Românii în Primul Război Mondial, prin ochii unui jurnalist străin. „Lupta vitejească purtată de aceşti soldaţi-ţărani“

Românii în Primul Război Mondial, prin ochii unui jurnalist străin. „Lupta vitejească purtată de aceşti soldaţi-ţărani“

Soldaţi români FOTO Adevărul

Vitejia soldaţilor români în primul război mondial, mai ales în vara lui 1917, a fost remarcată şi de presa străină. Jurnaliştii britanici au elogiat jertfa ţăranilor-soldaţi din armata română, mai ales în bătălia de la Mărăşeşti, acolo unde românii au reuşit să oprească ofensiva germană.

Ştiri pe aceeaşi temă

Participarea României la Primul Război Mondial a fost descrisă de istoriografia naţionalistă în termeni elogioşi, prezentând-o ca un drum al gloriei pentru armata română până la victoria finală din 1918 încununată de Marea Unire. În realitate, participarea României la Primul Război Mondial, a fost la început, o adevărată catastrofă şi în general până la finalul războiului nu a însemnat decât o luptă pentru supravieţuire. 

Soarta României a atârnat de un fir de aţă în Primul Război Mondial, reuşind să se salveze în ultima clipă. Mai mult decât atât a încheiat şi o pace separată, destul de umilitoare la Buftea-Bucureşti. Sfârşitul războiului a adus însă izbăvirea şi teritoriile dorite de România. Cu toate acestea, soldatul de rând român, ţăranul-soldat cum era numit de presa britanică, a impresionat un întreg continent prin vitejia şi spiritul său de sacrificiu. 

În primăvara lui 1917, instruit cu ajutorul misiunii franceze a generalului Berhtelot, dotat cu echipament militar mai performant şi mai ales cu mitraliere, soldaţii românii şi-au arătat valoarea pe câmpul de luptă, mai ales în bătălia de la Mărăşeşti. Calităţile acestor oşteni au fost descrise pe larg în presa britanică, inclusiv în publicaţii de mare prestigiu. 

”Lupta vitejească purtată de aceşti soldaţi-ţărani”

Bătălia de la Mărăşeşti a fost probabil cea mai eroică şi glorioasă luptă dată de armata română în Primul Război Mondial. După ce în numai câteva luni ale anului 1916, inamicul cucerise jumătate din regatul României şi ocupase inclusiv capitala, armatele germane se pregăteau să invadeze şi ceea ce mai rămăsese din ţară. România era la un pas de a dispărea de pe harta Europei. În primăvara lui 1917, armata română a fost intens pregătită, mai ales prin contribuţia misiunii franceze coordonate de generalul Henri Berthelot. Totodată armata a fost dotată cu armament modern, inclusiv cu mitraliere. La acestea s-au adăugat şi promisiunile regelui Ferdinand I privind o nouă reformă agrară şi împroprietărirea ţăranilor români, cei care de altfel formau baza armatei române. 

Iar rezultatele s-au văzut. Ţăranii-soldaţi au reuşit să facă imposibilul. Au oprit o armată bine instruită şi bine echipată, salvând ceea ce mai rămăsese din România. Bătălia de la Mărăşeşti a reprezentat de fapt o suită de operaţiuni militare şi lupte date de-a lugul frontului românesc, din zona Vrancei, până în zona dintre râurile Siret şi Putna. Armata germană condusă de generalul Mackensen declanşase ofensiva generală iar obiectivul trupelor române era oprirea nemţilor, pe aliniamentul Muncelu-Mărăşteşti. Operaţiunile militare s-au desfăşurat în perioada 6 august-19 august 1917 şi însemnat implicarea Armatei 1 Română dar şi Armata 4 Rusă. În cadrul bătăliei de la Mărăşeşti au avut loc numeroase momente de un eroism aparte, inclusive şarje kamikaze la baionetă sau acţiuni de rezistenţă până la ultima suflare şi ultimul cartuş. 

Pe câmpurile de la Mărăşteşti s-au născut mulţi eroi iar vitejia soldaţilor români a impresionat o Europă întreagă.  După o lună jumătate de lupte îndârjite armata română a fost victorioasă reuşind să oprească înaintarea germană. Un corespondent al ziarului britanic ”The Times” a fost martor la aceste evenimente şi a relatat în ziarele din toată insula birtanică, eroismul şi sacrificiul românilor. ” Apărarea de la Mărăşeşti a fost cea mai însemnată faptă de arme realizată de Armata Română.Lupta vitejească purtată de aceşti soldaţi-ţărani, care au întâlnit forţele germane net superioare, nu este mai prejos decât faptele de vitejie ale belgienilor sau ale sârbilor.”, îşi începea articolul, corespondetul britanic.

”Soldaţii germani au fost trimişi la abator”

Ziaristul britanic a consemnat în continuare planul de operaţiuni dar şi desfăşurarea ostilităţilor. Printre altele a remarcat rezistenţa îndârjită a soldaţilor români în faţa ofensivei dezlănţuite a nemţilor. Corespodentul britanic preciza în permanenţă că soldaţii români erau depăşiţi numeric dar şi din punct de vedere tehnic de armata germană. Cu toate acestea au făcut prăpăd în rândurile nemţilor. ” Trei zile, o divizie românească a rezistat atacurilor feroce date de trei divizii germane, cărora li s-a ordonat să treacă cu orice preţ.(...) în zilele următoare, atacul s-a dat pe tot frontul de la Mărăşeşti, iar germanii au angajat în luptă 12 divizii împotriva românilor, care erau mult mai slab echipaţi şi se aflau într-o situaţie precară. Cu toate acestea, sacrificând aproape o divizie, românii au oprit atacul(...) sub norii de praf şi fum de gaze asfixiant, soldaţii germani au fost trimişi la abator.”, preciza jurnalistul englez. 

Mai mult decât atât acesta spunea că văzuse la români o îndârjire nefirească fiind hotărâţi să oprească atacul sau să moară. În articol este prezentat şi ataşamentul ofiţerilor francezi trimişi alături de trupele române. ” Soldaţii români au fost eroici şi de neclintit. Chiar dacă regimente întregi erau decimate de artileria germană şi de mitraliere, ofiţerii şi soldaţii au murit la posturile lor, refuzând să se retragă sau să se predea. Căpitanul Verneuill, ataşat pe lângă regimentul românesc, şi-a pierdut viaţa alături de camarazii lui români.”, se arăta în articol. 

”Inamicul a fugit în dezordine”

Ultima parte a articolului consemnează victoria românească şi contra-atacul ucigător al soldaţilor români, după respingerea nemţilor. Propriu-zis sunt descrise operaţiunile din data de 19 august, atunci când nemţii au încercat ultima dată, sub un tir de artilerie să spargă liniile româneşti din apropiere de Panciu. ”Inamicul, ale cărui atacuri erau mai disperate ca niciodată, a ajuns până la sârma ghimpată care delimita frontul, când ultimele trupe de rezervă ale românilor au fost aduse la înaintare. Contraatacul românilor a fost atât de violent, încât inamicul a fugit în dezordine. Soldaţii germani şi-au aruncat armele şi s-au predat.”, preciza jurnalistul englez. Totodată englezul a precizat că soldaţii români au luptat şi mai vitejeşte ştiind că atacă în prezenţa regelui Ferdinand I. În cele din urmă bătălia de la Mărăşteşti a fost apreciată ca cea mai mare victorie aliată pe frontul de est. 

” Pierderile germane pe acest front sunt cele mai grave suferite pe frontul de est. După două săptămâni de lupte şi cu pierderi teribile, germanii, au fost opriţi de o forţă inferioară numeric.”, se arată în articol. Într-un alt articol, de această dată din septembrie 1917, apărut în Sheffield Telegraph, românii sunt şi de această dată elogiaţi pentru luptele de la Mărăşeşti, bătălia fiind comparată cu cea de la Verdun.  Apărarea de la Mărăşeşti şi-a consacrat un loc în istorie, alături de apărătorii de la Iser şi Verdun. Românii au fost obligaţi să se opună pe teren plat, fără altă acoperire decât tranşeele. Nu au avut nici fortificaţii, nici munţi, nici păduri care să îi ajute, iar românii neînfricaţi au stat fără să îngenuncheze sub focul artileriei inamicului.”, se arăta în articol.
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 

 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: