Suntem aici să ne chinuim, să suferim, să ne stresăm, să ne certăm şi lovi reciproc sau mai curând să ne bucurăm, să ne ajutăm, să ne iubim şi să iubim? Câţi dintre noi ne întrebăm toate acestea? Si, dacă ne întrebăm, încotro …. o apucăm?
 
Am pornit de ceva timp într-o aventură la graniţele cunoaşterii de sine, de oameni, de lume, de stele... De la ştiinţa clasică la ştiinţele de frontieră, de la filosofie pură la metafizică, trecând prin psihologie şi cautând acel ceva misterios şi unic, numit de către unii „divinitate”.
 
Cine suntem, de ce suntem?
 
Şi, dacă tot suntem, cum să facem să fim armonioşi şi frumoşi, sănătoşi şi bucuroşi?
 
Încerc în fiecare emisiune pe cât posibil să compun câte un eseu al fiinţei mele. Şi, ca tot ceea ce mi-am propus să realizez în viaţă, încerc să creez din fiecare astfel de eseu o nouă şi superbă bijuterie de înţelegeri, simţiri şi bucurii.
 
Nu mă raliez la puncte de vedere comune doar pentru că foarte mulţi învăţăcei sau discipoli ai unor curente spirituale sau şcoli iniţiatice le-au adoptat şi le-au luat de bune, citându-le adesea din cărţi… Unii chiar le-au experimentat şi le propovăduiesc ca adevăruri supreme. Şi sigur că ele pot fi foarte bine adevărul suprem în sistemele adoptate de ei.
 
Eu aleg să-mi exprim fiinţa într-un mod autentic, prin ceea ce am trăit, am simţit, prin învăţămintele extrase din experienţele mele de viaţă sau ale celor pe care i-am observat şi înţeles într-o anumită măsură.
 
Vreau să învăţ şi să aflu mereu mai mult. Invitaţii mei sunt învăţătorii mei.
Prin mine încerc astfel să dau un exemplu celorlalţi despre cum să fie ei înşişi, să se caute, să se înţeleagă, să se exprime autentic şi pe sine, real şi sincer.
 
Aşadar, vă propun sa participăm conştient la „Jocul vieţii", în fiecare miercuri, de la ora 21:00. Da, vă invit la joacă! Iar prima regulă din acest joc minunat ar putea fi „Ascultă-ţi inima!”, căci aceasta este cheia unei existenţe în armonie, pace şi bucurie.

Ascultă-ţi inima şi fii precum un copil, pentru ca ei sunt liberi de griji sau frici inutile, spun ce simt şi fac ce simt. Pe când adulţii îşi refuză toate aceste magice privilegii în viata de zi cu zi. Ciudat însă cum, la rândul lor, învaţă cel mai uşor, jucându-se. Şi se simt din nou fericiţi şi energizaţi în preajma celor mici. Dacă tot suntem aici, în jocul vieţii, să fim armonioşi şi frumoşi, sănătoşi şi bucuroşi ascultându-ne inima, copilul din noi, fiinţa divină!