Pepenele de iarnă, soiul aclimatizat de cercetătorii români, care creşte pe boltă, asemenea strugurilor VIDEO

Pepenele de iarnă, soiul aclimatizat de cercetătorii români, care creşte pe boltă, asemenea strugurilor VIDEO

Foto: Iulian Bunilă

Marea surpriză pe care cercetătorii Staţiunii Experimentale din Buzău le-o pregătesc legumicultorilor din toată ţara este ”pepenele de iarnă”. Legumele sunt foarte mari, cresc pe boltă, asemenea strugurilor, şi rămân proaspete până primăvara. Nu sunt dulci ca pepenii clasici, însă au mai multe calităţi medicinale.

Ştiri pe aceeaşi temă

După mulţi ani de muncă în laborator şi în solarii, cercetătorii Staţiunii Legumicole din Buzău au aclimatizat cu succes „pepenele de iarnă”, un soi provenit din Asia, unde este foarte popular. 
 
„Avem trei varietăţi, trei soiuri, dintre care unul a fost omologat şi urmează să fie extins în cultură pe scară largă. Urmează şi la celelalte două să facem documentaţia pentru a le promova în culturi”, spune cercetătorul Costel Vânătoru, coordonatorul Laboratorului de Genetică şi Ameliorare a Plantelor. 
 
Aclimatizarea pepenilor asiatici, pe care îi putem găsi şi consuma pe toata perioada anului, este o premieră pentru Europa.
 
„De ce pepenele de iarnă? În primul rând pentru forma lui. În schimb, vorbim despre o specie nouă, diferită de pepenele obişnuit, ca şi pulpa şi gustul, pentru formă şi pentru că se păstrează foarte bine după recoltare în perioada iernii”, explică cercetătorul buzoian.
 
 

Calităţile pepenelui de iarnă

Pulpa acestui pepene este o sursă bogată în vitamine, magneziu şi potasiu.  Rezistă chiar şi câteva luni după recoltare şi poate înlocui în preparatele culinare castravetele şi dovleacul.
 
„Pulpa este puţin mai consistentă decât a pepenelui. Pulpa este albă şi suculentă. Nu ne putem aştepta la un desert, aşa cum este pepenele clasic, ci mai degrabă gustul seamănă cu cel al castravetelui, zemos, cu parfumul oarecum al celui de castravete. Vorbim de un aliment valoros şi poate fi folosit şi ca desert, dar nu cu dulceaţa pepenelui, pe care noi îl cunoaştem”, declară Vânătoru. 
 
Noul pepene este bun în murături, iar atunci când este copt, poate fi confiat, pentru că devine dulceag. Poate fi ras în salate, rondele, înlocuind dovlecelul, sau folosit la prepararea sucurilor. 
 
 
Şi seminţele pot fi consumate, asemenea celor de dovleac. Pepenele de iarnă este înrudit cu castraveţii şi, spre deosebire de pepenele roşu sau galben, creşte pe boltă, asemenea strugurilor.
 
„Se păstrează foarte bine peste iarnă, prezintă pruina aceasta la exterior, adică este un pic mai alb şi are perişori care nu permit pierderea apei. De aceea, condiţiile de păstrare nu sunt deosebite”, declară  Camelia Bratu, cercetător la staţiunea legumicolă.
 
Seminţele vor ajunge din acest an la toţi fermierii care vor să producă pepenii de iarnă în grădinile proprii. 
 
Producţia depăşeşte 60 de tone la hectar, iar fructele cu o greutate cuprinsă între două şi cinci kilograme sunt o sursă pe timpul iernii de vitamina C şi alte vitamine. O plantă produce circa 15-20 de fructe, iar dacă sunt lăsate să ajungă la maturitate numărul lor scade la 8-10 fructe pe plantă.

Citeşte şi:
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările