Cine a fost cu adevărat Paul de Kynys, războinicul cu o forţă uriaşă disputat de români, unguri şi sârbi. I-a terorizat pe turci şi putea ridica o piatră de moară
0
Unul dintre cei mai importanţi războinici ai creştinătăţii europene în secolul al XV-lea a fost Paul de Kynys sau, cum este cunoscut în istoriografia românească, Pavel Chinezul. Cu origine etnică incertă, acesta este un personaj real din punct de vedere istoric, dar încărcat cu atribute legendare. Avea o forţă herculeană şi a fost un adevărat coşmar pentru otomani.
Unul dintre războinicii de legendă ai creştinătăţii europene, a secolului al XV lea, a fost un personaj cu o origine controversată dar renumit prin faptele sale de arme şi mai ales prin forţa sa herculeană. Istoriografia românească l-a numit Pavel Chinezul şi, mai ales în timpul perioadei comuniste i-a atribuit o origine românească incontestabilă.
Dincolo de disputele şi controversele specialiştilor sârbi, români sau unguri, Pavel Chinezul a fost un personaj real, atestat documentar care s-a făcut remarcat atât prin calităţile sale războinice dar şi printr-o cruzime fără margini îndreptată împotriva prizonierilor otomani. Povestea lui Pavel Chinezul este cea a unui comandat de oşti iscusit care a reuşit să semene teroare în cel mai cumplit duşman al Europei Central-Răsăritene.
Uriaşul de legendă din Satchinez
Prima atestare a lui Pavel Chinezul este din anul 1464. Într-un document scris în latină se arată că acesta primea de la regele Ungariei, Matei Corvin, pământuri în comitatul Abauj, situat undeva în Slovacia de astăzi, atunci parte a regatului maghiar. În acest document poartă numele de , ceea ce arată faptul că avea rang nobiliar şi totodată era în slujba coroanei maghiare. O altă atestare importantă a acestuia este din anul 1510, la mai bine de un deceniu de la moartea sa, prin care era amintit ca ”Comiti Themesiensi et Generali Capetaneo partium Regi nostrum inferiorum”. Adică a fost în timpul vieţii comite de Timişoara şi căpitan general al unei regiuni din regatul maghiar.
Numele său, în acest document apare sub forma Paulo de Kynys. Despre prima parte a vieţii sale dar şi despre felul în care a ajuns în slujba regilor maghiari nu se ştie mare lucru. Nici măcar locul şi data naşterii sale nu sunt certe. Există însă o tradiţie orală şi mai apoi legendară privind locul naşterii şi obârşia lui Pavel Chinezul. Se spune că s-a născut în localitatea Satchinez din Banat,în anul 1432. A fost cooptat în armata regelui Ungariei, Matei Corvin, datorită forţei sale uriaşe. Ar fi fost simplu soldat dar datorită vitejiei ar fi ajuns căpitan şi a fost în cele din urmă răsplătit cu un rang nobiliar. De altfel din toate acestea afirmaţii, atestată documentar, de cronicarul ungur, Bonfinius, în special este forţa sa fizică impresionată şi statura uriaşă.
Fiu de morar sau cneaz?
De altfel în tradiţia populară privind originea şi viaţa timpurie a lui Pavel Chinezul există două variante principale. Astfel una dintre legende spune că Pavel era fiul unui morar. Ar fi fost vizitat într-o zi de un grup de vânători printre care se afla şi regele Matei Corvin. El i-a servit cu apă în ulcele de lut puse pe o piatră de moară. Văzând cum ridică singur piatra de moară, regele Ungariei s-a decis să-l înroleze. O a doua variantă, ceva mai plauzibilă este aceea că Pavel a fost de fapt un mic cneaz din zona Banatului. De altfel numele său asta ar fi însemnat Pavel Cneazul. În tradiţia locală există o movilă pe care s-ar fi aflat reşedinţa timpurie a părintelui lui Pavel Chinezul, la rândul său cneaz dar şi morile pe care aceştia le-ar fi avut în proprietare şi care le-ar fi adus importante venituri. În aceste condiţii Pavel ar fi ales cariera militară şi făcându-se remarcat a obţinut numeroase disctincţii.
Pavel, spaima turcilor
Cert este că Pavel Chinezul a reuşit să impresioneze prin calităţile sale războinice dar şi prin vocaţia de comandant de oşti. Tradiţia spune că era un adevărat maestru al armelor, ajutat şi de forţa sa uriaşă. De altfel Pavel se pare că în calitate de mic feudal a participat la campania dusă de Matei Corvin în Moldova, contra lui Ştefan cel Mare, încheiată dezastruos pentru maghiari cu măcelul de la Baia. Una peste alta, Pavel Chinezul s-a distins, probabil reuşind să participe la salvarea lui Matei Corvin. Drept dovadă, primeşte titlul de comite al Maramureşului. Repetatele atacuri ale turcilor dar şi evoluţia fulminantă a acestora în Balcani, l-au determinat pe regele Ungariei să-l trimită pe Pavel Chinezul aproape de zona Dunării. Pavel era deja un războinic foarte cunoscut.
În 1478 este numite comite de Timişoara şi căpitan al armatei din zonă. Strânge miliţiile din Haţeg şi Banat şi cu ajutorul lor hărţuieşte constant armatele otomane, creindu-şi o reputaţie de invidiat. Momentul său de glorie a fost scris însă în anul 1479, în bătălia de la Câmpul Pâinii. În luna octombrie a anului 1479, o uriaşă armată otomană trece Dunărea, cu scopul de a pătrunde în Transilvania având ca pretext sprijinirea pretendenţilor anti-otomani la tronul Ţării Româneşti, principat vasal turcilor. Iniţial una dintre ţintele campaniei a fost oraşul Sibiei dar mai apoi coloana armatei otomane s-a îndreptat către Orăştie. Oastea otomană număra în jur de 40.000 de oameni şi era condusă de Ali Mihaloglu, paşa de Vidin şi renumitul Iskender bey. Otomanilor li se alătură şi Basarab Ţepeluş, cu un corp de oaste muntean, în calitate de vasal al otomanilor.
Turcii trec Dunărea la Orşova şi se împarte în două coloane. Jefuiesc Sebeş, Alba Iulia, Hunedoara, după care cele două armate se întâlnesc pe Valea Mureşului. La Orăştie pe Câmpul Pâinii sunt aşteptaţi de armatele voievodului Transilvaniei Ştefan Bathory, ale sibienilor şi un corp de munteni aduşi de Laiotă Basarab, pretendent la tronul Ţării Româneşti. La aceştia se adăugau corpul de oaste al sârbului Vuk Brankovici şi cel al Comitelui Timişoarei şi totodată căpitan general al oastei magiare, Pavel Chinezul. În total nu erau mai mult de 15.000 de luptători, adică mai puţin de jumătate faţă de oastea otomană. Lupta este deschisă de voievodul Transilvaniei care atacă şi măcelăreşte corpul de oaste muntean al lui Basarab Ţepeluş.
Intrarea în luptă a trupelor otomane complică însă situaţia armatei creştine. Sibienii, transilvănenii şi sârbii se trezesc prinşi ca într-un cleşte iar înfrângerea era aproape o certitudine. În acel moment însă Pavel Chinezul cu trupele sale lovesc din spate armata otomană. Urmează un măcel cumplit. Se spune că Pavel Chinezul şi-a condus personal oamenii şi a făcut prăpăd în rândul turcilor. Mai mult de jumătate din oastea turcească a rămas pe câmpul de luptă iar restul a fugit peste Dunăre, urmărită de oamenii lui Pavel Chinezul. Cronicarul ungur Bonfinius relatează un episod inedit şi arată forţa uriaşă a comitelui de Timişoara. „A apucat cu dinţii leşul unui turc şi a început să danseze, în murmurele de admiraţie ale comesenilor”, spunea cronicarul maghiar. Totodată în fiecare mână, în timp ce dansa cu otomanul în dinţi mai avea câte un turc mort. De altfel Pavel Chinezul a bătut numeroase contingente otomane care se aventurau după pradă dincolo de Dunăre.
Mai mult decât atât a participat la numeroase campanii anti-otomane. A dobândit o faimă deosebită în Europa, fiind recunoscut inclusiv de papa Sixtus al IV lea, în anuol 1482. Totodată Pavel este recompensat pentru serviciile sale militare de regele Ungariei, prin diferite domenii oferite pe teritoriul Banatului, Slovaciei dar mai ales în Ungaria, la Nagyvazsony acolo unde îşi făcuse reşedinţa încă din 1472, ridicând un castel dar şi o biserică, evident de rit romanic, Pavel fiind catolic. Pavel Chinezul a murit în 1494, în Serbia. Acesta asedia cetatea Smederevo,ocupată de turci şi a fost rănit grav. A murit la scurt timp şi a fost înmormântat la biserica de pe domeniile sale din Nagyvázsony. Pavel Chinezul nu a fost niciodată înfrânt de turci, în luptă.
Cruzimea comitelui Timişoarei
Totodată se spune că Pavel Chinezul a dat dovadă şi de o cruzime aparte când era vorba despre prizonierii turci. Aceştia erau schingiuiţi în beciurile cetăţii Timişoarei şi apoi daţi la porci, sau puşi să se mănânce între ei. Se spune că sfidând intenţionat legea otomană, Pavel obişnuia să hrănească, o turmă de porci înfometată, aşa cum spun cronicarii maghiari, cu prizonieri otomani vii. Practic oştenii turci erau aruncaţi în acele beciuri şi devoraţi de porci. Pe alţi prizonieri îi obliga să-şi ucidă camarazii şi să se hrănească cu carnea lor. Lăsa doar un supravieţuitor pe care-l trimitea înapoi la turci să povestească ce păţesc cei care cad în mâinile sale.
Român, sârb sau ungur ?
Originea etnică a lui Pavel Chinezul este un subiect controversat şi puţin cunoscut, chiar şi astăzi. Istoriografia românească veche i-a atribuit origini româneşti certe, considerând că provine din rândul cnezilor bănăţeni. Cu toate acestea numele său apare aproape peste tot maghiarizat fiind cunoscut în documente mai degrabă drept Paulus de Kenezy. Mai mult decât atât reşedinţa sa, a fost în Ungaria, la Nagyvázsony. Acestea aspecte dar şi alte consideraţii, mai ales ale istoricilor maghiari a dus la ipoteza că acesta ar fi fost de fapt ungur. Totodată istoricul Lubomir Stepanov consideră că de fapt Pavel are origini sârbeşti şi că provine din renumita familie Brankovic.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
