Ce este xilogravura, tehnica ce datează de mii de ani. Românul care transmite meşteşugul mai departe

Ce este xilogravura, tehnica ce datează de mii de ani. Românul care transmite meşteşugul mai departe

Xilogravura sau xilografia reprezintă arta de a grava lemnul şi rezultatul ei, reprezentat de gravura în lemn. Tehnica datează încă din Antichitate.

Ştiri pe aceeaşi temă

Xilogravura este un procedeu care constă în gravarea unui desen pe o bucată de lemn, de o structură omogenă şi perfect dreaptă, lucrat "pe dos", ca o ştampilă. Cu ajutorul unui rulou de cauciuc, suprafaţa tiparului se acoperă cu un strat de tuş tipografic, iar peste aceasta se imprimă hârtia, care este apăsată uniform pe toată suprafaţa. Ulterior, hârtia se usucă.
 
Aceeaşi denumire desemnează şi tehnica de imprimare multiplicată cu matriţe din plăci de lemn moale şi dens (păr, merişor), care sunt săpate, scobite sau gravate. Pentru tipărire, cerneala acoperă zonele rămase în relief, de unde este transpusă pe suportul final, de obicei hârtie sau mătase. În Europa, primele xilogravuri au fost semnalate documentar în secolul al XII-lea, dar în China imprimarea cu plăci gravate în lemn era practicată încă din Antichitate.
 
În Transilvania încă de la sfârşitul sec. XVII sau începutul sec. XVIII s-a dezvoltat arta de a produce în serie icoane pe hârtie şi imagini simbolice sau decorative prin xilogravură. Tehnica xilogravurilor consta mai întâi din gravarea în lemn de păr sau de măr a unui tipar, după care, cu o singură ungere tiparul imprima clar 12-15 stampe. Cerneala pentru tipărire se prepara din chindruţ, negru de fum, şi ulterior imprimării xilogravura putea fi colorată liber, ceea ce diferenţia între ele exemplarele aceluiaşi tiraj.
 
"Xilogravura este, pur şi simplu, o ştampilă, un tipar. Se făcea mai întâi un negativ şi, după aceea, cu el puteai face foarte multe reproduceri. Erau cele mai ieftine reproduceri şi icoane care se puteau vinde în comunităţile mai sărace. Ne-am gândit şi noi să preluăm tehnica aceasta străveche de făcut icoane, cu tiparul acesta de lemn, adică xilogravuri", afirmă Mircea Lac, deţinător al titlului onorific de ”Tezaur Uman Viu”, unul dintre puţinii care mai promovează această tehnică străveche.
 
 
Este, într-un fel, strămoşul tiparului, fiindcă primele tipărituri pe lemn s-au făcut în acest mod. ”Se făcea un negativ sculptat în lemn şi cu ajutorul lui se tipărea ce era de tipărit. Noi prima dată alegem imaginile pe care dorim să le reproducem, iar după aceea le desenăm. După ce desenul se realizează cu o pensulă cu tuş pe suprafaţa lemnului, cu dălţi potrivite «se scoate tot ce trebuie să rămână alb şi rămâne ceea ce trebuie să rămână negru în desen»”, afirmă meşterul popular.
 
Mircea Lac are 72 de ani şi are pasiune nemărginită pentru sculptura în lemn a obiectelor tradiţionale româneşti. Practică această meserie de 50 de ani, timp în care s-a dedicat în totalitate pasiunii sale pe care a reuşit să o transmită şi sutelor de copii care i-au trecut pragul atelierului. Încă de la începutul activităţii sale la catedră, Mircea Lac le-a împărtăşit învăţăceilor săi tainele artei populare şi a prelucrării artistice a lemnului. Peste tot unde a predat, a instaurat o tradiţie a cultului pentru sculptură, înfiinţând cercuri cu acest specific popular. Cu o daltă, un şmirghel şi o unealtă de traforaj, maestrul împreună cu copiii realizează zilnic numeroase machete din lemn, furci de tors, fusuri de moară, lanţuri şi „linguri de dragoste”. De-a lungul carierei sale, profesorul devean a realizat expoziţii cu obiecte tradiţionale şi artizanale în toată lumea şi a obţinut, cu elevii săi, premii importante la zeci de concursuri naţionale şi internaţionale de artă populară.
 
 
Gravatul tiparelor se face în lemn de structură foarte omogenă (de obicei lemn de păr sau de măr), cu fibra dreaptă şi fără noduri. Suprafaţa lemnului trebuie să fie perfect dreaptă. Desenul imaginii ce urmează să fie gravat pe tipar se copiază de pe un model de hârtie sau se desenează liber şi trebuie lucrat „pe dos” ca o ştampilă. După terminarea procesului de gravură, suprafaţa tiparului se acoperă cu un strat, foarte subţire, de cerneală tipografică cu ajutorul unui rulou de cauciuc. În final, peste tiparul uns cu cerneală se aşază hârtia pozitivului, care se apasă uniform cu un liniar pe toată suprafaţa. După această operaţiune hârtia se dezlipeşte cu grijă şi se pune la uscat. 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: