Secretul unei bune comunicări între părinţi şi adolescenţi. Cinci reguli de bază recomandate de specialişti

Secretul unei bune comunicări între părinţi şi adolescenţi. Cinci reguli de bază recomandate de specialişti

Implică-te, dacă vrei să fii înţeles, ascultă mai mult şi vorbeşte mai puţin, abţine-te să judeci şi nu renunţa niciodată. Acestea sunt sfaturile specialiştilor pentru părinţii copiiilor aflaţi la vârsta adolescenţei, vârsta marilor conflicte, în care părinţii şi copiii nu mai vorbesc aceeaşi limbă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Se spune că  dacă femeile vin de pe Venus şi bărbaţii de pe Marte,  adolescenţii vin din cu totul alt univers. Un univers în care parcă se vorbeşte altă limbă, spun majoritatea părinţilor ajunşi la vârsta marilor conflicte cu copiii adolescenţi.
Potrivit psihologilor, adolescenţa reprezintă vârsta provocărilor atât pentru copil, cât şi pentru părinte. Specialiştii atrag atenţia că vârsta marilor provocări, pusă sub semnul nevoii de independenţă pentru cei mai mulţi dintre copii şi sub semnul incertitudinilor pentru cei mai mulţi dintre părinţi, este cea mai decisivă perioadă pentru cel aflat în formare. 
 
”În această perioadă au loc cele mai intense schimbări cu cele mai vizibile efecte, de la cele fizice la cele comportamentale. Adolescenţa este etapa în care se realizează autoeducaţia, dorinţa de perfecţionare, reconstituirea personalităţii. Este perioada în care se formează sentimentele de responsabilitate de maturizare pe toate planurile. Adolescenta este şi o periodă a conflictelor când tensiunea interioară este mai puternică decât stăpânirea de sine”, explică psihoerapeut Adriana Neda.
 
Părintele poate deveni prieten sau duşman la vârsta la care copilul îşi caută identitatea şi independenţa. Totul depinde de eficienţa comunicării dintre cele două părţi. Conflictul dintre părinţi şi copiii aflaţi la vârsta adolescenţei a existat dintotdeauna şi, potrivit psihologilor, motivul îl reprezintă tocmai comunicarea defectuoasă. Nu numai că majoritatea părinţilor nu discută cu copiii adolescenţi dar şi atunci când o fac nu ştiu cum să transmită mesajul în aşa fel încât să fie înţeleşi.
 
Tema ”Cum să vorbeşti cu adolescenţii”  a făcut subiectul multor studii de specialitate.  Richard Heyman, profesor de comunicare şi educaţie la Universitatea Calgary a descoperit că adevărata cheie a comunicării eficiente dintre părinţi adolescenţi este respectarea unei Etici a comunicării. Potrivit specialistului există cinci principii universal valabile ale comunicării pe baza cărora părinţii îşi pot îmbunătăţi comunicarea cu copiii lor adolescenţi .
 
Implică-te!
 
O bună comunicare între părinte şi adolescent va da naştere unei relaţii bune, în vreme ce o comunicare deficitară va inhiba relaţia. ” Prima regulă a eticii comunicării  este să te implici, adică să fii prezent atât fizic, cât şi sufleteşte  în viaţa copilului tău adolescent. El trebuie să beneficieze de întreaga ta atenţie. Dacă le oferi doar jumătate din persoana ta, le spui că sunt doar pe jumătate valorişi pentru tine”, explică Richard Heyman. Potrivit specialistului, un părinte ar trebui să renunţe la orice altă activitate atunci când comunică cu adolescentul: ”Adică să-şi închizi cartea, să termini ce aveai de făcut în bucătărie,la calculator sau în atelier, să opreşti televizorul sau radioul”, mai spune profesorul de comunicare.
 
Regula numărul doi: Plaseză totul în contextul iubirii
 
Când orice mesaj este plasat în contextul iubirii, adolescenţii vor înţelege că orice li se spune este o expresie a acestui sentiment.  ”Dacă-i lauzi vor simţi că o faci din dragoste, la fel dacă-i disciplinezi. Îţi doreşti ca orice ai face, fiul sau fiica să gândească : Aşa-mi arată mama sau tata că mă iubeşti şi vrea ce e mai bun pentru mine”, mai explică Richard Heyman
 
Ascultă mai mult, vorbeşte mai puţin!
 
Specialistul aminteşte părinţilor că, deşi au puterea asupra copiilor lor, acest lucru nu le dă dreptul să domine toate conversaţiile cu adolescentul. ” Se pare că avem o înclinaţie firească  să-i vorbim copilului nostru, nu să îl ascultăm, de aceea trebuie să ne amintim să ascultăm mai mult şi să vorbim mai puţin.Dacă nu îţi asculţi copilul, nu vei şti niciodată: vă înţelegeţi unul pe altul sau nu?”, este un alt sfat al specialistului pentru o buna comunicare.
 
Părinţii sunt sfătuiţi să vorbească cu adolescenţii punând întrebări deschise  (”Spune-mi ce crezi despre...”), înclinând capul pentru a arăta că înţeleg, păstrând tăcere atunci când copiii fac o pauză în vorbire, rostind încurajări de gen ”Spune-mi mai departe..” şi păstrând contactul vizual.
 
Cei mai mulţi dintre părinţi îşi cicălesc copiii în credinţa că o cerinţă repetată de mai multe ori va avea mai multe şanse de a fi dusă la îndeplinire de copil. Pentru adolescenţi însă insistenţele părinţilor sunt interpretate drept cicăleli şi de la o predică pe tema importanţei notelor de la şcoală până la uşa trântită în nas nu este cale lungă. Cu cât sunt mai categorice cerinţele părinţilor, cu atât există riscul să crească tendinţa de revoltă din partea adolescentului care refuză să i se impună în mod categoric ceva. 
 
Abţine-te să judeci!
 
A te abţine să judeci constituie calea prin care adolescentul va ajunge să discute orice cu tine , este sfatul dat de specialist părinţilor. ” A te abţine să judeci înseamnă că trebuie să îţi stăpâneşti reacţiile la ceea ce-ţi destăinuie copiii,mai ales dacă la început nu îţi plac lucrurile pe care le auzi. Înseamnă că eşti deschis spre a asculta orice ţi-ar spune ei, fără a le vorbi despre părerea ta cu privire la spusele lor. Consecinţele trebuie să decurgă în mod firesc din acţiunile lor, nu dintr-o reacţie reflexă de-a ta, survenit înainte să auzi toată povestea” ,mai explică cartea ” Cum să vorbeşti cu adolescenţii”.
 
Să nu renunţi niciodată!
 
Adolescenţa nu este o perioadă uşoară, nici pentru părinţi, nici pentru copii. De-alungul perioadei vor exista multe momente în care comunicarea va eşua şi discuţiile se vor încheia cu uşi trântite. ” Uneori când ai încercat totul şi n-a mers, te simţi tentat să spui: M-am săturat! Am făcut tot ce s-a putut, dar tot nu e de ajuns! Mă dau bătut! Poţi hotărâ să renunţi, să mai încerci sau poţi hotărî să nu te dai bătut niciodată.  Dacă nu renunţi niciodată, va exista mereu şansa ca , într-o zi, tu şi copilul tău să restabiliţi o legătură autentică”, explică Richard Heyman
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: