Cadaques, golful boem de la capătul lumii

Cadaques, golful boem de la capătul lumii

Golful Cadaques / Foto: Shutterstock

În cel mai estic punct continental al Peninsulei Iberice este ascuns un faimos sat pescăresc, rod al Mediteranei şi al Pirienilor. Aici a trăit, a creat şi a iubit celebrul pictor Salvador Dali.

Satul pescăresc Cadaqués este aşezat pe coasta nord-estică a Spaniei, la 37 de kilometri de graniţa cu Franţa. Cunoscut ca refugiul preferat al boemei, Cadaqués stă ascuns într-un mic golf al Mediteranei, pe apele căruia se leagănă bărcile localnicilor şi iahturile elegante ale protipendadei.

Aici şi-au făcut veacul o lungă serie de celebrităţi – Pablo Picasso, Albert Einstein, Joan Miró, Walt Disney, Federico Garcia Lorca, Kirk Douglas, Marcel Duchamp.

Dalí, excentricul de la Port Lligat

Faimosul Salvador Dalí este artistul care şi-a legat pentru totdeauna numele de aceste locuri. El şi-a construit casa în Port Lligat, un cătun lipit de Cadaqués, fiind atras de peisaj, de lumină şi de aşezarea retrasă.

Chiparosul care creşte într-o barcă veche în faţa casei lui Dali.

Casa-atelier devenită muzeu este ridicată pe coasta plajei, lângă un chiparos care răsare dintr-o barcă veche. Ca să pătrunzi într-un tur al reşedinţei, este obligatoriu să ai programare. Aşa poţi vizita studioul lui Dali, păstrat întocmai, care îţi dă impresia că pictorul şi-a întrerupt lucrul şi trebuie să se întoarcă din moment în moment.

Dormitorul amenajat în spaţiu deschis poate fi admirat doar de la distanţă, deşi stăpânilor le plăcea să fie înconjuraţi de lume chiar şi în intimitate.

Aici, în casa de la Port Lligat, aveau loc orgiile patronate de Dalí şi soţia sa, Gala. Rol de amfitrioană juca şi protejata lor cu sexualitate ambiguă, cântăreaţa Amanda Lear. Toată casa lui Dalí respiră, de altfel, hedonismul stăpânilor şi al invitaţilor. Piscina este în formă de falus, iar toate încăperile trădează dorinţa de desfătare – de la mobilier până la ferestrele-tablou decupate cu vedere spre golf.

FOTO: Interiorul luxuriant al casei lui Dali, cu piscină şi piton de pluş în living.

Cadaqués, la extreme

În paradisul din golful spaniol, accesul este greoi, astfel că plăcerea de a ajunge la destinaţie este mai savurată. Străbaţi întâi muntele abrupt, cu serpentine ameţitoare care parcă nu se mai termină. Drumul este strâns, iar un impact nu-ţi mai dă şanse: într-o parte este peretele muntelui, în cealaltă se cască hăul. Autocarele, mai ales, se clatină la curbe la limita infarctului, deşi şoferii conduc extrem de relaxaţi. Maşinile sunt depăşite de motocicliştii care îşi încearcă talentele de cascadori.

Când crezi că drumul este fără sfârşit, munţii se dau la o parte şi răsare Mediterana cea azurie, cu Cadaquésul întins la poalele sale. Străzile sunt în pantă, casele albe sunt inundate de flori, iar mica faleză este presărată de terase cu scaune albastre şi feţe de masă cu pătrăţele. La ora prânzului, ca să prinzi un loc stai la coadă, deci e mai sigur să îţi faci rezervare din timp.

Priveliştea golfului este dominată de Església de Santa Maria, biserica în stil baroc din secolul al XVII-lea. În perioada interbelică, mulţi localnici au traversat Oceanul spre Cuba, de unde s-au întors cu averi. Unele dintre casele construite din aceşti bani sunt frumoasa Casa Blava (Casa Albastră) sau cafeneaua La Habana, situate chiar pe esplanadă.

Plaja este mică, fără nisip, cu pietriş negricios, care îţi face un masaj natural cât stai întins la soare. Turiştii preferă nudismul pe stâncile netede între care se mai ascunde un petic de nisip, fix cât să-ţi întinzi un prosop.

Cocktail de fructe de mare, bruschete cu anşoa

Urmând linia ţărmului, ajungi la zona mai puţin comercială a satului, cu terase improvizate direct pe plajă. Grătarele sfârâie întruna cu peşte proaspăt şi frigărui din carne. Aperitivul începe cu o bere rece ca gheaţa, asortată cu bruschete cu anşoa sau cocktail de fructe de mare. Umbrarele te răcoresc de căldura deşertică, iar pacea din jur este întreruptă doar de râsete şi de sunetul valurilor mării.

FOTO: Bruschetele cu anşoa stropite cu bere, pe malul mării, fac să dispară căldura deşertică.

Explorând zona, ajungi la capătul sălbatic al Cadaquésului, sat amplasat în rezervaţia naturală Cap de Creus. Parcul te întâmpină cu un peisaj răvăşitor, unde marea devine intens colorată, tulburată de stânci şi liniştită de ostroave. În rezervaţie nu te încumeţi decât cu maşina, căci noaptea aici sticlesc ochii unor sălbăticiuni rar întâlnite prin pădurile patriei.

Farul din cartea lui Jules Verne

Urci cărarea şi o tot urci. Cale de 10 kilometri nu întâlneşti nimic. Sus, pe vârful muntelui, se zăreşte farul care clipeşte de două ori la fiecare 10 secunde. Alături este vechiul sediu al administraţiei de coastă. De curiozitate, intri în clădirea care nu anunţă nimic spectaculos, dar care observi că este animată. Iar când păşeşti înăuntru, surpriza îţi taie respiraţia.

FOTO: Farul de la capătul lumii e ascuns lângă Cadaques

Locul aparent în paragină este un bar cu muzică live şi design simplist, natural: lemn, piatră netencuită şi ghivece cu flori la ferestre. Înăuntru este plin de oameni relaxaţi şi frumoşi care celebrează viaţa şi faptul că se găsesc împreună. Câinele patronului se plimbă nestingherit printre picioarele clienţilor. Trupa cântă într-o atmosferă încinsă ca la marile concerte. Mâncarea este nemaipomenită, îmbinând bucătăria tradiţională spaniolă cu preparate indiene, din care rezultă specialităţi ale casei absolut delicioase.

Patronul este un englez din Cornwall, Chris Little, doctor în genetică. A venit în Cadaqués şi când a văzut platoul de la Cap de Creus a simţit că a ajuns acasă. De atunci n-a mai plecat din Spania. A cumpărat clădirea, parterul l-a făcut bar, iar etajul – locuinţă. Englezul coboară în sat numai cât să-şi facă aprovizionarea. Vara scoate mesele pe platou, de unde priveliştea panoramică este năucitoare. Iar localul musteşte de viaţă.


Aşa arată barul ţinut de un doctor englez în farul de la capătul lumii.

Cap de Creus reprezintă cel mai estic punct continental al Peninsulei Iberice. De aceea, farul său este cea mai importantă călăuză pentru navigatori. Cadaqués a fost ales, de altfel, ca platou de filmare a peliculei „Farul de la capătul lumii“, după romanul lui Jules Verne, cu Kirk Douglas în rolul principal.

În vârful muntelui, vântul Tramontana, suflu al Pirineilor, bate atât de puternic, încât te ţine la verticală oricât ai încerca să te înclini. Tramontana este, de altfel, principalul păcat al raiului din Cadaqués. Localnicii povestesc că, iarna, vântul suflă turbat, nelăsându-i să iasă din case. Când vine căldura, oamenii respiră uşuraţi dacă au casele întregi. Pot să-şi întâmpine turiştii veniţi din toată lumea, atraşi de renumele locului.

Visul olteanului Cornel, din Cadaqués

În weekend, satul devine brusc monden. Cadaquésul este invadat de maşini sport, decapotabile, grupuri vesele care se caută şi se strigă. Francezii au trecut graniţa, spre nemulţumirea localnicilor care nu au vreo afacere şi îşi văd tihna distrusă de petrecăreţi.

Este timpul să înceapă distracţia în sat. Piaţa se umple de tarabele meşteşugarilor în lemn, dulciuri, produse pescăreşti sau gustoase afumături. La oficiul de turism, unde străjuieşte o Statuie a Libertăţii în miniatură, vizitatorii se înghesuie căutând locuri de cazare. Ca să rezolve problema, unii şi-au cumpărat case aici, la capătul lumii.

Dar chiar şi aici, la capătul lumii, dai de români. Olteanul Cornel lucrează ospătar la un patron spaniol, căruia îi este loial pentru că îl apreciază şi are grijă de el.

„Muncim non-stop, de dimineaţă până noaptea târziu. Este plin de turişti în sezon, nu avem timp să respirăm. Dar şi banii câştigaţi sunt pe măsură. Visez să-mi deschid cândva un local al meu, dar sunt încă departe. Deocamdată sunt mulţumit că am bani de cheltuială şi ce pun deoparte trimit în ţară, la ai mei. I-am ajutat să se pună pe picioare, să aibă bătrâneţile liniştite. Când am liber, mă mai strâng cu trei români care lucrează tot aici, în Cadaqués. Mergem în rezervaţie, unde şuieră vântul. Ne adăpostim într-o stâncă şi bem bere, povestim de acasă şi ne mai stingem dorul. Dacă ar fi să-mi iau nevastă, tot o româncă mi-aş lua. Da, o olteancă fierbinte de-a mea. Ce văd pe aici... mă îngrozeşte. Sunt foarte libertini, nu au niciun stres. Chiar niciunul“, relatează Cornel.

Hola! Bienvenue! Servus!

Foarte bine clasat în topurile de specialitate este micul hotel Blaumar. Locul de cazare este lăudat în special pentru curăţenie – de care se ocupau nişte românce. Mamă şi fiică din Alba, izgonite de şomajul şi restructurările din România. Patronii spanioli nu concep afacerea fără ele, căci ardelencele robotesc cât e ziulica de mare. De la ele a învăţat recepţionera spaniolă salutul „Servus“. Când femeile aud româneşte, le râde sufletul. Când îţi iei rămas bun, pe mama Anica o podidesc lacrimile. Plânge după casa ei din Alba lăsată de izbelişte, după sănătatea pierdută prin străini, după norocul pe care nu l-a avut acasă.

În Spania n-are o zi liberă cât ţine sezonul. Iarna îşi oblojeşte spatele rupt de atâta muncă. Spală pe jos numai cu clor, să fie sigură că n-are reclamaţii. Dacă vreunui turist i se pare că nu este aşteptat cum trebuie, ea este trasă la răspundere şi nu vrea să-şi piardă pâinea.

Şi-a adus fiica aici, lângă ea, chiar şi nepoţelul pe care l-a dat la şcoala din Cadaqués. Dar tânjesc cu toţii după căminul lor de acasă, după graiul aşezat şi după zâmbetul neprefăcut al celor dragi. „Ce, noi n-avem în România astfel de locuri frumoase? Dacă ar merge lucrurile cum trebuie, n-ar mai pleca niciun român de acasă. Ar munci cu toţii la ei în ţară. Doar banii ne ţin aici. Greu printre străini...“, oftează femeia.

Afară, în sat, când se lasă seara, întunericul cade greu, de nepătruns. Este spart doar de câte un bec răzleţ de pe faleză. Toată lumina se concentrează în centru, în jurul pieţei, la restaurantele şi cluburile unde se petrece cu nesaţ, până în zori.


Străduţele pitoreşti, înguse, în pantă şi pline de flori, din sătucul pescăresc Cadaques, o Vama Veche spaniolă pe care n-au atins-o kitschul şi mitocănia. Foto: Shutterstock

Cum ajungi la Cadaqués

De la Barcelona, capitala Cataloniei, se poate lua autocarul pentru Cadaqués. Distanţa de 172 de kilometri o parcurgi în aproape 3 ore. Există varianta închirierii unei maşini, care în Spania este foarte ieftină. Autostrada de la Mediterrània urcă spre nord, către graniţa cu Franţa, de-a lungul Costei Brava – pe lângă Parcul Naţional del Montseny, Girona şi Figueresul natal al lui Salvador Dali.
 


Sătucul Cadaques este la nord de Barcelona, chiar lângă graniţa Spaniei cu Franţa. Sursa: Graphic News

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: