Călăraşi, satul „frunzelor de stejar“. Cum a ajuns o comună din Cluj să poarte nume de judeţ

Călăraşi, satul „frunzelor de
stejar“. Cum a ajuns o comună din Cluj să poarte nume de judeţ

Satul Călăraşi, vedere de pe un dela din apropiere FOTO: Fotolux Turda

Una dintre cele mai vechi aşezări din judeţul Cluj este Călăraşi. Acesta este numele unui sat şi al unei comune şi nu are nicio legătură cu judeţul Călăraşi din sudul ţării. Numele vechi al satului Călăraşi este Hărastăş, un derivat de la un termen în maghiară care face trimitere la o specie de stejari. În zonă sunt păduri de stejari.

Ştiri pe aceeaşi temă

În judeţul Cluj există un sat şi o comună numite Călăraşi. Acolo trăiesc, potrivit recensământului din 2011 aproape 2.000 de suflete. Mai precis, 1302 români, 663 maghiari şi 8 romi. Profesorul de istorie din comună, Eugen Gergely, a scos recent o monografie despre comună, un „buletin“ al Călăraşi-ului din Cluj.

În carte se explică cum după cu Unirea din 1918 a venit reforma administrativă din 1925 când aşezarea loc primeşte numele de Călăraşi, înainte numindu-se Hărastăş - cuvânt care vine dintr-un derivat maghiar care face trimitere la o specie de stejar. În zonă sunt păduri de stejar.

O altă „pledoarie“ pentru nume. Viceprimarul comunei, Szabo Iosif, spune că Armata are în apropiere satului un poligon şi că în zona respectivă, în perioada interbelică, se antrenau şi aveau tabără unităţi de cavalerie (călăraşi care, potrivit DEX-ului înseamnă soldat de cavalerie).

Sat „bătrân“ de peste 700 de ani

Eugen Gergely scrie că satul Călăraşi a fost atestat documentar din 1291 când apare sub numele de Hari/Hary. Câţiva ani mai târziu, în 1333, în actele vremii, adică ale cancelariei de la Buda, satul clujean e trecut drept Hary-Harasztos.

„În 1592 apare (n.r. în documente) acelaşi nume Harasztos, iar în 1854 apare şi denumirea în română Hărastăş. Haraszt provine de la un derivat care face trimitere la o specie de stejar sau de la frunzişul stejarului căzut şi care s-a uscat în pădure şi care foşneşte la bătaia vântului“, afirmă profesorul de istorie.

Al cincilea scaun secuiesc

Mai bine de cinci secole şi jumătate (578 de ani), Călăraşi-ul de azi a făcut parte din Scaunul secuiesc Arieş, la mare distanţă de celelalte scaune secuieşti (Ciuc, Chizd, Mureş, Orbai, Sf. Gheorghe, Tileagd - ulterior Odorhei).
Un scaun secuiesc este o unitate de administrare judecătorească. „În cadrul Scaunului Arieş exista şi un scaun ambulant care judeca fapte mai mici precum furturi, înjurături cu dracu, pasivitate în cazul tâlhăriilor“, mai zice profesorul clujean.

Regele Ungariei Ladislau al IV-lea le-a dăruit secuilor la 18 septembrie 1289 „pământul numit Arieş“  al cetăţii regeşti din Turda, pământ între râurile Arieş şi Mureş - oferit drept răsplată pentru participarea la luptă împotriva tătarilor, se arată într-o scrisoare regală.

Se ştie că pământurile erau roditoare, dar nu se cunoaşte numărul locuitorilor în acele vremuri. „În 1374, Papa Grigore al IX-lea a dat o bulă prin care aminteşte că e o anume parte a numerosului neam al românilor care au trecut la catolicism, dar nu se spune câţi, şi nici câţi locuitori avea al cincilea scaun secuiesc“, spune Eugen Gergely.

Scaunul Arieş avea „sate care erau, unele, cu populaţie pur românească, altele mixte sau în majoritate cu populaţie românească, pe parcursul timpului numărul localităţilor din Scaun s-a redus fie prin înghiţire de către cele mari, fie prin depopulare şi dispariţie“.

Scaunele secuieşti au fiinţat între 1288 şi 1876. Ulterior, Scaunul Arieş a devenit parte a comitatului Turda şi s-a numit comitatul Turda-Arieş.

Variante: Părăoani şi Călăraşii Turzii

Numele de Hărastăş i s-a schimbat în urma reformei administrative din 1925, când s-a hotărât să se dea nume româneşti. La solicitarea Ministerului de Interne s-a cerut oficialităţilor judeţene să se constituie comisii care să analizeze propunerilor referitoare la noile denumiri româneşti.

Lumea a venit cu idei. Documentele de arhivă arată că preotul ortodox, Gheorghe Mureşan, a propus denumirea de „Părăoani“ pentru că în comună erau multe pâraie. O altă propunere a fost de „Călăraşii Turzii“. „Nu cunoaştem să fi existat şi alte propuneri“, zice Eugen Gergely.

„La 20 august 1925, sub semnătura prefectului Turzii se publica tabloul cu împărţirea comunelor din judeţul Cluj în acdrul plăşilor. Este adevărat că la Bucureşti au fost aduse nu numai interesnate, ci şi ferme modificări. Vechiul nume de Hărastăş va fi schimbat, astfel comuna se va numi Călăraşi. S-a renunţat la adăugirea de Turzii“, spune profesorul de istorie.

În 1925, comuna avea 1900 de suflete, dintre care 1289 erau români şi 699 maghiari.

Populaţie
1850 – 1389 de locuitori, 452 români, 813 unguri, 124 romi, 11 slovaci
1900 – 1928 de locuitori, 551 români, 1375 maghiari
1925 - 1900 de locuitori, 1289 români, 699 maghiari
2011  - 1976 de locuitori, 1302 români, 663 maghiari şi 8 romi

Azi, comuna Călăraşi mai cuprinde satele Bogata (atestat în 1913) şi Călăraşi-Gară (există doar în 1956, înainte fiind un cătun).

Casa de peste o sută de ani din satul clujean Călăraşi FOTO: Fotolux Turda

Mai puteţi citi:

FOTO Povestea mănăstirii care veghează Clujul de aproape o mie de ani

Băile Someşeni, staţiune pentru englezi

FOTO Parcul clujean premiat la Olimpiada deschisă de Hitler

FOTO Povestea Lacului fără fund

Cum se îmbăiau clujenii în „Lumea Nouă“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: