Dragostea la serviciu, cu bune şi rele

Dragostea la serviciu, cu bune şi rele

Lucrul împreună crează condiţiile necesare înfiripării idilelor

Orele petrecute la birou pot avea ca rezultat şi găsirea marii iubiri sau doar a unor aventuri care să elimine monotonia cotidiană. Toate acestea se întâmplă cu sau fără acordul şefilor, care nu rămân niciodată indiferenţi la relaţiile amoroase dintre angajaţi

„Mi-am cunoscut soţul la serviciu. El s-a angajat după mine, la un alt departament, dar în proporţie de 80 % din volumul meu de lucru depindea de el. Aşa am ajuns să discutăm mult. Mai întâi pe teme de lucru, apoi despre orice altceva. Am descoperit că, deşi este mai tânăr ca mine cu patru ani, nu existau diferenţe de gândire, fiind un tip mult mai matur decât arăta. Am fost surprinsă plăcut să descopăr cât de multe aveam în comun”, îşi începe Maria povestea.

„Nu a trecut mult până m-a invitat la o cafea în afara biroului - la serviciu deja aveam un ritual comun la cafea şi ţigară. După aproape câteva luni de ieşit împreună mi s-a năzărit, din motive stupide, pe care astăzi nici nu mi le mai amintesc, că ar trebui să ne despărţim şi să rămânem doar prieteni.

Matei s-a supărat, mi-a spus că nu vrea să mai vorbim o vreme. Pentru că munca ne obliga să comunicăm, uşor, uşor am reluat obiceiurile vechi şi ne-m trezit că suntem din nou împreună. Şi aşa am rămas până astăzi, când împlinim patru ani de căsătorie. Uneori mă gândesc că dacă nu lucram împreună, n-am fi trecut peste despărţire şi încă aş fi în căutarea iubirii. Poate e un clişeu, dar sunt sigură că nu există o persoană cu care să mă potrivesc mai bine decât Matei”, conchide Maria, în vârstă de 32 de ani, din Bucureşti.

Răzbunare cu poze trimise colegilor

În urma unei relaţii cu un coleg, Claudia (24 ani, Bucureşti) a fost nevoită să-şi schimbe locul de muncă. „A început cu e-mailuri interesante şi câte o băutură după program. Abia aşteptam să ajung la serviciu. Mă gândeam serios la cum să mă îmbrac ca să fiu cât mai atragătoare şi chiar mă trezeam mai devreme doar ca să îmi fac o coafură nouă. Evident că toată lumea ştia ce se întâmplă, dar nu mă deranja”, povesteşte Claudia pe site-ul eva.ro.

„După şase luni, Andrei mi-a propus să ne mutăm împreună, dar eu nu am fost de acord. A fost un dezastru. Mândria lui era rănită şi, în mânia care l-a cuprins, mi-a zis că şi-a pierdut timpul cu mine. Ne-am despărţit, bineînţeles. Atmosfera la birou a devenit tensionată. Aveam impresia că Andrei râdea împreună cu colegii săi de mine, dar mă gândeam că poate sunt eu paranoică”, spune Claudia.

„Într-o zi, o colegă de birou mi-a zis că fostul meu iubit trimite, prin e-mail, tuturor colegilor noştri, o fotografie de-a mea, stând în pat aproape goală. În acel moment am realizat cât de mult degenerase situaţia. O lună mai târziu am părăsit compania pentru că nu mă mai puteam concentra pe munca mea. Nu cred că mă voi mai implica vreodată într-o relaţie cu un coleg de serviciu”, îşi încheie Claudia povestea.

Erosul este "morfina" celor plictisiti

Încă de la grădiniţă apar idile între colegi. Odată cu vârsta, acestea trec de la simpatie, la flirt şi relaţii. Proximitatea, dorinţa de a ieşi din monotonie şi tentaţia lucrului interzis sunt doar câteva pretexte pentru astfel de relaţii.

Psihologul Virgil Rîcu scoate în evidenţă patru factori care duc la înfiriparea relaţiilor între colegii de muncă.

Primul este proximitatea, iar lucrul împreună creează condiţiile ideale pentru satisfacerea acestui criteriu.

Alt doilea factor se referă la faptul că, „întrucât petrecem la serviciu cea mai mare parte a timpului, automat locul de muncă devine volens nolens terenul de exprimare al celor două pulsiuni fundamentale: pulsiunea sexuală şi cea agresivă. La serviciu întâlnim inevitabil deopotrivă flirtul şi conflictele”, spune psihologul.

De asemenea, „oamenii se protejează de suferinţa difuză produsă de plictis, monotonie, frustrare apelând la ajutorul rros-ului. Eros-ul este «morfina» predilectă a celor plictisiţi”, menţionează specialistul alt factor care duce la apariţia relaţiilor amoroase între colegi.

„Pentru foarte mulţi oameni, un cadru ierarhic organizat şi formalizat stimulează regresia emoţională. Ei se simt cumva ca la şcoală. Regresia emoţională devine evidentă în programele de training, când angajaţii se comportă asemeni unor elevi şi foarte evidentă în programele de teambuilding, unde mulţi angajaţi se simt asemeni unor elevi adolescenţi aflaţi în tabără. Prin urmare, ei se comportă acum aşa cum se comportau odinioară la şcoală/în tabără: flirtează, au aventuri, fac sex.

Din motivele menţionate mai sus, formarea unor astfel de cupluri la serviciu este inevitabilă”, crede psihologul.

Oamenii maturi emoţional ştiu să se despartă

De obicei, protagoniştii unei relaţii la birou încearcă să ţină secretă aventura lor. Motivele sunt numeroase, chiar şi în cazul în care amândoi sunt singuri. Printre acestea se numără dorinţa de a nu fi catalogaţi ca neprofesionişti, bârfa colegilor care, mai ales în cazul femeilor, le-ar putea pune o etichetă greu de înlăturat. Desigur că nici teama de părerea şefului nu-i deloc de neglijat. Mai mult, caracterul secret şi interzis al unei relaţii la serviciu o face şi mai excitantă.

În opinia psihologului Virgil Rîcu, aceste idile sunt privite de către colegi „cu o plăcere care se trădează uşor, căci un subiect de bârfă suculent este motiv eficient de alungare a monotoniei. Uneori cu nostalgie, dar şi cu gelozie şi invidie, care invidie poate îmbrăca diverse forme, inclusiv critica moralizatoare, acerbă şi rigidă. În plus, în cazul şefilor poate apărea îngrijorarea cu privire la pericolul afectării performanţelor. Exact aşa cum părinţii îşi fac griji ca nu cumva dragostea să-i distragă pe copiii lor adolescenţi de la învăţat”, spune acesta.

Bârfa îi poate afecta diferit pe cei doi îndrăgostiţi, de cele mai multe ori femeile fiind cele mai afectate.

„În cazul în care relaţia celor doi protagonişti este o relaţie extramaritală, adulterină, unele colege (femei) pot fi foarte critice la adresa femeii, dar acest lucru nu trebuie să ne păcălească: aceste critici sunt fie manifestări ale invidiei, fie eforturi de a se asigura că ele însele - în condiţii asemănătoare - nu vor cădea în aceeaşi ispită”, spune Virgil Rîcu.

În cazul în care cei doi sunt necăsătoriţi, iar el este perceput ca fiind „OK”, femeia este încurajată de colege să continue relaţia.

Înainte de a lăsa meargă mai departe o simpatie sau un flirt, ideal ar fi ca persoanele în cauză să ţină cont de posibilele consecinţe: pentru sine, pentru celălalt, pentru activitatea profesională şi relaţionarea cu ceilalţi. Întotdeauna este binevenită clarificarea intenţiilor şi aşteptărilor.

„Ce îmi doresc eu de fapt de la această relaţie? Care este scenariul pe care vreau să-l trăiesc? Ce urmăresc prin asta? Cum voi ieşi din asta?” sunt întrebările cărora, în opinia specialistului, merită efortul de a li se răspunde.

Ce se întâmplă dupa încheierea relaţiei ţine de maturitatea emoţională a actorilor principali. „Oamenii maturi emoţional ştiu să se despartă: există tristeţe, există unele regrete, dar nu există resentimente. Despărţirea nu survine ca urmare a unor lupte de orgolii, ci ca urmare a unei reflecţii înţelepte care conduce la concluzia clară că fiecăruia îi este mai bine să urmeze un alt drum”, declară Virgil Rîcu.

„Despărţirea nu poartă amprenta egoismului, ci amprenta înţelegerii iubitoare care renunţă la egoism pentru mai binele persoanei iubite şi pentru mai binele amândurora. Evident, puţini sunt cei care ating acest nivel. Prin urmare, pentru marea majoritate ar fi recomandată o schimbare care să împiedice contactele frecvente”, continuă specialistul.

Nici reprimarea sentimentelor nu este o soluţie. A-ţi ţine sentimentele în frâu este un proces care se realizează cu mult efort. Atunci când obosim, sentimentele ies repede la suprafaţă. Prin urmare, reprimarea sentimentelor este o strategie care poate funcţiona pe termen scurt. Pe termen lung însă, este extrem de costisitoare şi ineficientă.

Pe termen lung, doar clarificarea funcţionează, iar clarificarea necesită un exerciţiu de sinceritate, care nu este, totuşi, la îndemâna oricui.

Ce rol joacă şeful

Întrebat despre angajatorii care interzic relaţiile amoroase între colegii de serviciu, psihologul Virgil Rîcu explică de ce se întâmplă acest lucru. „Cele mai multe firme urmăresc să ţină viaţa profesională a angajaţilor separată de cea personală, iar relaţiile amoroase la locul de muncă ameninţă acest deziderat. În viziunea firmelor, energia trebuie focalizată asupra muncii. Inclusiv energia sexuală trebuie sublimată în muncă", spune acesta .

La nivel inconştient, lucrurile stau puţin altfel: şefii joacă rolul părinţilor, iar subordonaţii rolul copiilor. Interzicerea relaţiilor amoroase între angajaţi corespunde tabuului incestului între fraţi şi surori.

Virgil Rîcu, psiholog


Angajatorul are mereu ceva de spus

Mădălina Şerban este trainer şi consilier în carieră, în cadrul companiei GCDF (Global Career Development Facilitator). Întrebată care este politica firmelor, referitoare la relaţiile amoroase între colegi de serviciu, consilierul subliniază cum pot afecta cuceririle de serviciu modul de lucru.

„Timpul petrecut la birou de către cei mai mulţi dintre angajaţi pare să crească în detrimentul celui alocat vieţii personale. Cuceririle, fie ele masculine sau feminine, necesită timp, implicare şi cunoaştere reciprocă, iar timpul petrecut la serviciu poate favoriza toate acestea. Companiile, în afara situaţiilor în care apare conflictul de interese, gestionează mai mult sau mai puţin formal aceste relaţii. Chiar dacă ele sunt total interzise, flirtul sau relaţiile amoroase între colegi tot apar”, spunea Mădălina Şerban.

Unele companii sancţionează din start o astfel de situaţie, altele ştiu să le gestioneze astfel încât să scoată maximum de eficienţă din implicarea celor două persoane în proiecte comune, în activităţi ce necesită lucrul suplimentar sau delegaţii.

Mădălina Şerban, consilier în carieră

„Companiile se folosesc de toate metodele legale pe care le au la îndemâna: contractul de muncă, actul adiţional la contractul de muncă, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, regulamentul intern sau codul de etică implementat la nivel de companie”, explică aceasta. Modul în care „interzic” aceste relaţii ţine mai degrabă de subtilităţi şi de modul în care este conceput de către companii şi perceput de către cititori textul privind interzicerea.

Consilierul spune că, indiferent de locul de muncă, angajatorul nu rămâne indiferent faţă de astfel de relaţii. „Pe angajator îl interesează mai degrabă rezultatele şi modul în care acestea sunt atinse. Suntem angajaţi să obţinem rezultatele programate în cadrul unui sistem programat. Dacă relaţia amoroasă reprezintă o barieră, atunci angajatorul poate decide să schimbe una sau chiar ambele persoane. Dacă nu, atunci va adopta o altă strategie. Cu siguranţă însă nu va trata situaţia cu indiferenţă”, a conchis aceasta.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările