu apocaliptic, pentru că nu îl pot califica altfel, în momentul în care o rachetă nucleară strategică este lansată, în mod sigur prin sistemul de supraveghere-cercetare care este foarte complex este depistată plecarea respectivă. Dacă a plecat o rachetă nu ştiu către cine se îndreaptă, nu ştiu care este ţinta, pentru că a fost depistată plecarea în faza iniţială când se găseşte pe o parte de traiect ascendentă. Şi atunci apare răspunsul.
 
Răspunsul trebuie să fie proporţional. S-au lansat 4 rachete, statul respectiv care a lansat este lovit cu alte 4. Există determinări care sunt zonele care pot fi lovite şi aşa mai departe. Şi atunci lucrurile stau din nou în elementul de descurajare. Sigur, ceea ce a făcut Putin este o afirmare de care trebuie să ţinem seama şi se ţine seama, pentru că Federaţia Rusă este o putere nucleară. Dar şi alte state membre NATO sunt puteri nucleare, vorbesc aici de Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie. Deci repet, ideea de folosire a armelor nucleare trebuie exclusă pentru că altfel mergem pe ideea de autodistrugere.
 

Sfârşitul lumii sau tactică de descurajare?

 
Rămânând la ipoteza că ruşii chiar ar putea să nu ţină cont de acest amănunt, cum ar acţiona într-un asemenea caz?
 
Forţele nucleare strategice ruseşti au trei componente. Componentă de pe submarine, componentă din silozuri şi componentă mobilă, de pe instalaţiile de lansare rachete nucleare intercontinentale, de tipul Topov. O durată de atac este cam de 30 de minute dacă este lansată din siloz sau din instalaţia mobilă. Dacă este lansată din submarin, având în vedere că acesta se poate apropia mai mult de ţintă, pentru că vorbim de submarine nucleare care pot să meargă în imersiune la adâncime destul de mare, atunci se reduce până la 15-20 de minute. Dacă se lansează pe teritoriul Federaţiei Ruse o rachetă care vizează Marea Britanie, ajunge cam în 20 de minute. 
 
Asta înseamnă automat că îşi atinge ţinta sau există mijloacele pentru a o contracara?
 
Pe perioada asta de traiect se fac determinări ale coordonatelor şi pe ramura coborâtoare, ele pot fi lovite prin sistemul de anti-rachetă, sistemul de apărare balistic. Trebuie luat în calcul şi faptul că folosirea armelor nucleare strategice ale uneia sau mai multor rachete nu poate să însemne succesul lovirii pentru că sistemele de apărare anti-balistică sunt şi ele activate. 
 
Ar putea chiar scutul de la Deveselu să zădărnicească un asemenea atac?
 
Sistemul de la Deveselu, care este destinat pentru eventuale lovituri asupra teritoriului european, asupra teritoriului NATO cu rachete din Orientul Mijlociu, este pregătit pentru asemenea acţiuni. Iar dacă s-ar lansa o rachetă de dincolo de Urali, în mod sigur este depistată şi probabil surprinde ramura coborâtoare şi poate să acţioneze asupra acestei rachete balistice. Dar în momentul în care a plecat racheta coordonatele ei sunt cunoscute şi primul răspuns este acela al răspunsului proporţional până la distrugerea acesteia pe ramura coborâtoare. Sigur că şi sistemul de apărare anti-rachetă este legat şi de numărul de rachete strategice care sunt lansate. Deci lucrurile sunt complexe. 
 

Putin ar putea fi oprit chiar de generalii ruşi

 
 
L-aţi vedea capabil pe Putin să apese pe buton?
 
Ce l-ar împiedica să apese? Nu cred că generalii ruşi ar accepta, pentru că ordinul politic ajunge la militari. Militarii trebuie să transmită un ordin militar, iar dincolo de ordinul militar sunt nişte proceduri tehnice legate de lansare. Nu se apasă pur şi simplu pe un buton şi a plecat racheta Topol. Deci sunt conştienţi că în momentul în care au lansat racheta respectivă, teritoriul Federaţiei Ruse va fi lovit, vor fi distruse marile oraşe, zone întregi vor fi sub incidenţa efectelor armei nucleare. 
 
Virgil Bălăceanu a reprezent România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei. FOTO MApN
 
 
Dacă aş fi comandant în forţele de rachete strategice ale Federaţiei Ruse nu aş putea să dau un asemenea ordin. Adică chiar dacă ar fi în subordonare nu poţi să dai un ordin care înseamnă nu numai distrugerea populaţiei teritoriului vizat de o asemenea lovire, dar în primul rând aş pune în pericol poporul meu, aş pune în pericol familia mea, aş pune în pericol tot ce înseamnă istoria şi viitorul statului nou. 
 
Şi totuşi, s-a vorbit de multe ori că ruşii ar putea utiliza arme tactice, dacă nu pe cele strategice.
 
Arma nucleară strategică rămâne o armă de descurajare. Lucrurile stau diferit în privinţa armei tactice. Chiar doctrina militară a Federaţiei Ruse prevede folosirea armei tactice, sigur, în condiţii de apărare, dar condiţiile de apărare se transformă repede şi în condiţii ofensive. Arma nucleară tactică este mult mai puţin puternică decât o armă nucleară strategică. Sunt bombe de aviaţie de ambele părţi, şi la Federaţia Rusă, şi la NATO, sunt proiectile de artilerie, artileria de calibru mare, rachetele balistice, rachetele de croazieră pot fi înzestrate şi cu lovitură nucleară. Dar deocamdată nu avem niciun fel de informaţii că armele nucleare tactice au fost distribuite. Şi probabil nu se va întâmpla un asemenea lucru. Dar dacă luăm în discuţie posibilitatea întrebuinţării armei nucleare într-un conflict de tip convenţional, putem să luăm în calcul numai această alternativă, acest scenariu de folosire a armei nucleare tactice. 
 

Arme nucleare tactice vs. strategice

 
Şi care ar fi diferenţa?
 
Sunt mai puţin devastatoare pentru că ele urmăresc în mod specific ţintele militare. O armă nucleară strategică loveşte suprafeţe mari, loveşte oraşele, produce efecte distrugătoare de 10, de 20, de 30 de ori, de 100 de ori şi mai mult de atât faţă de loviturile de la Hiroshima şi Nagasaki. E vorba de a mai fi sau a nu mai fi în momentul în care se trece la utilizarea armelor strategice. Arma nucleară a făcut ca războiul rece să fie un război rece şi nu unul cald.
 
A fost principalul element. Şi în timpul crizei rachetelor din Cuba se punea problema războiului care nu putea să fie la vremea respectivă decât un război nuclear. Şi iată că s-a găsit o soluţie în condiţii extrem de dificile şi de tensionate. Deci nu iau în calcul folosirea armei nucleare strategice cu probabilitate foarte scăzută, o iau în calcul că imposibilitate de folosire. Rămâne ca element de descurajare. 
 
Există riscul unui război clasic, fără arme nucleare, între NATO şi Rusia sau se vor limita la un război rece?
 
Este un război rece pentru că luăm în calcul disproporţia de forţe. NATO este o forţă colosală faţă de forţa militară a Federaţiei Ruse. De aia şi probabilitatea acum a unui conflict cu NATO, respectiv un atac asupra unui stat membru NATO care să ducă la aplicarea articolului 5 trebuie să luăm pe moment ca imposibil. E adevărat, nu ştim pe viitor ce se va întâmpla.
 

De ce nu au profitat ruşii de avantajul aviaţiei

 
Revenind la războiul din Ucraina, multă lume s-a întrebat de ce Rusia s-a bazat atât de puţin pe aviaţie, capitol la care era net superioară adversarilor.
 
Ori după primele lovituri cu rachetele au constatat că sistemul de supraveghere cercetare nu a fost neutralizat, pe de altă parte nu a fost suficient lovită aviaţia la sol ca să producă distrugeri. Au rămas aeroporturi care au păstrat pistele pentru decolarea aterizarea aviaţiei de luptă şi de bombardament a forţelor armate ucrainene. Pe de altă parte, bombardamentele cu aviaţia produc daune foarte mari ale localităţilor. Ei merg în continuare pe folosirea forţei militare şi forţă militară contra forţă militară. Sunt şi victime civili, e adevărat. Le consider, cel puţin deocamdată, colaterale. 
 
Şi cum s-a ajuns să avem sute de victime în rândul civililor ucraineni?
 
 
Sunt greşeli probabil de identificare a ţintelor, unele probleme de precizie a armelor respective, deşi Iskander şi Kalibr sunt arme inteligente, au o probabilitate de lovire foarte ridicată. Adică Iskander înseamnă maximum 5 metri faţă de coordonatele ţintei. Dar apar şi aspecte, pentru că suntem într-o lume democratică, şi aspectele legate de protejarea populaţiei civile sunt mult mai accentuate acum. Nu comparăm modalitatea în care se interpretează victimele civile faţă de al Doilea Război Mondial, când au murit mai mulţi civili decât militari. Paradigma războiului s-a schimbat, deşi în continuare războiul se poartă cu mijloace clasice, sunt alte legi care guvernează în definitiv războiul.
 
Şi probabil Federaţia Rusă are şi un asemenea exemplu. Insuccesul lor se datorează faptului că nu au avut succes în plan militar. Ei nu vor să distrugă Ucraina, pentru că nu vor să antagonizeze populaţia civilă, ei intenţionează să transforme această ţară într-un fel de Belarus. Deci este folosit pe scară largă instrumentul militar, numai că nu l-au folosit cu eficienţă.
 
 

Vă recomandăm să mai citiţi:

 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările