Paradisul acvatic din nordul Moldovei. Ce spun legendele şi ce legătură avea iazul cu Ştefan cel Mare

Paradisul acvatic din nordul Moldovei. Ce spun legendele şi ce legătură avea iazul cu Ştefan cel Mare

Iazul Dracşani FOTO visitbotosani.ro

Iazul Draşcani din judeţul Botoşani este unul dintre cele mai importante zone piscicole din Moldova, cel mai mare iaz de luncă şi totodată un loc plin de legende. Se spune că a fost amenajat chiar de voievodul Ştefan cel Mare.

Ştiri pe aceeaşi temă

În comuna Suliţa, la aproape 30 de kilometri de municipiul Botoşani se află un adevărat paradis acvatic încărcat de istorie şi legendă. Este vorba despre iazul Dracşani sau Drăcşani cum este cunoscut din vechime,situat în satul cu acelaşi nume. 

Dracşaniul este cel mai mare lac de luncă şi al doilea luciu de apă, ca întindere, din Moldova, după lacul Brateş din judeţul Galaţi. Dracşaniul este un lac antropic, adică făcut de mâna omului. Poveştile spun că a fost amenajat pentru prima dată în secolul al XV lea, chiar în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, urmând ca mai apoi să fie extins şi sistematizat succesiv în perioada interbelică şi mai apoi în anii comunismului când a fost construit şi un baraj pe lacul Dracşani. 

Astăzi lacul este este administrată de o firmă privată şi este un adevărat bazin piscicol.

 
Iazul lui Ştefan cel Mare, un loc bântuit
 
Începuturile iazului Dracşani se pierd în negurile istoriei. Focloristul dorohoian Dumitru Furtună a cules şi adunat legendele despre iazul Dracşani într-o lucrare, în anul 1914, intitulată ”Cuvinte Scumpe”. Cea mai cunoscută legendă atribuie amenajarea iazului chiar voievodului Ştefan cel Mare. În jurul anului 1485 acesta a dorit să amenajeze în valea râului Sitna, un iaz cu peşte. 

La aceea vreme, spune povestea, Sitna era un râu năvalnic. Pentru a-i stăvili apele şi a îmbuna duhurile apelor, spun legendele, Ştefan cel Mare ar fi ordonat un sacrificiu. Mai precis ar fi fost ucis un ţigan şi un cocoş, iar cadavrele lor au fost aruncate în vâltoarea apelor. 

Mai apoi iazul a fost ”iezit cu lână” şi populat cu peşte, în special crap. 

Tot legendele spun că pentru a demonstra că este iaz domnesc, Ştefan cel Mare ar fi aruncat în apele de la Dracşani un crap şi o ştiucă cu cercel aurit. 

Alte poveşti vorbesc despre demoni care cer încă sacrifici, prin zgomite înfricoşătoare sau amintesc despre apariţii ciudate pe malurile iazului.
 
Peste o mie de hectare de lume acvatică
 
Dincolo de legende, specialiştii în istorie sau autorii de monografii din perioada interbelică spun că iazul a fost creat în mod cert de mâna omului, cel mai probabil prin secolul al XVII sau al XVIII lea. Iazul a fost amenajat la ordinul unuia dintre cei 30 de boieri care aveau pământ şi moşii în zona Suliţei şi Dracşaniului. 

În monografia lui Ştefan Ciubotaru, dedicată comunei Suliţa, se pomeneşte despre momentul amenajării iazului de ţăranii din zonă chemaţi de boier. ”Au lucrat în grup şi au avut în fruntea lor un vătaf. S-au consumat cantităţi impresionante de mâncare şi băutură, care au fost puse la dispoziţia şantierului de către stăpânul moşiei.”, se arată în monografie. Cert este că zăgăzuirea Sitnei, în această vale a creat un luciu uriaş de apă dulce. 

Mai precis un iaz de câteva sute de hectare care mai apoi şi-a mărit suprafaţa în timp. Având o productivitate mare în domeniul piscicol, cu crapi şi răpitori de mari dimensiuni, stăpânii de moşii au fost mereu preocupaţi de extinderea şi întreţinerea lui. 

În perioada comunistă, atunci când activitatea piscicolă a intrat pe mâna statului amenajările şi extinderile au continuat. În anii '70 a fost amenajat şi barajul, dar şi centura de beton a iazului, transformându-l într-un veritabil lac de acumulare. După 1990, iazul a fost disputat prin tribunale, pe legea retrocedărilor - în condiţiile în care în 1925 ţăranii de la Dracşani constituiau o obşte şi cumpărau aproape 700 de hectare de iaz de la boierii care deţineau moşiile din zonă. După 1947, obştea este dizolvată, iar iazul luat de comunişti. 

Odată cu căderea comunismului şi apariţia legii retrocedării, obştea s-a reconstituit iar oamenii şi-au căutat pentru mai bine de un deceniu, dreptate prin tribunale. 

Astăzi, o bună parte din iazul Dracşani, se află în exploataţie piscicolă privată. Se spune că a ajuns la o suprafaţă de peste o mie de hectare fiind populat cu specii diverse de peşti, un adevărat rai al pescarilor. 

Practic, Dracşaniul este astăzi o mare în miniatură, în mijlocul luncii. În jurul său a prosperat o faună şi o floră fascinantă care fac deliciul amatorilor de plimbări în natură. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 
 
 
 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările