Savantul care a revoluţionat medicina. Ce pasiuni avea profesorul Ion Cantacuzino, inventatorul leacului pentru holeră

Savantul care a revoluţionat medicina. Ce pasiuni avea profesorul Ion Cantacuzino, inventatorul leacului pentru holeră

Om de ştiinţă renumit, unul dintre creatorii şcolii naţionale de microbiolgie, imunologie şi medicină experimentală, inventatorul leacului pentru tuberculoză şi holeră în România, profesorul Ion Cantacuzino rămâne o personalitate de excepţie a lunii medicale mondiale.

Despre omul Cantacuzino, cei care l-au cunoscut spuneau că era de o rafinată politeţe, simplu şi cordial, deloc distant. Insufla curaj prin răbdarea şi interesul cu care ştia să-şi asculte interlocutorii mai tineri pe care îi încuraja cu cuvinte calde şi sfaturi să abordeze problemele ştiinţifice cu propriile lor mijloace. 
 
Comoara cea mai mare a sufletului său era bunătatea fără margini, manifestând totdeauna o solicitudine părintească pentru păsurile fiecăruia şi cu nespusă bucurie saluta reuşitele elevilor săi.
 
Profesorul Ion Cantacuzino s-a născut la 25 noiembrie 1863 la Bucureşti şi a trecut la cele veşnice în data de 14 ianuarie 1934. Întreaga sa viaţă a fost dedicată asigurării protecţiei intereselor esenţiale ale siguranţei stării de sănătate a populaţiei, dezvoltării ştiinţelor medicale, în general, şi prevenirea şi combaterea bolilor infecţioase, în special. 
 
Om de mare cultură, colecţionar de prestigiu, a iubit cu aceeaşi patimă adevărul în ştiinţă, cât şi frumosul în artă şi cultură. 
 
Chiar dacă medicina nu a fost una dintre opţiunile sale, Ion Cantacuzino a ajuns la o carieră strălucită în acest domeniu, fiindu-i recunoscute meritele şi pe plan internaţional. 
 
Profesorul provenea dintr-o familie de elită, părinţii fiind cei care l-au îndemnat să studieze. Tatăl lui Ion Cantacuzino a fost ministru pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, în vreme ce mama sa era fiică de general. Familia a fost cea care l-a trimis la studii la Paris, încă din timpul liceului, şi interesant este şi faptul că medicina nu a fost prima opţiune pentru Ion Cantacuzino. Mai întâi a terminat facultatea de Filosofie, apoi cea de Ştiinţe Naturale şi abia în 1887 s-a înscris la Medicină. După absolvire, a lucrat la Institutul Pasteur din Paris şi s-a specializat pe felul în care organismele deveneau imune la anumite boli.
 

A înfiinţat Institutul de Seruri şi Vaccinuri, care astăzi îi poartă numele

 
La întoarcerea în ţară, Ion Cantacuzino este numit profesor de medicină experimentală la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi director general al Serviciului Sanitar din România. Mai mult de atât, Cantacuzino a înfiinţat Institutul de Seruri şi Vaccinuri, care astăzi îi poartă numele.
 

A salvat Armata Română de la dezastru

 
Confiorm MApN, Ion Cantacuzino a salvat Armata Română de la un veritabil dezastru când în 1913, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, trupele române au invadat Bulgaria. Deşi au ocupat Cadrilaterul fără luptă, în rândul trupelor româneşti a izbucnit o epidemie de holeră. Numărul pierderilor de vieţi omeneşti a fost limitat mulţumită lui Ion Cantacuzino, care s-a ocupat de imunizarea trupelor cu un vaccin pe care tot el îl descoperise. 
 
În plus, România a fost, mulţumită lui Ion Cantacuzino, a doua ţară din lume care a introdus vaccinarea nou-născuţilor împotriva tuberculozei. Alte boli precum tifosul, febra tifoidă sau malaria au făcut tot mai puţine victime de la an la an, tot mulţumită programelor de vaccinare concepute de savantul român.
 

A negociat Tratatul de Pace de la Trianon

 
Deosebit de importantă este implicarea sa în protecţia populaţiei civile şi a militarilor Armatei Române în al doilea Război Balcanic (1913) prin lichidarea focarelor de holeră ce au decimat aproximativ 1.000 de persoane. A continuat, ca medic militar, să coordoneze acţiunile pentru combaterea tifosului exantematic şi a holerei în timpul Primului Război Mondial. Pe toată perioada acestuia, a fost Director General al Serviciilor sanitare, civile şi militare.
 
În plan diplomatic, profesorul Ion Cantacuzino s-a remarcat prin contribuţia adusă la realizarea Marii Uniri. Datorită relaţiilor deosebite pe care le avea în lumea politică, culturală şi academică, dar şi după seria de conferinţe din anul 1915, susţinute în mai multe oraşe din Franţa, prin care a pledat unirea Transilvaniei cu Regatul României, a fost considerat persoana cea mai potrivită pentru a negocia o pace care să realizeze dorinţa de veacuri a poporului român, România Mare. 
 
În acest context, Regele Ferdinand şi primul ministru Alexandru Vaida Voevod l-au numit, prin decret, conducător al delegaţiei României la Tratatul de Pace de la Trianon unde, alături de Nicolae Titulescu, semnează la 4 iunie 1920 actul ce consfinţeşte unirea tuturor românilor într-un stat suveran, liber şi independent.
 

Medic general de brigadă

 
Cariera sa militară, pusă sub semnul datoriei faţa de ţară, a început la 25 noiembrie 1895, ca simplu soldat în Regimentul 1 Geniu şi s-a încheiat în anul 1929, când a fost trecut în retragere din oficiu la vârsta de 66 ani. 
 
Pentru merite deosebite, pentru contribuţia adusă în al Doilea Război Balcanic, în Marele Război şi la negocierile pentru încheierea Tratatului de pace de la Trianon, prin Înaltul Decret nr. 1345 din 10 mai 1928, i-a fost acordat gradul de medic general de brigadă.
 

Doctor Honoris Causa

 
Cea mai importantă realizare a profesorului Ion Cantacuzino a fost înfiinţarea, în anul 1921, a Institutului de seruri şi vaccinuri ce-i poartă numele, operă fundamentală ce a marcat începerea producţiei de preparate profilactice împotriva bolilor cu impact major în sănătatea publică. Organizat şi condus după modelul Institutului Pasteur din Paris, a reuşit în scurt timp să corespundă scopurilor pentru care fusese înfiinţat şi anume: cercetarea tuturor aspectelor epidemiologice existente în ţară, urmărirea evoluţiei tuturor problemelor legate de bolile infecto-contagioase şi asigurarea terapiei specifice prin prepararea serurilor şi vaccinurilor necesare în scopuri profilactice şi curative.
 
A fost fondatorul şcolii cantacuziniste, caracterizată printr-o comunitate de idei şi simţiri, printr-o înaltă disciplină morală şi intelectuală, pornind de la un nucleu de 20 tineri specialişti entuziaşti, adoptând în această ”familie”, pe toţi elevii săi medici umani şi veterinari, biologi, chimişti, naturalişti, farmacişti, depăşind cu mult cadrul medicini, fiind considerat unul din principalii creatori ai şcolii româneşti de microbiologie, scrie medicaacademica.ro
 
Pentru merite deosebite, în 1925, a fost ales membru al Academiei Române şi i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa de către mai multe academii de medicină şi universităţi europene.
 
Pentru lucrări de mare importanţă în domeniul imunologiei, a fost nominalizat, în anul 1933, la Premiul Nobel, cu lucrarea Contribuţii la studierea imunităţii la nevertebrate şi a imunităţii de contact.
A primit numeroase distincţii, dintre care amintim Meritul Sanitar clasa I, Comandor al Legiunii de Onoare, Ordinul Recunoştinţei Franceze şi Mare Cavaler al Legiunii de Onoare.
 
În semn de omagiu, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a expus, la sediul său din Geneva, bustul Profesorului Ion Cantacuzino între cele 10 ale personalităţilor de excepţie din medicina lumii.
Ion Cantacuzino a murit în 1934, iar mormântul său se află în clădirea Institului de Seruri şi Vaccinuri pe care l-a creat şi condus.
 
 
Vă mai recomandăm şi:
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările