Povestea lui Fărămiţă Lambru, ţiganul acordeonist „adoptat“ de Maria Tănase. Ce l-a ucis în plină glorie pe cel mai cunoscut lăutar al României

Povestea lui Fărămiţă Lambru, ţiganul acordeonist „adoptat“ de Maria Tănase. Ce l-a ucis în plină glorie pe cel mai cunoscut lăutar al României

Fărămiţă Lambru, cel mai vestit lăutar al României FOTO wikipedia

Fărâmiţă Lambru, cel mai cunoscut lăutar al României, a ajuns pe culmile succesului, fiind aplaudat la scenă deschisă atât în ţară cât şi în străinătate datorită marii interprete Maria Tănase. Aceasta i-a deschis drumul către celebritate când acordeonistul de etnie romă avea doar 24 de ani.

Ştiri pe aceeaşi temă

Fărămiţă îi era numele. Lambru, prenumele. Lăutar. În 1951, la 24 de ani, se găseşte cu marea Maria Tănase, la Teatrul de Estradă, care-l ”adoptă” pe loc. Vreme de peste un deceniu, cei doi vor colinda lumea. Va ”trage” la Electrecord, iar regizorul Francisc Munteanu îl va arunca şi pe peliculă, în filmul ”Dincolo de barieră” (1965). Se va stinge din viaţă la doar 47 de ani, ucis de diabet, de ţigări şi de tuberculoză.
 
Fărămiţă se trage dintr-o familie de lăutari ţigani din Bucureşti. Tatăl e violonist, Tudor. Cel mic prinde repede, are ”ureche”. Bagă voce, dar se pricepe, bine, şi la acordeon. Prin 1949, când îşi satisface stagiul militar, debutează la o formaţie. Apoi, nişte prieteni îi spun că Maria Tănase caută un acordeonist. Îşi ia inima în dinţi si, la 24 de ani, se prezintă în faţa starului. E acceptat pe loc. Din '52 până în '56 rămânea acolo, la ”Estradă”, apoi trece la ”Constantin Tănase”. Peste un deceniu stă aproape de ”Pasărea Măiastră”, Maria Tănase, care-l transformă în cel mai tare rapsod al vremii. În '62 merge la ”Electrecord”, unde trage piese alături de orchestra lui Nicolae Băluţă. Maria Tănase se stinge în 1963, dar Fărămiţă Lambru şi-a luat, deja, zborul. Devine dirijor la Teatrul regional ”Ion Vasilescu” din Bucureşti. 
 
A debutat în timp ce îşi satisfăcea stagiul militar
 
Fărâmiţă Lambru s-a născut pe 15 septembrie 1927 într-o familie de lăutari ţigani. Fărâmiţă nu a fost numele de scenă, ci chiar numele de familie al lăutarului. A învăţat să cânte la acordeon încă din copilărie de la tatăl său Tudor Fărâmiţă. Debutul în lumea artistică şi l-a făcut pe vremea când îşi satisfăcea stagiul militar. A început să cânte la acordeon în 1949 într-o formaţie militară. Şansa i-a surâs la 24 de ani când a ajuns în preajma Mariei Tănase. Prima întâlnire dintre cei doi a avut loc la Teatrul de Estradă din Bucureşti, aşa cum evocă Maria Roşca în cartea ” Maria Tănase”:" - Sărut mâna, doamna, eu sunt Fărâmiţă Lambru". La Teatrul de Estrada din Bucureţti, Maria Tănase aţtepta un nou instrumentist. L-a privit pe tânărul ţigan cu ochi încercănaţi şi părul creţ. I-a zâmbit şi l-a pus să cânte. Fărâmiţă şi-a ridicat acordeonul pe umeri, un Hohner de 48 de başi, cu burduful spart. Şi a început. Apoi au interpretat împreună melodia "Astă iarnă era iarnă". Maria a izbucnit în râs: "Măi Fărâmiţa, mă trage curentul de la acordeonul tau..."    
 
A cântat în cele mai cunoscute cârciumi
 
După întâlnirea de la Teatrul Estrada, Maria Tănase a făcut din Fărâmiţă Lambru cel mai cunoscut lăutar al vremii. Împreună cu artista, acordeonistul a făcut sute de spectacole în ţară şi în străinătate. Lambru a ajuns să cânte în Franţa, Italia şi Germania. În ţară, în paralel cu spectacolele susţinute alături de Maria Tănase, lăutarul a cântat prin cele mai cunoscute cârciumi din Bucureşti. Maria Tănase l-a ajutat să se angajeze la Teatrul ” Constantin Tănase”, acolo unde a devenit solist şi dirijor al orchestrei populare. Prietenia dintre cei doi a depăşit graniţele scenei, Maria Tănase fiindu-i lui Lambru şi martor de cununie şi naşă.   În 1962 a înregistrat primele sale materiale la casa de discuri Electrecord. Lăutarul şi-a continuat cariera şi după moartea prematură din 1963 a Mariei Tănase.   
 
Succesul artistic
 
După moartea acesteia (1963), Fărâmiţă a cunoscut o vertiginoasă carieră de virtuoz popular al acordeonului şi dirijor al unor formaţii profesioniste.

În perioada 1952 – 1956 a făcut parte ca instrumentist din formaţia de muzică populară a Teatrului de Estradă din Bucureşti, iar în 1956 a trecut la formaţia Teatrului de revistă Constantin Tănase. A întreprins turnee artistice în Franţa (1965 si 1967), Republica Democrată Germană (1966) şi Italia (1966). A făcut furori în capitala U.R.S.S., câştigându-şi notorietate internaţională. Întors în ţară, a început să facă înregistrări la casa de discuri Electrecord.

A aparut în diverse concerte şi spectacole de revistă, a colaborat cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii, dar mai ales a participat la petreceri populare (nunţi, botezuri), care i-au afectat organismul măcinat de tuberculoză, cânta cu vocea nepermis de mult.
 
A interpretat rolul lui Zavaidoc   
 
Fărâmiţă Lambru a avut şansa de a intra în cinematografie, graţie talentului său desăvârşit datorită căruia a fost asemuit cu un alt lăutar român celebru, Zavaidoc. În 1967 a fost invitat să joace în musicalul ”Groapa” interpretând rolul celebrului Zavaidoc.  Câţiva ani mai târziu, în 1971 a apărut în filmul ”Facerea lumii” alături de marii actori Toma Caragiu şi Colea Răutu. Pentru activitatea sa de solist de la Teatrul ”Constantin Tănase” a fost recompensat în 1968 cu medalia Ordinul Meritul Cultural, clasa  a V-a.  
 
Răpus de boala la plămâni   
 
Bolnav de diabet şi fumător înrăit, Lambru şi-a continuat cariera în ciuda primelor semne ale bolii de plămâni. Se spune că nu s-a menajat deloc şi nu a refuzat nicio invitaţie la spectacole, nunţi sau botezuri. S-a îmbolnăvit de tuberculoză şi după o grea suferinţă a murit în 1974, fiind înmormântat în cimitirul ”Izvorul Nou” din Bucureşti.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: