Cele mai bizare şi scandaloase perversiuni sexuale ale unor artişti şi savanţi celebri. Scatofilia, flatulenţa sexuală şi sadismul, printre preferinţe

Cele mai bizare şi scandaloase perversiuni sexuale ale unor artişti şi savanţi celebri. Scatofilia, flatulenţa sexuală şi sadismul, printre preferinţe

Wolfgand Amadeus Mozart, un adevărat geniu al muzicii, este bănuit de scatofilie

Dincolo de genialitatea operei lor, marile personalităţi ştiinţifice şi culturale ascund în colţurile întunecoase ale biografiilor obiceiuri şi practici considerate scandaloase de societate. Erau pasionaţi în special de perversiuni sexuale bizare precum scatofilia, gerontofilia sau flatulenţa şi sadismul erotic.

Ştiri pe aceeaşi temă

Perversiunile sexuale sunt atestate din cele mai vechi timpuri, atigând un apogeu al frecvenţei şi varietăţii în culturile antice ale Greciei, Romei, Indiei şi Chinei. Odată cu instaurarea ordinii morale a creştinismului şi respingerea ”derapajelor” antice în materie de sex, perversiunile sexuale au continuat să existe şi chiar au cunoscut o nouă epocă de aur în anii Renaşterii, însă ferite de ochii lumii sau cel puţin condamnate de societate, Biserică şi chiar justiţie. 
 
Printre cei care practicau perversiuni sexuale, chiar dintre cele mai scabroase sau bizare, se aflau şi mari genii ale umanităţii sau personalităţi foarte cunoscute ale istoriei. Strălucirea operei artistice sau ştiinţifice dar şi condamnarea publică a deviaţiilor şi perversiunilor sexuale a făcut ca aceste practici să cadă în ”subsolurile” biografiilor şi să fie scoase la lumină abia în lumea modernă, capabilă să accepte de pildă apucăturile scatofile ale marelui Mozart. 
 
Nobilul care a inventat sadismul şi destrăbălarea dusă la cote maxime
 
Unul dintre cei mai cunoscuţi amatori de perversiuni sexuale ai tuturor timpurilor, a fost un nobil francez, Donatien Alphonse François, marchiz de Sade, fiind de altfel şi un cunoscut filosof, revoluţionar dar şi scriitor în special de nuvele şi romane gotice cu limbaj licenţios şi chiar teme pornografice. Este de fapt omul care fără să vrea a dat numele unei perversiuni sexuale cunoscute şi practicate în lumea modernă, sadismul. 
 
Marchizul de Sade, aşa cum a rămas cunoscut posterităţii, s-a născut în Franţa, în vara anului 1740, într-o familie de aristocraţi francezi de modă veche care susţineau că se trag din vechea nobilime francă. Dotatien Alphonse, înainte să scadalizeze Europa, a primit o educaţie aleasă, conform statutului său social. A urmat, culmea, Colegiul Iezuit şi mai apoi a urmat cariera militară, ajungând colonel al unui regimente de Dragoni, alături de care a luptat în războiul de 7 ani. Se întoarce din război în 1763 şi începe o viaţă plină de distracţii, inclusiv sexuale. Nici măcar căsătoria cu Renée-Pélagie de Montreuil nu schimbă cu nimic lucrurile. Din contră, soţia se pare îi cânta în strună, după cum arată şi Tony Perrottet în articolul său ”Who was the Marquis de Sade?” din Smithsonian Magazine. 
Marchizul de Sade FOTO wikipedia.org
 
Cu sprijinul soţiei sale, marchizul de Sade transformă toate servitoarele din castelul său din Lacoste, alese de altfel pe sprânceană, în adevărate sclave sexuale. Le supune la perversiuni şi în special le bate în timpul actelor sexuale. Marchizul nu se mulţumea însă cu atât. Neil Schaeffer, unul dintre biografii marchizului de Sade, scria în ”The Marquis de Sade A Life” faptul că, în Paris, francezul avea un apartament pe rue Mouffetard, unde se desfăta în prezenţa a numeroase prostituate. Apetitul pentru perversiuni, dar şi limbajul murdar au început să sperie până şi pe prostituatele pariziene. De exemplu, Jeanne Testard, o prostituată luată în misteriosul apartament, s-a plâns poliţiei de limbajul exagerat de blasfemic al marchizului în timpul actului sexual. De altfel, reclamaţiile au început să curgă. ”Marchizul de Sade duce o prostituată pe Rose Keller la o casă din Arcueil, unde o biciuieşte. Ea scapă şi depune plângere”, scria Schaeffer. 
 
Numărul victimelor se înmulţeşte. Marchizul de Sade ajunge să-şi schingiuiască mare parte a femeilor în timpul actului sexual. În 1772, este pomenit o altă aventură sexuală scandaloasă a marchizului. La Marseille, droghează un întreg bordel cu un afrodisiac numit ”Musca spaniolă”. Urmează o orgie greu de imaginat, în care marchizul face sex inclusiv cu valetul său Latour. Sunt condamnaţi la moarte, dar fug în Italia, unde continuă şirul de orgii, ”condimentate” cu acte de sadism sexual. Nu se opreşte nici măcar când ajunge să fie închis şi condamnat de rege. Perioadele de libertate erau perioade de perversiuni sexuale. Ajunge să fie închis 32 de ani din viaţa lui în diferite perioade şi în diferite locaţii, pentru scandalurile sexuale pe care le provoca. Peste 10 ani stă închis la Bastilia şi 13 ani în azilul pentru alienaţi mintal de la Charenton.  
 
Dacă nu poate practica perversiunile, atunci le scrie. În închisoare sau azil scrie mare parte din opera sa literară, interzisă câteva secole, inclusiv de membrii familiei de Sade. Scrie în general opere de literatură gotică cu accente pornografice. Este arestat inclusiv pentru ceea ce a scris, chiar de Napoleon Bonaparte, în special pentru ”Justine” şi ”Juliette”. O descriere reprezentantivă a plăcerilor sexuale ale marchizului de Sade este cea a torturării lui Rose Keller în 1768. Marchizul o duce în castelul său, îi rupe hainele, o aruncă pe un pat şi îi leagă mâinile şi picioarele. O biciuieşte, îi crestează pielea şi toarnă în răni ceară şi apoi o bate. Femeia reuşeşte să fugă.
 
James Joyce şi pasiunea sa pentru flatulenţă
 
James Joyce este un scriitor exponenţial în Europa începutului de secol XX. Este considerat de altfel şi unul dintre scriitori naţionali ai Irlandei, fiind şi unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai curentului modernist. S-a făcut remarcat prin colecţia de nuvele ”Dubliners” sau romanele ”A portrait of the artist as a young man”, ”Ulysses“ sau ”Finnegans Wake”. Pe lângă geniul să literar şi pasiunea pentru scris, James Joycea avea şi o serie de preferinţe sexuale bizare. O arată şi scrisorile sale, prin care recunoaşte că este îndrăgostit de flatulenţă în timpul actului sexual. Iată de spune Jame Joyce despre pasiunile sale.
 
 James Joyce FOTO americanliterature.com
 
”Este grozav să faci sex cu o femeie care are flatulenţă, mai ales când fiecare împingere mai scoate câte una din ea. Cred că aş recunoaşte flatulenţa Norei (n.r. soţia lui James Joyce) oriunde. Cred că aş recunoaşte-o într-o cameră plină cu femei care au flatulenţă. Este mai degrabă un sunet de fetiţă decât flatulenţa vântoasă şi umedă a unei neveste grase. Este bruscă şi uscată şi murdară exact ca şi cum ar lăsa să iasă din ea o fetiţă curajoasă în dormitorul şcolii, noaptea. Sper ca Nora să nu înceteze să flatuleze pe faţa mea ca să le pot recunoaşte şi după miros de asemenea”, scria James Joyce. Pasiunea cu care vorbea, scriitorul de flatulenţa nevestei, spun specialiştii, arată că acesta avea tendinţe de eproctophilie. Totodată, apetitul pentru perversiuni sexuale şi în general pentru flatulenţă este dovedit şi de scrisorile trimise soţiei sale pe parcursul anului 1909.
 
Mozart, bănuit de scatofilie
 
Wolfgang Amadeus Mozart este fără îndoială un geniu al muzicii universale. Cotloanele ascunse ale biografiei sale arată însă şi o altă faţă a marelui compozitor şi muzician de origine austriacă. În dormitor, în momentele sale de maximă pasiune, Mozart ar fi fost scatofil, adică îi plăcea să facă sex printre excremente. Această tendinţă bizară către scatofilie este o temă intens disputată atât de biografi, cât şi de psihologi. Accentele sale de scatofil sunt vădite de scrisorile sale, culmea către membrii familiei, care la rândul lor făceau glume cu perversiuni scatofile, dar şi de una dintre compoziţiile sale muzicale. Cele mai numeroase glume sexuale cu nuanţe scatofile le făcea în scrisorile adresate verişoarei sale Maria Anna Thekla Mozart. 
 
”Ei bine, îţi urez noapte bună, dar înainte de toate îmi fac nevoile în patul tău şi le fac să explodeze. Somn uşor, iubirea mea, în gura ta, fundul tău să-l îndeşi”, îi scria, Mozart pe 5 noiembrie 1777, verişoarei sale, de care era de altfel îndrăgostit. Mai mult decât atât, endocrinologul Benjamin Simkin arată clar că Mozart suferea de o tulburare scatologică demonstrată de scrisorilor sale. ”Scatologia era prezentă în 39 din cele 371 de scrisori ale lui Wolgang Amadeus Mozart, reprezentând o incidenţă de 5-10%, în timp ce tatăl, mama şi sora sa au fost înregistrate cu doar o scrisoare de fiecare”, scria specialistul în ”Mozart's scatological disorder”. Scatologia, se pare, era practicată de întreaga familie Mozart, cu un apogeu la tânărul Wolfgang Amadeus.
 
”Da, din iubire îmi fac nevoile pe nasul tău, ca să-ţi curgă pe barbă”, îi scria cu altă ocazie Mozart. Totodată compozitorul austriac a şi compus o lucrarea muzicală cu conţinut scataologic. Este vorba de ”Difficile Lectu”. Cuvintele „Lectur mihi mars“ erau de fapt ”Leck du mich im arsch”, adică ”Sărută-mă în fund”. Versurile erau de asemenea cu conţinut scatologic. Simkin crede că apucăturile scatologice apăreau la Mozart cu ocazia emoţiilor puternice sau în perioade de maximă creativitatea şi producea excitare sexuală.
 
Rousseau, contractul social şi perversiunile
 
Celebrul filosof şi scriitor francez din secolul al XVIII lea, Jean Jaques Rousseau era nu doar un om de ştiinţă genial şi cel care a elaborat mare parte din perceptele convieţuirii în sociate, dar şi un om pasionat de un anumit tip de perversiuni sexuale. Mai precis se excita în momentul în care era pălmuit la fund sau plesnit peste faţă. Femeia trebuia să se comporte cu el ca o stăpână, un tiran care să-l pedepsească. Rousseau nu se sfieşte să-şi recunoască slăbiciunile sexuale în autobiografia sa, numită „Confesiuni”.
 
 Jean Jaques Rousseau FOTO wikipedia.org
 
Aflăm din această lucrare autobiografică că marele filosof, a deprins din copilărie o pasiune pentru masochism şi în special pentru femeile autoritare. Şi asta datorită unei doici care îl bătea la fund. „Cine-ar fi crezut că această disciplină copilărească, primită la 8 ani, de la o femeie de 30 de ani, ar fi putut să-mi influenţeze senzaţiile, dorinţele, pasiunile, pentru tot restul vieţii. Să cazi la picioarele stăpânei, să-i asculţi ordinele şi să implori iertare, erau pentru mine cele mai delicate şi exclusiviste bucurii”, scria Rousseau. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările