Ce este diagnoza auto şi cum decurge procedura de verificare a componentelor electronice ale unei maşini

Ce este diagnoza auto şi cum decurge procedura de verificare a componentelor electronice ale unei maşini

Diagnoza se face cu un tester conectat la calculatorul maşinii

Unităţile de comandă, calculatoarele sau ECU (electronic central unit) au devenit o prezenţă obligatorie pentru orice maşină construită în vremurile noastre.

Ştiri pe aceeaşi temă

În termeni generali, comunicarea cu calculatorul sau ECU se numeşte diagnoză auto computerizată. O astfel de unitate are un rol important în funcţionarea autovehicului. În primul rând monitorizeaza cu ajutorul senzorilor diverşi parametri (temperaturi, presiuni, cantităţi) care influenţează sistemul pe care îl gestionează.
  
Pe bază unor algoritmi, mape sau oricum le-am numi, ECU calculează modul în care trebuie să funcţioneze sistemul. De asemenea, activează actuatorii (clapete, injectoare, supape, pompe) astfel încât sistemul să funcţioneze în parametrii pe care îi are ecu stabiliţi sau conform solicitărilor şoferului 
  
Pe o maşină sunt în prezent din ce în ce mai multe calculatoare. Există câte un ECU la sistemul de injecţie, la airbaguri, la abs, la climatronic, la instrumente, la cutia de viteză automată, toate acestea fiind diferite, de obicei, care trebuie să comunice între ele prin intermediul unei mici reţele proprii. 
 
Dacă o componentă electronică a sistemului pe care un ECU îl gestionează se strică atunci calculatorul va sesiza problema şi astfel va genera/înregistra un cod de eroare. Acest cod se poate citi cu testerul şi astfel se dă o prima direcţie de diagnoză auto/reparare. Citirea erorilor este primul şi cel mai simplu pas în procedura de diagnoză auto.
  
Procesul mai presupune verificare parametrilor în care funcţionează componenetele sistemului, citirea valorilor reale şi compararea cu cele nominale. Diagnoza auto poate fi îngreunată atunci când nu apare niciun cod de eroare sau există un cod de eroare care plasează defecţiunea în altă direcţie decât unde este în realitate. Diferenţa între testere, între aparatele de diagnoză auto apare la funcţiile pe care le pot vedea sau provoca fiecare pe un anumit tip de maşină. Testerele dedicate unei mărci auto au acces la mult mai multe zone din ECU decât un tester ”multimarcă”. Însă nici primele nu pot face diagnoză auto în locul meseriaşului sau specialistului. 
  
Ca şi orice calculator şi ECU-urile de pe maşini folosesc un soft, componentă perfectibilă căreia i se fac diverse update-uri. Tot un fel de update este şi ceea ce se numeşte chip-tuning (pentru a mari performanţă motorului de exemplu) sau eco-tuning (pentru a scădea consumul de combustibil). 
  
Diagnoza computerizată nu poate arăta, oricând, kilometri reali ai maşinii. Dacă o modificare de km e făcută de cineva “de specialitate” nu se va putea vedea cu testerul ce valoare a fost înainte de modificare. Preţul unei diagnoze auto este cuprins între 50 de lei pentru un autoturism şi 150 de lei pentru un camion. 

În general, în timpul unei astfel de proceduri se realizează următoarele funcţii: citire/ştergere/ interpretare coduri de defect; verficarea funcţionalităţii unor componente; resetarea intervalelor de service/schimbare ulei/plăcuţe de frână, etc; repararea, uneori pe loc, a unor defecte constatate cu această ocazie (Defecţiuni uşoare care nu necesită service sau unelte speciale). Alte proceduri: se referă la verificarea kilometrajului, codare baterie nouă, tstare turbo, testare injectoare, testare EGR, testare debitmetru, etc.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: