Medic, despre decesele de COVID: Va fi biblic, vor mai muri mii. Când scăpăm de pandemie

Medic, despre decesele de COVID: Va fi biblic, vor mai muri mii. Când scăpăm de pandemie

Mii de români nevaccinaţi vor fi răpuşi de COVID-19 FOTO Shutterstock

Medicul Gabriel Diaconu vorbeşte într-un nou mesaj pe pagina sa de socializare despre o singură soluţie pe care o avem pentru a scăpa de pandemie: vaccinarea împotriva COVID-19. Astfel am reuşi să limităm pierderile uriaşe de vieţi omeneşti. Psihiatrul vorbeşte şi despre data la care crede că vom scăpa de calvarul pandemiei.

Gabriel Diaconu explică în mesajul său de ce este importantă vaccinarea obligatorie a unor categorii profesionale, dar face şi un calcul al deceselor cu care ne vom confrunta până la sfârşitul valului 4. Totodată, medicul spune şi când crede că vom încheia acest coşmar.
 
Izolare. Ziua a 13-a. Avem o SINGURĂ soluţie.
Nu e nimic pozitiv la un test pozitiv pentru Covid-19.  
De când am rămas acasă, mai bine zis de când am rămas ÎN casă, aproape 150.000 de români au trecut prin aceeaşi experienţă. Dintre ei, peste 15.000 au trebuit să fie internaţi în spital pentru că starea lor era degradată. Dintre aceştia, 3000 au murit, dintre care o treime (1000) doar în ultimele câteva zile. 
Sunt doar 13 zile, iar zilele nu s-au terminat.
Mă aflu aici, sunt viu. 
Şansele să fi fost mort erau foarte mici. Sunt vaccinat. Stările neplăcute fizic pe care le-am avut au fost tolerabile, chiar dacă nesuferite, şi n-au durat decât câteva zile. Tusea, tusea seacă, sâcâitoare, din gât, din faringe, a durat ceva mai mult. Mă mai râcâie uneori. Altfel, n-aş putea deosebi ce am avut de o răceală a copilăriei. 
Dar ceva, ceva din ultimele două săptămâni mi-a spus, undeva foarte jos, intuitiv, că fără protecţie vaccinală virusul ăsta ar fi muşcat rău din mine. Aşa cum a muşcat din părinţii mei. Sau ai tăi. Aşa cum a muşcat din oameni pe care îi ştiu, şi care astăzi nu mai sunt.
 
Apărarea nostră crapă
 
N-a fost nevoie decât de 13 zile pentru ca PNL să-şi schimbe premierul şi apoi să-şi prăbuşească guvernul. Iar, mai apoi, să văd cu ochi aievea cum apărarea noastră în faţa tsunami-ului pandemic crapă, în timp ce politicienii bat câmpii. Asta dacă mai vorbesc. Pentru că unii dintre ei s-au trezit sfioşi, brusc şi dintr-o dată, unde înainte erau lei paralei. 
Am aflat că unii dintre argaţii vehemenţi ai teoriei conspiraţiei sunt pe un pat de spital. Sau că alţi negaţionişti acum fac chetă să facă rost de tocilizumab. Pe care între timp au învăţat să-l pronunţe. 
Am făcut şi un favor, cineva mi-a cerut arbidol şi, ca pe vremea lui Nea Nicu, m-am rugat şi eu în altă parte şi uite aşa a plecat o cutie de colo, până dincolo. 
 
Pe bună dreptate, într-o după-amiază, am vărsat năduf cu Lucian Duta privind nemernicia de la vârf. Eu că imbecilii au sabotat campania de vaccinare în vară, el - la fel de corect - că imbecilii continuă să aplice protocoalele de anul trecut, când am fi putut prioritiza din timp achiziţia de anticorpi monoclonali. Am fi putut face testarea cu teste rapide antigen mai facil accesibilă. Am fi putut. Ce mai putem, acum? Năduf, năduf, dar trebuie să mai putem.
 
Avem în faţă o SINGURĂ soluţie
 
Când m-a întrebat ce cred că se întâmplă i-am răspuns şi lui, ca şi altora, că va fi biblic: Preţul răspândirii accelerate va fi în viaţă de om. Cu cei dinainte, cu cei vaccinaţi, se va stinge calvarul undeva spre 1 decembrie. Dar vor rămâne nişte zeci de mii internaţi, şi vor mai muri mii până la sfârşit de val.
Până la finele anului 2021, al doilea an de pandemie, vom fi pierdut cam un sfert din potenţialul maxim de mortalitate estimat la început. Adică spre 100.000. 
Avem în faţă o SINGURĂ soluţie, una care cere de la toţi parlamentarii un moment de luciditate în faţa catastrofei fără precedent prin care trece România. Anume vaccinarea obligatorie a anumitor categorii socio-profesionale.
Dacă Parlamentul decide asta, până la 1 decembrie am putea vaccina undeva la nord de 500.000 de persoane. Păstrând proporţiile, asta înseamnă că am putea salva  10.000 de oameni de la moarte într-un calendar oarecare. 
 
Povara economică
 
Nu mai vorbesc de povara economică. Să vaccinezi o jumătate de milion de oameni ne-ar costa undeva la 2 milioane de Euro. În acelaşi interval, să tratezi 50.000 de oameni (cam câţi ar ajunge la spital) ne-ar costa spre 70 - 80 de milioane de Euro. Bani care trebuie să vină de undeva. 
Ne-am obişnuit prea greu, prea rău, prea nemernici. Corbii pandemiei se umflă şi se îngraşă din carnea morţilor şi din acest comerţ nenorocit cu tehnică medicală de avarie. 
Finanţişti de trei lei pun feţe de carton pe declaraţii idioate, fără vreun sens, în timp ce fiecare zi în care economia noastră e bruiată de boala care circulă în comunităţi ne sugrumă şi mai mult, şi mai adânc. 
Soluţia vaccinării obligatorii nu e nici populară, nu e nici pe calapodul democratic poate. Dar...suntem la război. E un război în care că ai, că n-ai uniformă, o luptă ai să dai. Ai să plăteşti, posibil, cu viaţa. Ai să plăteşti, posibil, cu afacerea ta. Ai să plăteşti, posibil, cu economiile tale, sau cu serviciul pe care nu ai să-l mai ai. Copiii tăi vor plăti, pentru că nu pot merge la şcoală. Biserica ta va plăti. Vecinii tăi vor plăti. Toţi plătim.
În mâinile câtorva ne-am pus soarta, şi doar câţiva am găsit putere, resursă şi cunoaştere să ne îndreptăm împotriva acestui flagel încât din haos să facem un sens. Şi să nu lăsăm să moară amar de oameni fără măcar o şansă la viaţă.
 
Depinde numai de noi
 
Daţi vaccinării ce-i al vaccinării. Şi daţi spitalelor ce-i al spitalelor. Daţi legii greutatea de-a fi aplicată, şi hai să ne punem de partea corectă a istoriei care oricum ne va judeca. 
Într-o zi vom muri. Ar fi păcat ca până atunci să ne tot bântuie păreri de rău. Avem deja o rană pe conştiinţă. Spitale care au ars. Oameni care au fost zdruncinaţi de hotărâri de multe ori absurde. O furtună a vieţii care a răvăşit şi-aşa bolnava rânduială. 
Depinde numai de noi. Din păcate sunt oameni de care nu mai depinde nimic. Ei sunt cei care ieri erau bine, dar mâine au să facă febră. Ei sunt cei care ieri se credeau protejaţi, dar mâine se vor lupta pentru aer. 
Medicii vor merge până la capăt. Tot ce putem oferi, oferim. N-ar fi corect, n-ar fi uman, n-ar fi demn de vremuri atât de negre ca toată lumea să facă la fel, să pună umărul, să ajute cum poate România la ora ei cea mai neagră?
 
Vă mai recomandăm şi:
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările