Româncă de 107 ani. Face focul singură, găteşte şi ar săpa în grădină. „Am muncit şi am crezut în Dumnezeu“

Româncă de 107 ani. Face focul singură, găteşte şi ar săpa în grădină. „Am muncit şi am crezut în Dumnezeu“

Angela Dragna are 107 ani Foto Iulian Bunilă

În satul Cârlomăneşti, judeţul Buzău, trăieşte una dintre cele mai vârstnice femei din România. La 107 ani împliniţi, Angela Dragna spune că nu a suferit niciodată de vreo boală chinuitoare şi că nu-i e teamă nici de molima care e acum în lume.

Angela Dragna, născută la 15 februarie 1914, a fost de-a lungul timpului martor al tuturor celor întâmplate în secolul trecut, de la războaiele mondiale, până la schimbări de regimuri. 
 
Ea locuieşte în satul Cârlomăneşti, un loc încărcat de istorie, dovadă fiind ruinele cetăţii dacice care se pot observa în imediata apropiere a casei.
 
În gospodăria din Cârlomăneşti a crescut, s-a căsătorit şi a născut patru copii. Soarta i-a furat însă o fetiţă şi a făcut-o înger.
 
Dacă ar exista o reţetă a longevităţii, bătrâna ar spune că cele două ingrediente principale sunt munca şi credinţa în Dumnezeu. 
 
A muncit de tânără pentru a-şi întreţine familia, parcurgând pe jos, zi de zi, distanţa dintre Verneşti şi Buzău, acolo unde vindea fructe culese, sau cumpărate de la consăteni. 
 
”Luam fructe de pe unde găseam. Aveam două târnişoare, puneam în cobiliţă ce cumpăram, mă duceam la piaţă şi le vindeam. După aceea, cumpăram din piaţă ce-mi trebuia să mănânc. Mă duceam la hala de carne, mai luam şi de acolo ce puteam. La Bazar era pescărie; şi de acolo luam câte ceva”, ne povesteşte bătrâna.  
 
Masa de zi cu zi a decanei de vârstă este compusă din aceleaşi mâncăruri ca ale oricărui român: de la cartofi, fasole, carne, până la orez. Bătrânei îi plac mult şi dulciurile, singurul deliciu pe care i-l mai permite vârsta.
 
Sursa arhiva personală
 
Cu lacrimi în ochi, bunica povesteşte cum războiul şi schimbările regimurilor politice au lăsat urme adânci în viaţa simplă a femeii de la ţară. Greutăţile au făcut-o şi mai puternică. Desculţă, mergea până la oraş, pe un drum presărat cu pietre şi bolovani.
 
”Pe jos mă duceam, pe jos mă întorceam. Mă duceam cu cobiliţa în spate, prin pietre, prin bolovani, şi desculţă. Căruţele mergeau pe drum şi pe lângă porumb. Pe marginea câmpului, era cărare şi pe acolo mergeam. Nu vedeam încălţăminte pe picioare. Tălpile mele erau bătute de bolovani şi de pietre”, îşi aminteşte femeia de 107 ani.
 
A trăit bine cu bărbatul, covrigar de meserie. Ca orice femeie din Muntenia, dârză şi hotărâtă, cu el a făcut o casă din temelie. Din păcate, acum aproape 30 de ani a rămas singură, iar în prezent stă împreună cu fiica şi ginerele. 
 
Bunica face focul, iese afară singură şi uneori îşi pregăteşte singură mâncarea. Dacă ar ajuta-o picioarele ar săpa în gradină, mai spune bătrânica. Se descurcă singură, spune fiica ei. E foarte ambiţioasă şi încă îi dă lecţii de gătit.
 
Buzoianca de 107 ani se laudă că nu a suferit niciodată de vreo boală supărătoare, iar acum doar bătrâneţea îi dă bătăi de cap. 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările