8 noiembrie: S-a născut părintele celui mai cunoscut vampir din literatură, Dracula. Bram Stoker nu a vizitat niciodată România
0La 8 noiembrie 1847 se năştea Abraham Stoker, devenit celebru sub semnătura Bram Stoker, ca autor al celui mai cunoscut vampir din literatura universală. În fiecare an, la 8 noiembrie Biserica Ortodoxă Română îi sărbătoreşte pe Sfinţii Mihail şi Gavriil.
1656: s-a născut astronomul englez Edmond Halley, care a descoperit cometa ce îi poartă numele
Născut în localitatea britanică Haggerson, pe 8 noiembrie 1656, şi pasionat în copilărie de matematică, Edmond Halley şi-a desăvârşit cursurile universitare în acest domeniu la Oxford.
De-a lungul carierei sale a călătorit mult, în 1676, mergând pe Insula St. Helena, din Atlanticul de Sud, unde a înființat un observator astronomic pentru a putea studia Emisfera Sudică. Ulterior a revenit în ţara natală, după care a plecat în Polonia, iar în cele din urmă s-a stabilit la Islingtone.
În anul 1678, Edmond Halley a publicat prima sa lucrare importantă, „Catalogus Stellarum Australium”, pe baza observaţiilor făcute pe Insula Sfânta Helena, și a fost ales membru al Royal Society, iar apoi, în 1686, i-a apărut un al doilea volum referitor la cercetările sale din insula St. Helene, însă aceasta era privitoare la musoni.
Una dintre probleme care le-au preocupat în mod deosebit a fost gravitaţia, în special Legea lui Kepler, despre mișcarea planetelor. În 1684, el a fost chemat la Cambridge de către Isaac Newton, pentru a discuta despre acest lucru.
În 1705, Edmond Halley a publicat o nouă carte, „Synopsis Astronomia Cometicae”, în care spunea că unele comete apărute în 1456, 1531, 1607 și 1682 sunt de fapt manifestări ale aceleiași comete, care avea să revină (după cum a prezis el) în 1758. Era vorba, evident, despre cometa care avea să-i poarte numele, Halley.
Din păcate, Edmond Halley a murit în 1742, iar cometa care afost botezată după cel care a descoperit-o a trecut pe lângă Pâmânt în 1758.
1674: A murit poetul englez John Milton
Născut la 9 decembrie 1608, la Londra, poetul John Milton este cel puţin la fel de celebru precum contemporanul său, William Shakespeare, alături de care este considerat părintele literaturii clasice britanice.
Cea mai cunoscută şi apreciată operă a sa rămâne „Paradise Lost” („Paradisul pierdut”, poem care reprezintă una dintre pietrele de temelie nu adoar ale literaturii engleze, ci a literaturii universale. De asemenea, John Milton este cunoscut ş ca autor a 24 sonete de mare profunzime, talentul său făcându-se remarcat încă de la cele mai timpurii lucrări ale sale, „Comus” și „Lycidas”.
„Paradisul pierdut”, apărut în anul 1667, și urmarea sa mai puțin reușită „Paradisul regăsit”, din 1671, au fost scrise după ce John Milton şi-a pierdut vederea, urmând tiparul tragediei clasice grecești.
1847: s-a născut Bram Stoker, părintele celui mai cunoscut vampir din literatură, Dracula
Născut la 8 noiembrie 1847, în Clontarf, un cartier lângă Dublin, scriitorul irlandez Bram Stoker este cunoscut mai ales ca părinte al celui mai celebru vampir din literatura universală, Dracula, inspirat de domnitorul român Vlad Ţepeş. Mai puţin cunoscut este faptul că el a scris Bram Stoker a scris 13 romane, o serie de nuvele incluse în trei colecții și, de asemenea, mai multe povestiri, din genuri total diferite - gotic horror, fantezie, aventură, comedie și romantism - dar şi numeroase articole publicate în presa vremii și două volume de memorii.
Potrivit wikipedia, Bram Stoker nu a vizitat niciodată România, locul în care se desfășoară acțiunea romanului „Dracula”, însă timp de șapte ani s-a dedicat unui studiu intens de cercetare a folclorului european și a poveștilor mitologice cu vampiri. De asemenea, s-a întâlnit cu scriitorul maghiar Armin Vambery, care i-a povestit despre poveștile misterioase ale Carpaților, care au ajutat la crearea armosferei pline de mister din romanul care l-a făcut celebru în întreaga lume.
Deşi la vremea respectivă nu foarte mulţi au apreciat romanul „Dracula”, de-a lungul timpului, personajul principal, contele Dracula, a devenit emblematic în literatura de gen şi numele său este asociat automat cu „vampir”.
Autorul şi-a conturat personajul pornind de la domnitorul muntean Vlad Ţepeş. Bram Stoker nu a călătorit niciodată în România, locul în care se naşte personajul care l-a făcut celebru şi unde începe acțiunea romanului, însă timp de șapte ani s-a dedicat unui studiu intens de cercetare a folclorului european și a poveștilor mitologice cu vampiri. De asemenea, s-a întâlnit cu scriitorul maghiar Armin Vambery, cel care i-a povestit despre poveștile misterioase ale Carpaților, care au ajutat la crearea peisajului horror din roman.
La vremea apariţiei sale, în anul 1897, romanul Dracula, deşi s-a bucurat de o primire bună din partea mai multor critici, nu a fost nicicum un bestseller.
Potrivit istoricilor literari Nina Auerbach și David Skal, romanul a fost mult mai apreciat de cititorii moderni decât cei contemporani epocii victoriene, cei mai mulți dintre ei citind-o ca pe o aventură. Totuși, unii victorieni l-au descris ca fiind „senzația sezonului” și „cea mai înfiorătoare novelă a secolului paralizat”. O cronică din Daily Mail din data de 1 iunie 1897 a caracterizat romanul ca fiind un clasic de groază şi l-a încadrat alături de Frankenstein.
În anul 1922 a apărut o primă ecranizare neautorizată a romanului, astfel că numele personajelor au fost schimbate şi au fost omise sau adăugate alte detalii în poveste. Este vorba despre filmul Nosferatu, pentru care soţia lui Bram Stoker i-a dat în judecată pe producători şi a obţinut câştig de cauză.
În anul 1931 a apărut prima adaptare cinematografică autorizată a lui Dracula, produsă de Universal Studios, cu Bela Lugosi, un actor maghiar născut la Lugo, în rolul principal. Tot în 1931, pe aceleiași platouri, a fost realizată variantă în limba spaniolă a filmului. Apoi, în 1958 a apărut o nouă variantă, de această dată cu Christopher Lee (ca prințul Dracula) și Peter Cushing (ca Van Helsing).
Acesta a fost doar începutul, pentru că, ulterior, Dracula a fost ecranizat și adaptat muzical în mai multe rânduri, dar cel mai mare succes la public l-a avut filmul regizat de Francis Ford Coppola în 1992, care i-a avut în distribuție pe Gary Oldman, Keanu Reeves, Winona Ryder și Anthony Hopkins.
1895: Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit razele X
Născut în Germania în 1945, fizicianul Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit razele electromagnetice, cunoscute sub numele de razele X (razele Röntgen).
Întâlnirea sa fortuită cu Ivan Pulyui, un fizician de origine ucraineană, care i-a furnizat savantului german una din lămpile pe care acesta le-a folosit pentru a obține ceea ce el a numit „raze X” avea să fie una decisivă în cariera lui Röntgen. Fizicianul german a descoperit razele care îi poartă numele din pură întâmplare, experimentând în laboratorul său efectele descărcărilor sarcinilor electrice de mare intensitate prin tuburi de sticlă umplute cu gaz la presiuni foarte joase.
Potrivit wikipedia, prima radiografie din lume urma să fie făcută la scurt după această descoperire, când Röntgen a reuşit să imprime pe clișeele fotografice oasele mâinii soției sale și inelul pe care aceasta îl purta.
Din 1895 și-a petrecut restul vieții în laborator studiind acest fenomen.
1945: manifestație anticomunistă a tineretului PNȚ și PNL, în Piața Palatului Regal
Manifestaţia de la 8 noiembrie 1945 a fost un eveniment politic anticomunist şi pro-monarhist care a avut loc în Piaţa Palatului din Bucureşti, cu ocazia aniversării zilei de nume a regelui Mihai al României. Petrecută în timpul guvernării Petru Groza şi a grevei regale, manifestaţia a fost înăbuşită în sânge de către regimul comunist, soldându-se cu 11 morţi, zeci de răniţi şi sute de arestări.
Aproximativ 1.100 dintre tinerii pro-monarhişti arestaţi abuziv cu ocazia manifestaţiei au fost ţinuţi în închisoare cel puţin doi ani, fără ca împotriva lor să se fi formulat vreo acuzaţie care să poată fi probată legal într-un regim democratic.
1869: s-a născut Nicolae Paulescu, românul care a descoperit insulina
Niculae Paulescu reuşise să descopere leacul pentru diabet încă din anul 1916, când a izolat substanţa pe care a numit-o pancreină (insulina), injectând extractul său în vena jugulară a unor câini diabetici, iar rezultatul a fost spectaculos: glicemia lor patologică a revenit temporar la normal.
Izbucnirea Primului Război Mondial a oprit cercetările, Nicolae Paulescu fiind nevoit să plece pe front. După terminarea războiului, savantul român şi-a definitivat cercetările şi le-a prezentat în faţa colegilor, în premieră, în sesiunea din data de 23 iulie 1921 a Societăţii de Biologie. Concomitent, a publicat o serie de articole în reviste de specialitate.
În vara anului 1922, ortopedul Fred Grant Banting şi studentul Charles Herbert Best au publicat descoperirea unei substanţe active în regularea glicemiei, pe care au intitulat-o insulină. Era, practic, aceeaşi substanţă pe care o patentase Nicolae Paulescu în România cu peste un an mai devreme.
Cei doi au amintit în articolul de prezentare activitatea românului Paulescu, însă s-au bazat pe o traducere incorectă a articolelor din Archives Internationales de Physiologie şi au declarat că injecţiile propuse de român nu ar avea efect.
Un an mai târziu, în 1923, comitetul pentru acordarea Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină îi recompensează pe Frederick G. Banting şi John Macleod pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om.
Nicolae Paulescu a murit de cancer în anul 1931 şi nu s-a împăcat niciodată cu pierderea injustă a Premiului Nobel pentru Medicină.
1901: s-a născut Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul șef de stat comunist
Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a născut într-o familie de muncitori bârlădeni, la vârsta de doi ani fiind înfiat de unchiul său, Nicolae Gheorghe Ionescu din Moinești, Bacău.
După terminarea școlii a lucrat la o fabrică de cherestea, la o țesătorie, iar apoi s-a angajat la meșteri dogari din Piatra Neamț și Moinești. S-a calificat în meseria de electrician la societatea petrolieră „Steaua Română” Moinești, iar apoi a lucrat la atelierele CFR Galați. A participat la greva generală a muncitorilor din Valea Trotușului, în anul 1920.
După ce a a lucrat o vreme la Câmpina, s-a întors la Galați, unde s-a angajat ca tot electrician la o stație de triaj. Transferul la stația de triaj din orașul Dej, ca urmare a acuzației de „agitație comunistă”, i-a adus și supranumele „Dej”. De-a lungul timpului, i se va spune „Machiavelli al Balcanilor” pentru că avea o „formidabilă capacitate de intrigă și manipulare”, scrie wikipedia.
Istoricii spun că lui Gheorghe Gheorghiu-Dej i s-ar fi semnat sfârşitul în timpul unei vizite de la Varşovia, ocazie cu care i s-a montat sub scaun un dispozitiv care l-a iradiat. Faptul că moartea sa nu este întâmplătoare o dovedeşte şi faptul cum l-au tratat medicii, care i-au recomandat liderului comunist expunerea la soare, fapt care i-a grăbit sfârşitul.
A murit la 19 martie 1965.
1935: s-a născut Alain Delon, actor francez
Alain Delon este un simbol al industriei cinematografice. În 1985, a câștigat Premiul César pentru cel mai bun actor pentru interpretarea sa din Notre histoire (1984). În 1991, a primit Legiunea de Onoare a Franței. La cel de-al 45-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, a câștigat Ursul de Aur de Onoare. La Festivalul de Film de la Cannes 2019, a primit Palme d'Or de onoare.
A jucat în peste 80 de filme, sub îndrumarea unora ca Michelangelo Antonioni, Luchino Visconti, Jean-Pierre Melville şi Jean-Luc Godard, şi alături de actori precum Romy Schneider, Jean Gabin, Yves Montand şi Lino Ventura.
Îndrăgitul actor francez a murit la 18 august 2025, la vârsta de 88 de ani.
1980: fotbalistul portughez Geraldo Alves împlineşte 44 de ani
La 8 noiembrie anul acesta, fotbalistul portughez Geraldo Alves, retras acum din activitatea de jucător, împlineşte 44 de ani.
Geraldo Alves este fratele mai mare al lui Bruno, de asemenea fotbalist profesionist, care joacă la Zenit St. Petersburg. Tatăl lor este brazilian, iar mama este portugheză.
În România, Geraldo Alves a jucat pentru echipe precum Steaua București, Petrolul Ploiești și Astra Giurgiu.
1998: a murit actorul francez Jean Marais
Jean Marais a fost un remarcabil actor de scenă, cunoscut datorită prezenței sale pe scenele cunoscutelor Théâtre de Paris, Théâtre de l'Atelie și Comédie Francaise, printre altele, dar şi un îndrăgit actor de cinema.
A primit numeroase premii internaționale și recunoașteri pentru contribuția sa la arta filmului, incluzând Legiunea de onoare decernată în 1996.
Jean Marais și-a petrecut ultimii ani ai vieții sale în casa sa din Vallaruis, din sudul Franței, unde a practicat pictura, ceramica și sculptura, fiind vizitat, printre alții, și de Pablo Picasso.
Jean Marais a decedat la 8 noiembrie 1998, în Cannes, și a fost înmormântat în micul cimitir Cemetiere de Vallauris.
Se încarcă comentariile...
